Pe un continent unde sunt inregistrati mai mult de sapte milioane de vanatori, vasul de preaplin al Europei cinegetice nu putea sa nu erupa si spre Romania, tara bogata in vanat.
Anual, vanatori din multe state europene vin in Romania numai pentru a-si satisface pasiunea, intr-un context in care unele specii de vanat, cum ar fi ursul sau lupul, au disparut complet din tarile lor.
De altfel, Romania si trofeele care asteapta in padurile sale inca nedefrisate au devenit o atractie pentru vanatorii europeni inca din vremea regimului comunist, chiar daca tarifele sunt mai mari decat in Africa sau Asia.
Anual, conform unor statistici ale AGVPS, in Romania sosesc 10.000-20.000 de turisti straini, care platesc sume mari pe domeniile de vanatoare. De exemplu, un vanator european care ne viziteaza pentru vanat mare (un urs de 500 de puncte, in calcul fiind luate marimea, culoarea blanii, dar si lungimea si densitatea firului de par) plateste in trei-patru zile o suma cuprinsa intre 15.000 si 18.000 de euro. Cu acesti bani, el ar putea vana in Africa, timp de 10-12 zile, cateva specii de zebre si antilope.
Trofeele Romaniei atrag insa ca magnetul. In anul 2003, cel mai mare trofeu vanatoresc obtinut in Romania postdecembrista a revenit unui vanator german. Era vorba de un cerb carpatin, evaluat de Comisia Internationala de Cinegetica (CIC) la 260 de puncte (coarne ample, ramificate, inchise la culoare) si estimat la o valoare de 10.000 de euro.
Aceasta, in contextul in care tarifele pentru vanatorii straini erau variabile: intre 550-8.800 euro (la cerb comun), 225-2.900 euro (la caprior), 1.100-2.800 euro (la capra neagra), 250-750 (la mistret), 5.000-7.000 euro (la urs) si 400-500 euro, la lup.
„Trofeele care sunt evaluate cu peste 250 de puncte raman in tara, deoarece ele intra, automat, in patrimoniul national, iar vanatorul nu achita tariful perceput”, ne-a spus Bianca Ioriatti, consilier pentru relatii internationale al AGVPS. De aceea, trofeul germanului se afla si in prezent la Muzeul Cinegetic National din localitatea Posada. Integrarea europeana va determina egalizarea sumelor platite de vanatorii romani si straini, dar si cresterea tarifelor percepute.
Si comunistii gustau sportul burghez
Despre Mihail Sadoveanu se spune ca, inainte de a fi scriitor, a fost vanator si pescar, iar inceputurile uceniciei in aceasta „breasla veche” a vanatoriei au fost legate de amintirea unui bunic matern. Ajuns la maturitate artistica, el avea sa spuna ca datorita vanatorilor a cunoscut „limba poporului de pretutindeni, poezia si cantecele batranesti, traditiile si datinile” si multe din povestile vanatoresti, unele traite, altele adunate, se regasesc in mare parte in scrierile sale: „Privelisti dobrogene”, „Maria sa, Puiul Padurii”, „Ostrovul lupilor” s.a.
Un alt „vanator rasat” a fost scriitorul I. Al. Bratescu-Voinesti, care avea sa-si asume aceste pasiuni ca prioritati ale existentei sale: el vorbea „cu placere despre ispravile de pescar cu undita”, dar ii rasuna si mai des, in urechi „corul de latraturi, in care distingeam glasul fiecarui caine, cand se asterneau pe goana vanatului”. Vanatoarea nu a ramas insa doar apanajul intelectualilor.
Printre personalitatile sosite in Romania, s-au numarat numerosi lideri politici, cum ar fi regele Spaniei, Juan Carlos I, cel care, in octombrie 2004, a impuscat, pe un domeniu din Covasna, cinci ursi si doi mistreti, modesti ca punctaj. Obiceiul ofertarii de partide de vanatoare inaltilor oaspeti este insa unul vechi la romani. Se spune ca o partida de vanatoare a schimbat istoria Romaniei, cand fostul secretar general al PC al URSS Nikita Sergheevici Hrusciov a fost convins de Gh. Gheorghiu-Dej sa semneze documentul prin care confirma retragerea trupelor sovietice din Romania pentru anul 1956.
De asemenea, fostul presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, „intaiul vanator al tarii” si conducator al unor masacre cinegetice in padurile Romaniei, a stiut sa foloseasca partidele de vanatore pentru rezolvarea unor probleme de stat urgente. Spre exemplu, printre invitatii sai „speciali” de vanatoare s-a aflat si liderul libian Moammar Gaddafi, cu care a incheiat afaceri importante in domeniul petrolului.
Ceausescu a avut o colectie de arme de vanatoare impresionanta, printre care doua pusti marca „Holand&Holand”, al caror pret pornesc de la 25.000 lire sterline si pot ajunge la 120.000. Una de calibru 270 milimetri a primit-o cadou, cu ocazia vizitei de stat, in Marea Britanie, in iunie 1978. Ceausescu a primit si de la fostul presedinte al URSS Leonid Brejnev (cel care a cerut, in anii „50, deportarea a mii de romani din Basarabia) o pusca de vanatoare Bock „MT 7-09”.
Astazi, lipsa educatiei din domeniu, instinctele si, nu in ultimul rand, pofta de castig fac din vanatoare un fenomen scapat de sub control. Numarul braconierilor trimisi la instante este jenant de mic. Numai integrarea europeana si recatigarea respectului pentru natura vor rezolva, in timp, aceasta problema dureroasa.
Braconajul, intre infractiune si boala mintala
Este evident ca, asemenea numarului de taieri ilegale de arbori, numarul de braconaje din comunicatele oficiale este departe de a prezenta realitatea. Marile masacre cinegetice se consuma departe de ochii indiscreti, cu complicitatea unor functionari din sistem, iar dotarea superioara a braconierilor, in arme, masini si caini, produc frecvent decimarea salbatica a faunei locale.
„Braconierul este ca un gherlan: omoara mai mult decat are nevoie”, ne-a spus un vanator din judetul Constanta. Conform datelor furnizate de Romsilva, numarul (ridicol de mic) de braconaje constatate pe domeniile proprii in anul 2006 a fost de 23, incheindu-se 10 acte de contraventie si 13 acte de constatare a infractiunii.
„Braconajul oscileaza ca fenomen, intre pasiune si boala mintala. La nivelul anului 2007, avem identificate intre 150-200 de cazuri de braconaj, din care aproximativ 100 sunt trimise la Parchete sau in instanta. Va pot spune insa ca avem foarte putine condamnari, magistratii sustin ca este greu de probat o astfel de infractiune”, ne-a declarat Viorel Mihalcioiu, director al Inspectiei si Controlului Cinegetic din Ministerul Agriculturii.
Mihalcioiu spune ca statisticile nu pot fi exacte, in conditiile in care gestionarii fondurilor de vanatoare nu transmit informatiile. „In nordul tarii (Harghita, Covasna, Neamt) predomina braconajele cu arme, iar in sud (Olt, Dolj, Teleorman) avem si braconaje cu ogari, strict interzise. Un ogar poate ucide 3-4 iepuri intr-o ora”, adauga el. Reprezentantii AGVPS spun ca, in ultimii ani, a luat amploare in mediul rural si braconajul cu laturi, care presupune executarea unor capcane spre care este atras vanatul.
Sursa: Adevarul
