Rosia Montana, contracte civile romane – unicat in Europa

Rosia Montana este o zona cu multe bogatii. Aici, in afara de au­rul din munti, locul e plin si de istorie. Localitatea are o existenta milena­ra, fiind cunoscuta inca dinaintea cuceririi Daciei, amintita de Hero­dot, Pliniu, Titus Liviu si este una din cele mai vechi localitati cu tra­di­tie in exploatarea metalelor pre­tioase din Europa. Orasul a fost in­fi­intat de catre romani, in timpul domniei lui Traian, ca oras minier cu colonisti din Iliria. Era cunoscu­t sub numele de Alburnus Maior. Pri­mul document in care s-a specificat acest nume este o tabla din ceara ce dateaza din 6 februarie 131, conform datei, era noastra. In ruinele fostei cetati, arheologii au desco­pe­rit locuinte, morminte, galerii mini­ere, unelte pentru minerit, multe inscriptii in limba greaca si latina si zeci de table de ceara. Multe din descoperirile arheologice pot fi va­zute in Muzeul Mineritului din Ro­sia Montana iar altele au fost duse in muzeele din alte tari sau au ajuns in colectii particulare.

Comoara, descoperita de daci

Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei. Aurul ar putea sa devina, acum, o valoare dar marturiile istorice fac ca locul descoperit de daci sa fie si mai important. Aici, in anul 1786, conform manualului de Drept Ro­man, scris de Emil Molcut si Dan Oan­cea, au fost gasite intr-o groa­pa, intr-o mina, “tablitele cerate” de la Alburnus Maior. Tablitele au fost fie putin mediatizate, fie s-a incercat falsificarea lor pentru schimba­rea istoriei. Totusi, tablitele cerate ga­site intamplator in galeriile mine­lor reprezinta o pagina de istorie ca­re rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii au descoperit au­rul de la Rosia Montana.
Descoperirea a fost facuta, insa, con­form unor istorici, in momentul in care Traian aflase despre aceste co­mori pe care si le dorea pentru Ro­ma. Astfel ca, multi profesori de is­torie sustin ca teoria originii latine a ro­ma­nilor sta, si ea, cu greu in pi­cioare, pentru cine cerceteaza tabli­te­le de la Rosia. Conform ziarelor de specialitate, “ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tra­cilor, ca si «au­tohtonii», adica da­cii, se intelegeau foar­te bine cu ro­manii, in limba latina vulgara (n.r. – populara). In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape ni­meni «quia se litteras scire negavit» – «nu stia a scrie literele» -, partile se in­telegeau verbal asupra obiectului con­tractului”. Contractele civile din aceste ta­bli­te sunt unice in Europa si pot schim­ba istoria invatata pe vremea comunismului si ulterior. Astfel, una dintre aceste tablite spunea ca o per­soana ca­re nu avea, in anul 131, doar dreptul de proprietate deplina asu­pra “gro­pii” care detinea aurul de la Rosia Mon­tana si care nu stia sa scrie, era analfabet, vindea unui alt analfabet, cumparatorul, dreptul de folosinta a au­rului aflat in galeriile de la Albur­nus Maior. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o in­trebare legi­ti­ma: cand anume in­va­tase neamul trac limba latina “vulga­ra”? Cat des­pre vechimea explo­a­ta­rii in subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani ina­inte de a fi partial cuceriti de ro­mani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate de daci.

Adevarul din tablitele cerate

Istoria tripticelor (n.r. – carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele, care se deschid ca in cartile religi­oase ale bisericilor) de la Rosia Mon­tana povesteste despre contrac­tele civile intre “proprietari” de mi­ne ro­mani si “arendasi” – baieti priceputi. Astfel, tablitele sunt fie un edict de dizolvare a unui colegiu fu­nerar (cel mai important document despre co­le­giile funerare din antichi­tate). Fie cel mai vechi meniu din Eu­ro­pa. Sa­livand, putem spune ca avem, poate, cel mai vechi meniu de pe batranul nostru continent, o lista de bucate pen­tru un ospat al unui co­legiu de meseriasi sau contracte de vanzare-cumparare de sclavi si aso­cieri in vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghi­li­me­le “propri­e­tari”, pentru ca in ta­blite formularea este deosebit de in­teresanta. Citez: “Ulpius Vale­rius, ne­stiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio So­cra­tiones, de ase­menea nestiutor de carte”, ana­l­fabet, dar asta nu era o pidica pentru o astfel de tranzactie. Ciudat este ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul ca­re pretinde ca dreptul de fo­lo­sinta era al sau dar nu si proprietatea asu­pra bunului, groapa de aur. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat es­te faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o do­va­da, spun specialistii, despre ras­pan­direa limbii latine vulgare in secolul II d.Hr. In minele din Letea a mai fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Ma­­re, a fost descoperita o odaie sub­­­te­rana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra lan­ga Rosia Abrudului, in mi­na numita Sf. Eca­te­rina, la o adancime de 277 metri impreuna cu alte obiec­te casnice.

Piatra Corbului si Piatra Despicata

Muntii sunt acoperiti de paduri, pasuni sau fanete, dand aspectul spe­cific Muntilor Apuseni. O carac­te­ris­tica unica a peisajului este pre­zen­ta nenumaratelor lacuri artificia­le numite “tauri”. Aceste lacuri au fost create initial pentru a folosi activitatii miniere iar astazi folosesc in scopuri de agrement. Exista in aceasta localitate peste 105 tauri, la­curi sau stavilare (Tarina, Taul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) re­zultat al activitatii miniere. In apro­pi­erea Rosiei Montane se afla doua formatiuni geologice unice decla­ra­te monumente ale naturii: Piatra Cor­bu­lui si Piatra Despicata. Piatra Cor­bului este situata pe Dealul Carnic, la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicata se afla intre Dealul Carnic si Dealul Cetatii.
Dealul Cetatii este probabil cea mai importanta marturie istorica, aici putand inca fi observate galeriile si puturile din fostele mine ro­mane. Se afla la aproximativ o ju­matate de ora de mers din centrul co­munei, conform Wikipedia. Aici s-au gasit zecile de table cerate, ca­re atesta existenta milenara a oamenilor in aceste locuri. Cea mai im­portanta este placa nr. XVIII, singura pe care este trecuta data de 6 ia­nuarie 131 d.C. si denumirea de Al­burnus Maior.

Aurul Cotroantei

Rosia Montana este un loc al povestilor. Printre localnici circula fel de fel de povesti despre moroj­nite si valve. Morojnitele se cred a fi niste fiinte ce dupa miezul noptii se dau de trei ori peste cap si se trans­forma intr-un animal asemanator cu veverita si care fura laptele de la vaci. Valvele se cred a fi niste stafii care pot lua diferite forme si traiesc in fostele mine aratandu-se din cand in cand localnicilor. Legenda Intemeierii Rosiei spu­ne ca aurul a fost descoperit prima data in zona de catre o femeie pe nume Cotroan­ta care venea cu ca­pre­le pe un deal numit Chernic. Aici a gasit un bulgare care stralucea la soare si si-a dat seama ca e de aur. Una din fostele galerii din apro­pi­erea Taului Ma­re a primit numele de Cotroanta.
Pe de alta parte, specialstii spun ca “este foarte posibil ca Rosia Mon­tana sa fi cunoscut o activitate mi­niera chiar din epoca bronzului. Fi­loanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran”. Astfel ca, nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lu­crarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera.

Ramona Feraru