Gluma se ingroasa pentru companiile care opereaza instalatii eoliene in Romania. Autoritatile locale vor sa incadreze turbinele eoliene in categoria cladirilor industriale si sa le impoziteze ca atare, in ciuda prevederilor din Codul Fiscal. Vidul legislativ din domeniul energiei eoliene ar putea face prima victima, in cel mai mare parc de turbine din Romania.
Autoritatile publice locale in al caror teritoriu administrativ se construiesc parcuri eoliene considera ca dezvoltatorii acestora sunt obligati sa achite impozitul pe cladiri, prevazut de Codul Fiscal. Ei considera ca turbinele eoliene reprezinta „constructii” si incearca impunerea taxarii. Legislatia fiscala prevede scutiri de la plata impozitelor doar pentru „cladirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice si nuclearo-electrice” si nu mentioneaza noile tehnologii ecologice, pe motiv ca atunci cand s-a intocmit legea nu existau turbine eoliene in Romania, iar energia regenerabila era un concept strain.
Din aceste cauze, o situatie cat se poate de bizara se inregistreaza in cel mai mare parc eolian din Romania, construit de CEZ la Fantanele-Cogealac in judetul Constanta, unde primarul vrea sa impoziteze cu orice pret turbinele eoliene. Situatia s-ar putea repeta si in alte parcuri eoliene, edilii chestionati de SFin spunand ca s-au gåndit sa taxeze constructiile care sustin turbinele eoliene.
A fi sau a nu fi… cladire
Primarul comunei Fantanele, Gheorghe Popescu, considera ca turbinele sunt cladiri si vrea nici mai mult, nici mai putin, ca vantul sa-i bage mai multi bani in conturile comunei. „Turbina eoliana nu este un simplu stalp de sustinere a unor instalatii eoliene, ci este un ansamblu eolian format din mai multe parti componente”, ne-a declarat edilul. „Turbina eoliana contine toate elementele structurale ale unei constructii si se incadreaza la categoria de cladire industriala”, a mai spus primarul.
De cealalta parte, reprezentantii companiei CEZ ne-au oferit contraargumente, atat de ordin tehnic, cat si legislativ. „Conform specificatiilor tehnice ale producatorului acestui tip de turbine eoliene, turnurile (stalpii) turbinelor sunt constructii metalice, care au rolul si functionalitatea de a asigura structura de rezistenta si de sustinere a intregului ansamblu eolian si de a adaposti toate instalatiile electrice – ca de exemplu cablurile electrice, generatorul, transformatorul, panourile de comanda – necesare producerii si transformarii energiei la nivelul turbinei”. Cu alte cuvinte, turbinele sunt constructii, dar nu pot fi calificate drept cladiri.
Primarul din Fantanele „a demarat discutiile cu investitorul, solicitand reglementarea acestei chestiuni in termenii legali”.
Nu exista eoliene in Codul Fiscal
Avocatii au confirmat pentru SFin ca turbinele eoliene nu pot fi incadrate juridic la capitolul cladiri, fie acestea si „cladiri industriale”. „O turbina eoliana este o constructie din metal care in partea superioara sustine un agregat energetic, neavand astfel elementele structurale de baza ale unei cladiri, asa cum sunt acestea mentionate in definitia prevazuta de Codul Fiscal”, sustine Irina Moinescu, partener la firma de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii.
Juristii au mai atras atentia asupra unui „vid” legislativ, in sensul ca, in momentul in care Codul Fiscal a fost redactat, nu au fost luate in calcul tehnologiile de producere a curentului electric cu ajutorul turbinelor eoliene, inexistente in tara noastra in 2004. Totusi, chiar si cu aceasta „scapare”, turnul instalatiei eoliene ar putea fi calificat drept o „cladire afectata statiei de transformare”, ceea ce i-ar scuti pe dezvoltatori de plata impozitului.
Chestionat de SFin, unul dintre cei mai cunoscuti consultanti din domeniul fiscal – Gabriel Biris, partener Biris Goran – nu crede ca autoritatile locale au acoperire legala pentru impozitare, dar pot face in asa fel incat sa mai „stoarca” niste bani de la dezvoltatori. In primul rand, Biris sustine ca „turbinele eoliene nu se incadreaza in categoria cladirilor”, insa atrage apoi atentia asupra faptului ca autoritatile locale pot sa stabileasca o taxa, in baza articolelor 282 si 283 din Codul Fiscal, care se refera la alte categorii de taxe ce pot fi impuse de catre autoritatile locale. „Aceste articole permit autoritatilor locale sa inventeze ce taxe vor”, a spus Biris, care a oferit apoi exemplul barierei din Mamaia, unde se platea celebra „taxa de statiune”, considerata de unii abuz, iar de altii benefica.