Comunitatea internationala si-a dat intalnire timp de trei zile, de miercuri pana vineri, la Rio de Janeiro, pentru a discuta despre doua teme de mare importanta pentru viitorul omenirii: protectia mediului inconjurator si dezvoltarea durabila. Acest „summit” numit Rio+20 intervine la doua decenii dupa semnarea primului tratat mondial destinat respectarii biodiversitatii.
Un tratat care nu a fost de fapt respectat niciodata iar intentiile bune afisate la „summit-ul Terrei” de acum 20 de ani s-au dispersat in atmosfera la fel ca gazul cu efect de sera. Ceea ce s-a intimplat in ultimii 20 de ani poate fi considerat drept o tragedie pentru mediul inconjurator. Intr-o prima faza mai marii acestei lumi au avut revelatia ca trebuie facut numaidecit ceva pentru salvarea planetei, si au aderat apoi la protocolul de la Kyoto in vederea limitarii poluarii. Intre timp a venit insa criza economica iar urgentele au devenit brusc altele… Iata motivul pentru care un expert al Fondului Mondial pentru Natura defineste astfel actualul „summit” Rio + 20: va fi o victorie a cuvintelor goale de continut asupra celor care trimit la actiune.
50 000 de invitati si-au anuntat prezenta la discutii, printre care 120 de sefi de stat si de guvern. Barack Obama, Angela Merkel si David Cameron si-au anuntat insa… absenta. Nu mai e nevoie sa facem nici un comentariu pe marginea opiniei pe care o au ei despre importanta acestei reuniuni. De notat ca presedintele Frantei, François Hollande, spre deosebire de omologii sai citati mai sus, va onora deschiderea lucrarilor de la Rio.
Ar mai fi de spus ca expertii care au incercat sa pregateasca o declaratie comuna in asteptarea sosirii delgatiilor la nivel inalt sunt exasperati. De fapt, nimeni nu e de acord cu nimeni, tarile in curs de dezvoltare nu sunt de acord cu marile puteri industriale iar tarile lumii a treia cu atit mai putin nu impartasesc punctul de vedere al celor grupati in clubul celor 20, care tocmai s-a reunit in Mexic.
Argumentele celor care tocmai au intrat de citeva decenii in aventura industriala si a societatii de consum e simplu: nu e moral ca marile puteri care polueaza planeta de 150 de ani sa ne ceara exact acum, noua, care vrem si noi sa ne industrializam, o modificare radicala (si costisitoare) de model economic si comportamental. Toate argumentele rationale lansate de experti, care avertizeaza, de exemplu, ca echilibrul ecologic risca in citiva ani sa fie perturbat in mod ireversibil, se izbesc de interesele si strategiile economice imediate ale unor tari precum China, Brazilia, Rusia sau Africa de Sud. In 2011, volumul de gaze cu efect de sera emis in atmosfera a fost unul record, China fiind tara care polueaza acum cel mai mult pe planeta.
In 2050, Pamantul va trebui sa hraneasca 9 miliarde de persoane, ceea ce presupune deja strategii in materie de agricultura, aprovizonare cu apa, tratare a deseurilor si mai ales inventarea unui model economic “verde” care sa respecte mediul inconjurator. Aceste mari subiecte risca sa fie insa eclipsate la Rio pentru ca responsabilii politici ai acestei lumi sunt mult mai preocupati de criza datoriei publice din Europa, de revoltele din lumea araba sau de alegerile prezidentiale din Statele Unite.
