Daca iubirea inseamna chimie, atunci de unde atata iubire cand noi nu respectam “chimia”?
protectia mediului
Intr-o grava lupta pentru un stil existential comod si lucios, ne asezam pe un piedestalul-creatie proprie -si ne zbuciumam nebuneste pretinzand respect. Vrem chirii ieftine in locuinte luxoase, vrem strazi bine nivelate si proaspat spalate , vrem aer curat si mirosuri inflorate, vrem…atat de multe, fara sa ne intrebam vreo clipa ce ar trebui sa platim pentru a avea toate acestea.

Ezitam sa pretindem propria moralitate, propriul efort, propriul model comportamental. Ne lovim de expresia sablon”cu o floare nu se face primavara”, dar daca ne-am gandi ca fiecare dintre noi, cu cate o floare, formam un buchet de cateva milioane de flori, tara noastra ar fi mai mult decat un container golas, in asteptarea de mai multe gunoaie. Pungile, bidoanele si hartiile de pe trotuare, de la marginea fiecarei paduri, nu sunt consecinta faptului ca societatile specializate nu isi fac datoria, ci a faptului ca ele sunt mici si neputincioase in fata societatii in care traim , care copleseste prin dimensiune si forta. Sa fie curat ar insemna sa avem fiecare un insotitor permanent care sa stranga fiecare gunoi aruncat, sa curate tot ce lasam zilnic in urma.

Dar cum viata nu este o fantezie, sansa sta in autoeducarea la respect. Nici o hartiuta nu este prea mica pentru a nu fi gunoi, nici un bidon si nici o punga nu vor fi purtate de vand suficient de departe pentru a nu murdari natura, poate ca fata casei va fi maturata , dar traim dincolo de usa locuintei noastre asa ca, propria mizerie, oricat de departe ar ajunge tot ne va iesi in cale intr-o zi. Nu suntem dispusi sa ne recunoastem propriul gunoi, oricat de vizibila ne-ar fi amprenta, si reactia va fi totdeauna aceeasi: ne plangem de oameni; dar noi ce suntem, nu tot oameni?

Cum arata viitorul? Sa ne privim copii, sa ne gandim la ce i-am invatat despre natura in care traim. Realitatea este trista, pentru ca ei nu vad, in majoritatea cazurilor, decat efortul pentru mai multe venituri financiare care sa satisfaca pofte materiale, cel mai adesea nesanatoase. Ii cumparam copilului o ciocolata, frumos ambalata si atractiva, insa nu ne gandim nici o clipa sa-i spunem ce sa faca cu am balajul dupa ce continutul este ingerat, pentru ca nu suntem capabili sa vedem decat rezultatul principal al faptei noastre, nu si consecintele incidente. Este doar un exemplu, insa fiecare actiune a noastra are acelasi mecanism.

Este o lume pretentioasa, dar nu la “valori”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here