Principala tema care trebuie clarificata de catre puterea politica, Parlament, Guvern, o constituie rolul, atributiile si capacitatea statului roman in elaborarea si implementarea politicilor si strategiilor de administrare si gospodarire a padurilor si de dezvoltare a economiei forestiere in interes national si in concordanta cu politicile si strategiile Uniunii Europene.
Este pregatita Romania pentru a prezenta, sustine si implementa o politica care sa salveze padurile tarii din actuala stare dezastruoasa in care se gasesc? Sunt stabilite prioritatile pentru salvarea si apararea padurilor? Sunt conditii pentru a asigura transparenta si folosirea corecta si eficienta a fondurilor care s-ar aloca si de catre U.E. pentru paduri? Cine sunt beneficiarii acestor fonduri, cum le-au obtinut, cum le-au gestionat si mai ales ce rezultate au avut? Avem reprezentanti in consiliile, comitetele, grupurile de lucru europene, capabili sa elaboreze si sa sustina politici si strategii forestiere si masuri in interesul poporului roman? Ce capacitate si pregatire profesionala au, care a fost contributia lor si ce au realizat pentru paduri si economia forestiera a Romaniei?
Cu cateva exceptii, prezenta euro-parlamentarilor romani a fost nesemnificativa, iar activitatea celor angajati in diversele domenii, necunoscuta.
Exista pericolul ca cei ce vor reprezenta Romania in consiliile, comitetele, grupurile de lucru ale Uniunii Europene pentru a elabora politici si strategii forestiere si programe de dezvoltare, cu stabilirea resurselor financiare si criteriile de acordare a lor, in loc de a sustine interesele statului roman, sa fie reprezentanti ai grupurilor de interese politicianiste si clientelare interne si ai marilor concerne.
Pana in prezent, guvernele care s-au succedat nu au clarificat si rezolvat aceste probleme.
Programul de Guvernare 2009-2012 nu raspunde clar si fara echivoc la asemenea intrebari. Iar prin conceptie si continut, nu constituie un document fundamentat stiintific, realizat in colaborare cu institutiile de cercetare si invatamant, cu manageri cu experienta sau reprezentanti ai proprietarilor de paduri, prin care sa fie aparate interesele majore ale statului si poporului roman, reprezentand mai curand o continuitate a politicilor promovate dupa anul 1990 de grupurile de interese.
In Parlamentul Romaniei nu a avut loc o dezbatere despre starea padurilor si a economiei forestiere in vederea stabilirii politicilor pentru apararea si dezvoltarea lor. Insasi legea fundamentala pentru paduri – Codul Silvic – a fost promovata de guvern si aprobata de Parlament, prin proceduri de urgenta, fara consultarea institutiilor, organizatiilor de profil sau asociatiilor proprietarilor de paduri.
In ultimii ani, in consfatuirile, conventiile internationale, in lucrarile Organizatiei Natiunilor Unite si institutiile sale, dar si liderii tarilor puternic industrializate au ajuns la concluzia ca fata de gravitatea modificarilor climaterice este necesara interventia statului si a guvernelor in politicile de protectie a padurilor si a mediului. Se considera ca toate statele sunt obligate sa opreasca defrisarile si degradarea padurilor si sa treaca la impaduriri masive.
In contradictie cu aceasta conceptie, a oamenilor de stiinta, acceptata si sustinuta de oameni politici realisti, Programul de Guvernare 2009-2012 este axat si insista pe limitarea pana la excluderea statului in luarea masurilor privind gospodarirea padurilor si economiei forestiere. Este necesar ca si in Romania puterea politica sa acorde statului si institutiilor sale un rol tot mai important in elaborarea si implementarea politicilor de aparare si dezvoltare a padurilor. Respectarea de catre proprietari, cat si de cei ce administreaza padurile si de populatie a regulilor de regim silvic trebuie sa fie impusa prin legi si coduri silvice, concomitent cu formarea constiintei forestiere.
Legiferarea administrarii si gospodaririi padurilor si a dezvoltarii economiei forestiere trebuie sa porneasca de la clarificarea, teoretica si practica, sub aspect juridic si tehnic, la nivel national si european, a ceea ce inseamna regimul silvic pentru gospodarirea durabila a padurilor. Este necesar sa fie determinate drepturile si atributiile statului ca arbitru in rezolvarea contradictiei dintre proprietarul de paduri, interesat de exploatarea proprietatii sale cu obtinerea maximului de profit si interesul populatiei tarii ca padurile sa asigure apa, aerul si pamantul roditor necesare pentru existenta vietii. Principii si prevederi juridice trebuie sa garanteze dreptul fundamental de proprietate al celor ce detin paduri, dar si dreptul si obligatiile statului de a aplica norme obligatorii in exercitarea dreptului de proprietate. Masurile de regim silvic in gospodarirea padurilor trebuie sa contina reglementari juridice si tehnice incepand cu paza, cultura, punerea in valoare si exploatarea padurilor, chiar si valorificarea produselor. Prin aceste masuri sa fie asigurata cresterea capacitatii de productie a padurilor si concomitent sa fie garantata conservarea functiilor de protectie asupra mediului, in interesul societatii.
In stabilirea politicilor, strategiilor si a structurilor de administrare pentru paduri, puterea politica trebuie sa adopte conceptia europeana dupa care statul trebuie sa garanteze dreptul de proprietate pentru proprietarii de paduri, dar sa impuna reglementari ferme si control in folosirea dreptului de proprietate astfel incat sa nu fie amenintata viata si sanatatea oamenilor sau economia si securitatea nationala.
Membrii fondatorii ai FEDERATIEI PENTRU APARAREA PADURILOR
Dr. Ing. Mihai Ionescu, Dr. Ing. Aurel Ungur, Ing. Marcel Ionescu
Presedintele Asociatiei Proprietar de padure, Presedintele Asociatiei Patronale
Proprietarilor de Paduri Presedinte al Asociatiei Silvo-Domeniale Resita U.D.R.
din Romania, A.S.P.R. „Vulturul” – jud. Cluj
