In imensitatea marelui ocean exista un vartej subtropical ce involbureaza aidoma acelor ceasornicului. Aceasta zona este un fel de desert in ocean, foarte saraca in pesti mari, sau mamifere. Acolo se gasesc doar deseuri. Milioane de tone de moloz – o groapa colosala ce naviga in deriva incet pe intinderile Oceanul Pacific.
„Curentul vartejului a format doua insule de „gunoi”: sectiunea de est situata intre Hawaii si California, suprafata ei depaseste de doua ori dimensiunea statului Texas, si depozitul de deseuri de sud-vest situat la est de Japonia.
Aceasta ” Insula Mare de gunoaie”, de o suprafata de 1,800 000 km 2 formata din 90 % de plastic, colecteaza cu sarguinta intreaga omenire!
Din cauza abundentei maselor de descompunere, apa in zona este saturata cu hidrogen sulfurat, prin urmare vartejul Pacificului de Nord este foarte sarac in organismele vii. Aici nu exista nici pesti mari, nici mamifere sau pasari. Nimic in afara de coloniile zooplanctonului.
► Sub efectul razelor solare gunoiul se descompune in granule.
► Granule absoarba din gunoi toxinele si se transforma in otrava.
►Zooplancton mananca aceste pelete.
► Pestii mananca zooplancton.
► In cele din urma toata aceasta otrava nimereste in stomacul omului …
Daca consumatorii nu vor limita utilizarea plasticului care nu se proceseaza, in urmatorii 10 ani, suprafata „supei de gunoi” se va dubla si va ameninta nu numai Hawaii, dar toate tarile din regiunea Pacificului. In general tarile incearca sa ” ignore” problema. Depozitul de deseuri nu semana cu o insula normala. Dupa consistenta ea se aseamana cu o „supa” – fragmente de plastic plutesc in apa la o adancime de la unul la sute de metri. In plus, mai mult de 70 la suta din plastic se cufunda in straturile de jos, astfel incat nici nu putem imagina exact cat de multe gunoaie s-ar putea acumula. Deoarece plasticul este transparent si se afla chiar sub suprafata apei, din satelit „marea de polietilena”, nu poate fi vazuta . Gunoiul poate fi observat doar de pe coverta unei nave sau la scufundare in apa.
