Unul din obiectivele prioritare in politica europeana si globala este oprirea fenomenelor de incalzire a atmosferei si a modificarilor climaterice globale.
Organizatia Natiunilor Unite a lansat ca solutie pentru iesirea din criza economica si financiara „cresterea economica verde” care favorizeaza tarile puternic industrializate.
Au trecut 36 de ani de la Conferinta Mondiala de la Stockholm din 1972, care a atras atentia asupra pericolului distrugerii padurilor si a recomandat elaborarea de programe pentru conservarea si dezvoltarea lor. Au urmat, timp de 25 de ani, conferinte, consfatuiri, conventii eurpene, pe tari si grupe de tari, pe continente, si abia in anul 1997, la insistentele institutiilor, organizatiile profesionistilor, ale oamenilor de stiinta, dar si ale unor politicieni, au incheiat protocolul de la Kyoto, prin care se stabilea reducerea gazelor cu efect de sera cu 5,2% sub nivelul inregistrat in anul 1990, prevazand ca solutie principala protejarea padurilor, oprirea defrisarilor si cresterea suprafetelor impadurite cu circa un miliard de hectare.
Fata de consecintele grave ale fenomenelor de poluare, in anul 2008, tarile Uniunii Europene au convenit cu privire la reducerea emisiunilor de bioxid de carbon de la 7,2% la 20% fata de anul 1990. Grupul tarilor puternic industrializate a ales ca varianta reducerea bioxidului de carbon prin finantarea de tehnologii si utilaje de varf ce pot fi produse de aceste tari.
Prin politici, strategii si programe se preconizeaza ca reducerea gazele nocive sa se faca prin investitii in tehnologii si utilaje in industrie, termocentrale, mijloace de transport, locuinte etc., precum si in culturi de plante si arborete, din care sa se obtina biocombustibil.
Programul elaborat de Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite sub denumirea „cresterea economica verde” prevede ca reducerea emisiilor de gaze nocive sa se realizeze prin asemenea investitii incat, din criza economica si financiara sa se iasa prin dezvoltarea economica globala, cu cresterea numarului locurilor de munca.
Aceasta modificare de conceptie se reflecta si in pozitia Frantei care, inainte de a prelua conducerea Uniunii Europene, declara ca prioritatea politicilor U.E. este apararea padurilor si oprirea defrisarilor. Apoi presedintele Frantei si Primul Ministru al Angliei au optat pentru programele propuse de tarile bogate, propunand centrale solare in desetul Saharei pentru a furniza curent Europei s.a. Aceaste solutii mercantile sunt stimulate si prin comercializarea prin bursa a certificatelor de emisii de gaze. In loc de investitii in impaduriri se actualizeaza „Bula Papala pentru iertarea pacatelor” in profitul marilor concerne mondiale.
Un grup de tari sarace din centrul si estul Europei, ca Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Grecia, se opune politicilor de reducere a gazelor cu efect de sera in forma preconizata de tarile bogate.
In stabilirea politicii si strategiei pentru reducerea emisiilor de gaze nocive Romania trebuie sa se bazeze pe faptul ca padurea este singura „uzina biologica” care prin procesul de fotosinteza produce fara intrerupere masa lemnoasa, preluand din aer bioxidul de carbon si eliberand oxigen. Mintea omeneasca nu a putut inventa o tehnologie cu asemenea efecte.
Dupa zeci de ani de gospodarire rationala a padurilor, in Romania s-a ajuns la o balanta favorabila a emisiilor de bioxid de carbon, fiind cu 40% sub nivelul cotelor impuse prin protocolul de la Kyoto. Astfel ca Romania are dreptul – raportul Bancii Mondiale catre Guvernul Romaniei – martie 2009 – sa obtina anual de la U.E. aproape 1 miliard de dolari S.U.A.
Padurile sunt cele prin care se poate realiza in continuare aceasta balanta favorabila. Prin urmare, statul, prin Regia Nationala a Padurilor si Asociatia Proprietarilor de Paduri din Romania, impreuna cu reprezentantii federatiilor din industria producatoare de gaze nocive, sunt cele care trebuie sa prezinte strategia nationala pentru utilizarea fondurilor alocate de Uniunea Europeana si institutiile financiare internationale.
Guvernul si Parlamentul trebuie sa decida daca vor fi promovate politici de oprire a defrisarilor si programe concrete de impaduriri in interesul tarii si al poporului roman sau vor sustine politica tarillor puternic industrializate si resursele financiare vor fi cheltuite in importuri de utilaje si tehnologii scumpe si pentru crearea industriei de biocombustibili si culturi energetice pe putinele terenuri fertile care au mai ramas.
Programul „cresterea economica verde” in Romania trebuie adoptat prin extinderea impaduririlor si gospodarirea padurilor, asigurand folosirea a sute de mii de muncitori din patura cea mai saraca a populatiei.
Fara paduri, investitiile in mari lucrari de suprastructura, industrie etc. se vor face in „desert” la propriu, nu la figurat, insasi existenta vietii si viitorul poporului roman fiind amenintate.
In 1966, ca an de referinta, pentru incheierea campaniei de refacere a padurilor inceputa in anul 1948, s-au impadurit 55.727 hectare, s-au ingrijit 332.000 hectare lucrari tinere, s-au parcurs cu operatiuni culturale 303.000 hectare, valorificand 4.455 mii mc produse secundare ale padurii. S-au recoltat 33.252 tone fructe de padure si 10.758 tone ciuperci. Erau investitii importante si cele mai rentabile schimburi valutare pe economie (ciuperci, fructe).
Aceste realizari se datorau celor 15.545 muncitori permanenti din pepiniere, cercetare s.a., impreuna cu cei circa 200.000 muncitori sezonieri formati si familii intregi cu copii, oameni saraci de la sate, care, in sezonul de lucru, isi asigurau existenta pe intregul an, angajarea lor fiind o actiune sociala semnificativa.
Realizarile s-au obtinut datorita celor 3.523 ingineri si tehnicieni si 11.736 personal de paza, control si asistenta tehnica de la ocoalele, inspectoratele silvice si institutiile de cercetare care au organizat activitatea, baza logistica si indrumarea tehnica. Acest personal a pus in valoare pentru exploatare 25.186 mii mc lemn, dand de lucru la 267.542 salariati din industria de exploatare, prelucrare, industrializare si chimizarea lemnului.
Starea padurilor si realizarile in gospodarirea lor, dupa 40 de ani respectiv demonstraeza ca prevederile din Programul de Guvernare 2009-2012 pot fi indeplinite numai adoptand o structura adminstrativa corespunzatoare si dispunand de personalul necesar.
Prin programul de investitii in extinderea padurilor, cultura si valorificarea lemnului, constructiei de drumuri, se pot asigura in actualele conditii de criza economica si financiara locuri de munca si existenta a sute de mii de familii, precum si continuarea activitatii in industria de prelucrare a lemnului.
Membrii fondatorii ai FEDERATIEI PENTRU APARAREA PADURILOR
Dr. Ing. Mihai Ionescu, Dr. Ing. Aurel Ungur, Ing. Marcel Ionescu
Presedintele Asociatiei Proprietar de padure, Presedintele Asociatiei Patronale
Proprietarilor de Paduri Presedinte al Asociatiei Silvo-Domeniale Resita U.D.R.
din Romania, A.S.P.R. „Vulturul” – jud. Cluj