Un suflet, o responsabilitate…

0
358

pspsps.jpgCu totii am avut cel putin un animalut in copilarie sau ni l-am dorit cu tarie. De cele mai multe ori eram refuzati de catre parinti cand ii rugam sa ne lase sa pastram o pisicuta sau un catelus maidanez gasit pe strada, insa primeam cam aceleasi argumente: „Nu! Are par si mori daca inghiti parul”, „face mizerie in casa” sau ” are pureci”.

Ei bine, in realitate adevarul este cu totul altul: cand te hotarasti sa iti iei un animalut, alaturi de cheltuielile care cu siguranta vor fi, sunt adaugate si multe alte responsabilitati: un animal de companie nu poate trai numai cu hrana, el are nevoie de joaca (pentru a-si dezvolta atat fizicul cat si comportamentul), are nevoie de ingrijire, etc. Iar toate astea nu le poti face daca nu ai timpul necesar. In urma cu aproximativ 3 ani mi-am zis ca imi va fi usor cu un acvariu dupa ce am crescut iepurasi, porumbei, rate, pui de gaina, chiar si un pui de cioara (astea toate pe rand in apartamentul mamei mele), insa am descoperit ca nu e atat de simplu. In primul rand, desi scapi de responsabilitatea cu plimbatul, dai de alta mai grea: schimbatul corespunzator al apei… Mi-am dat seama ca imi era mai simplu sa nu ii am… Acum m-am atasat de ei si nu ii pot duce la Pet Shop, de teama ca vor ajunge pe mainile cuiva care nu e atat de interesat de viata micutilor… Cu alte cuvinte, sunt blocata. Nu ii mai vreau (as fi vrut sa existe un mediu natural in care sa ii eliberez) dar nici nu vreau sa ii dau, de teama ca vor ajunge mai rau decat intr-un acvariu. Asadar, fie ca este vorba de o pisicuta, un catelus, un pestisor sau orice alta mica vietuitoare, gandeste-te bine daca esti dispus sa iti rupi din timpul tau pentru micutul tau prieten. E drept ca iti ofera nenumarate satisfactii… dar esti dispus sa iti schimbi modul de viata?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.