Parlamentul bulgar a adoptat, miercuri, o decizie prin care se renunta definitiv la proiectul pentru construirea unei noi centrale nucleare in orasul Belene, pe malul Dunarii.
In favoarea acestei decizii au votat 114 de parlamentari din partidele de centru-dreapta GERB si Alianta Albastra, in timp ce 40 reprezentanti ai partidului socialist de opozitie au votat impotriva. Socialistii au declarat ca decizia de miercuri va fi anulata de urmatorul parlament care va fi ales dupa alegerile anticipate din primavara.
La sfarsitul lunii ianuarie, in Bulgaria a avut loc un referendum national cu privire la oportunitatea construirii unei noi centrale nucleare. Prezenta la vot a depasit cu putin pragul de 20%, ceea ce obligat parlamentul sa abordeze subiectul si sa ia o decizie. 60,60% dintre votanti au raspuns ”DA” la intrebarea „Sunteti de acord ca Bulgaria sa-si dezvolte industria nucleara prin construirea unei noi centrale nucleare?”, iar restul de 37,96% au preferat raspunsul ”NU”. Decizia alegatorilor ar fi avut un caracter obligatoriu pentru autoritati daca numarul votantilor ar fi fost cel putin egal cu cel al alegatorilor care au votat la ultimele alegeri parlamentare din anul 2009, ceea ce insemna ca la urne ar fi trebuit sa se prezinte nu mai putin de 4,3 milioane de persoane, respectiv 62% din bulgarii cu drept la vot.
Proiectul Belene exista de aproape 32 de ani si, potrivit datelor oficiale, Bulgaria a ‘ingropat’ acolo cel putin 1,5 miliarde de euro. Totul a inceput la 20 martie 1981, cand guvernul bulgar a luat decizia de incepere a constructiei la Belene. Orasul de la Dunare, in concurenta cu alte sapte, a fost ales in ciuda dubiilor legate de riscul seismic din zona, care pana la urma s-a dovedit ca au subminat proiectul. Prima data s-a turnat beton in anul 1987, iar dupa trei ani lucrarile de constructie au fost finalizate in proportie de 40%, 80% din echipamente fiind livrate. In anul 1990, activistii ecologisti au organizat proteste impotriva proiectului, iar in anul 1991 guvernul a fost nevoit sa renunte la el. Cu toate acestea, un an mai tarziu primul reactor deja realizat a venit la Belene, unde a stat circa 15 ani pana cand rusii au cazut de acord sa-l ia inapoi pentru a-l instala la o centrala in Rusia.
Ideea de reluare a proiectului a fost lansata de guvernul premierului Simeon Saxa Coburg-Gotha in anul 2002, cand Bulgaria a fost obligata sa inchida doua dintre reactoarele centralei de la Kozlodui. Decizia initiala a fost sa fie instalat reactorul produs la inceputul anilor ’90 si se considera atunci ca investitia se va ridica la doar 1,2 miliarde de dolari, care se vor adauga celor 1,8 miliarde de dolari investite deja in proiect in anii ’80 si ’90. Pana la urma s-a dovedit ca tehnologia din anii ’90 este deja depasita pentru standardele europene si s-a decis ca la Belene sa fie amplasate doua reactoare noi de 1.000 MW produse de compania rusa Atomstroyexport.
Planurile initiale prevedeau ca statul bulgar, prin Compania Nationala de Electricitate NEK, sa detina 51% la viitoarea centrala. Restul de 49% urma sa fie vandut companiei germane RWE. Realizarea proiectului a ajuns insa in impas dupa ce, in octombrie 2009, grupul RWE s-a retras din proiect. Semnarea unui acord final cu privire la constructia centralei de la Belene a fost amanata de mai multe ori in ultimii ani, principalul punct de disputa intre cele doua parti fiind pretul, precum si lipsa de interes din partea unor investitori din vestul Europei. In timp ce Rusia sustinea ca pretul de cost al noii centrale nucleare nu poate fi mai mic de 6,3 miliarde de euro, Bulgaria cerea un pret de maximum 5 miliarde de euro.
In martie 2012, premierul bulgar Boiko Borisov a anuntat ca Sofia renunta definitiv la proiect. Borisov a evocat pretul drept motiv principal pentru oprirea proiectului. In opinia lui, centrala nucleara de la Belene ar fi costat in jur de 10 miliarde de euro, ceea ce Bulgaria nu-si poate permite. Aceasta decizie a fost contestata de partidul socialist care a reusit sa stranga mai bine de 500.000 de semnaturi intr-o petitie pentru organizarea unui referendum national.
