Cercetatorii de la Administratia Nationala Oceanica si Atmosferica (NOAA) si de la Universitatea din Colorado au masurat, cu ajutorul unor echipamente la sol si al unei aeronave, concentratiile diferitilor poluanti in atmosfera, in apropierea puturilor din campurile de petrol si gaze din bazinul Uintah (Utah), scrie revista britanica Nature. Apoi au calculat, pe baza unor modele atmosferice si a datelor privind reziduurile industriale, cantitatea de emanatii de la aceste puturi.
Conform rezultatelor preliminare, prezentate in decembrie 2012 la conferinta anuala a Uniunii Geofizice Americane (AGU) de la San Francisco, din puturile de gaz de sist scapa 9% metan (CH4), una din principalele componente ale gazelor naturale, pe toata durata de exploatare. Aceasta cifra este mult superioara valorii declarate de catre Agentia Americana de Mediu (EPA), ce vorbea de 2,4% pentru 2009. „Ne asteptam sa obtinem niveluri ridicate de metan, dar nu de asemenea magnitudine”, a recunoscut Colm Sweeney, care a coordonat partea aeriana a studiului. De vina ar fi fluidele folosite pentru fracturarea rocii, care duc cu ele, atunci cand sunt pompate catre suprafata, bule de gaz natural, care se imprastie in atmosfera. In plus, ridicarea gazului la gura de deschidere a putului se materializeaza, pentru o vreme, in scurgeri suplimentare de metan. In fine, gazoducturile nu sunt complet etanse.
Impact climatic mai mare decat al carbunelui
Asta infirma unul dintre principalele argumente in favoarea gazului de sist, si anume impactul sau climatic mai mic decat al carbunelui: arderea sa in centralele electrice genereaza aproape de doua ori mai putine emanatii de bioxid de carbon (CO2), principala cauza a incalzirii globale. Eliberand in atmosfera metan, care are un coeficient de incalzire de 25 de ori mai mare decat al oxizilor de carbon, productia de gaz de sist prin fracturare hidraulica ar putea avea un efect de sera superior celui al carbonului.
Intr-un articol publicat in aprilie 2012 in Analele Academiei Americane de Stiinte (PNAS), oamenii de stiinta de la Universitatea Princeton si de la Fondul de Aparare a Mediului (EDF) din Boston aratau ca inlocuirea carbunelui cu gazul de sist este profitabila pana la un nivel al emanatiilor de 3,2%. Peste acest nivel, amprenta sistemului energetic se agraveaza.
Contradictii intre oamenii de stiinta
Ramane de vazut daca rezultatele obtinute de NOAA si Universitatea Colorado sunt reprezentative pentru toata productia de gaz de sist din Statele Unite. „Aceste date constituie o mica constatare intr-un puzzle mult mai mare, pe care comunitatea stiintifica este pe punct sa-l completeze”, aprecia Steven Harnbourgh, seful echipei stiintifice de la EDF.
In februarie 2012, un studiu al cercetatoarei Gabrielle Pétron, de la NOAA, publicat in Journal of Geophysical Research, referitor la puturile din regiunea Denver-Julesburg, in nord-estul statului Colorado, sugera ca intre 2% si 8% din gazele de sist extrase sunt eliberate in atmosfera, valoarea probabila fiind de 4%, adica de doua ori mai mare decat sustine industria extractiva. Cu un an mai devreme, in martie 2011, biogeochimistul Robert Howarth, cercetator la Universitatea Cornell (New York), estima in revista Climatic Change ca intre 3,6% si 7,9% din gazele de sist produse in Statele Unite sunt eliberate in atmosfera.
Aceste studii au fost insa criticate. Intr-un comentariu publicat in Climatic Change, Lawrence Cathles, profesor la Cornell si fost cercetator pentru compania petroliera americana Chevron, sustinea ca toate calculele lui Robert Howarth erau gresite si se bazau pe ipoteze prea pesimiste. In mod similar, Michael Levi, analist in probleme de energie la Consiliul pentru Relatii Externe din New York, punea la indoiala compozitia gazelor naturale emanate, luata ca ipoteza de lucru de echipa condusa de Gabrielle Pétron.
Anul acesta urmeaza sa fie publicate si alte studii. NOAA, Universitatea statului Texas si EDF fac o evaluare globala, impreuna cu parteneri industriali, a emisiilor de metan pe tot parcursul ciclului gazelor – forare, transport si tratare – pe intreg teritoriul american. Asadar, dezbaterile stiintifice sunt departe de a se fi incheiat.
