Varsovia s-a folosit de dreptul de veto pentru politicile de clima ale UE, care tintesc sa reduca emisiile de carbon

Varsovia s-a folosit de dreptul de veto pentru politicile de clima ale UE, care tintesc sa reduca emisiile de carbon

Gazeta Wyborcza Varsovia: Varsovia s-a folosit de dreptul de veto pentru politicile de clima ale UE, care tintesc sa reduca emisiile de carbon. Nu ar trebui sa fim atat de surprinsi, pentru ca este o politica invaluita de ceata ambiguitatii, scrie Gazeta Wyborcza.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revista a presei europene, in zece limbi.

Vetoul Poloniei impotriva directivei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, dupa 2020, propusa la summitul de la Bruxelles al UE, vinerea trecuta [10 martie] a fost corect. Dar modul in care ne-am explicat pozitia in Europa a fost lamentabil.

Nu exista niciun pic de incredere intre oficialii polonezi si comisarul pentru Mediu, Connie Hedegaard. Dar aceasta nu este problema reala – comisarii vin si pleaca in Bruxelles si discutiile neoficiale arata ca nu va mai exista un comisar pentru mediu in urmatoarea Comisie. Partea cea mai proasta este ca atmosfera inveninata de suspiciune reciproca a inceput sa se strecoare intre relatiile Poloniei cu unii dintre partenerii sai importanti din UE – Germania, Suedia si Danemarca.

Ceea ce partenerii UE si organizatiile ecologice refuza sa recunoasca este ca Polonia a facut un efort imens pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, taindu-le de la 453 de milioane de tone in 1990 la 377 milioane in 2009. Am reusi sa indeplinim cu usurinta scopul UE de a reduce emisiile cu 20%, de la nivelul din 1990 pana in 2020. Si asta fara sistemul european de comercializare a emisiilor, ce se aseamana cu practica indulgentelor medievale, si fara subventiile costisitoare pentru energia eoliana.

Am face asta prin imbunatatirea eficientei energetice si inlocuirea centralelor energetice din vremea comunismului cu unele mai moderne, desi de asemenea alimentate cu carbune. Totusi, niciun politician serios nu va spune vreodata ca instrumentele politicii UE pentru climat sunt ineficiente si slab construite – pentru ca asta este un tabu.

Intre mercantilism si ipocrizie

De cealalta parte, lucurile nu stau mai bine. Este destul de clar ca strategia UE este sa elimine carbunele, fiind cel mai mare emitator de dioxid de carbon. Energia pe baza de carbune va fi mai scumpa decat cea a gazului sau chiar cea eoliana – acesta este sensul politicii climatului.

Dar niciun politician vestic nu va admite vreodata in mod deschis asa ceva, prin urmare, suntem hraniti cu platitudini despre tehnologiile “carbunelui pur”, cum ar fi stocarea de CO2 in subteran. Ei bine, ele nu vor fi niciodata implementate, pentru ca nu au niciun sens economic – costa mult mai putin sa construiesti centrale energetice pe gaz sau nucleare. In acest punct, ipocrizia oficialiilor UE si a politicienilor este cu adevarat enervanta.

In aceasta situatie, politicienii si oficialii polonezi – deloc iubitori ai teoriei conspiratiei – suspecteaza ca schimbarile climatice devin pur si simplu un mijloc convenabil de a promova tehnologii in care mai multe tari au devenit foarte specializate. Pentru a o spune mai simplu, producatorii germani sau danezi de energie eoliana au nevoie de noi piete, pentru ca in Vest deja simt inghesuiala.

Sunt aceste suspiciuni justificate? Asta nu stiu. Cred ca este mai degraba un exemplu al unei inclestari similare cu cea descrisa in lucrarea clasica a lui Max Weber, Etica Protestanta si spiritul capitalismului [Humanitas, 2007]. Noua religie era mai buna pentru impacarea nevoilor materiale si spirituale ale negustorilor si industriasilor.

Astazi lupta impotriva incalzirii globale este ceva unde pot exista atat idealuri cat si interese. Este mai usor sa-i pui pe consumatori sa suporte subventiile pentru energia eoliana atunci cand ei cred ca fac ceva bun pentru pamant. Si se intampla ca germanii de la Siemens sau danezii de la Vestas fac o avere din acest proces…

In afara de argumentele ecologice, principala linie cu ajutorul careia UE isi vinde politica pentru climat este obtinerea independentei fata de combustibilii fosili – petrol, gaz sau carbune – extrasi din tari instabile si dictaturi urate. Lasand de-o parte faptul ca aceasta miroase a mercantilism si ipocrizie din secolul al XVII-lea (importurile din China nu deranjeaza pe nimeni prea mult), argumentul este complet deplasat in cazul Poloniei.

Argumente valide

Greenpeace, una dintre cele mai influente organizatii in favoarea schimbarii politicii pentru clima, a spus intr-un comunicat dupa vetoul polonez ca acesta va creste dependenta UE pentru combustibilii fosili. “UE plateste un miliard de dolari [762 milioane de euro] pe zi pentru asta ”, spune organizatia.

Greenpeace refuza sa inteleaga ca situatia Poloniei se afla exact la polul opus. Politica pentru climat forteaza tarile sa inlocuiasca carbunele cu gaz si energie nucleara – ceea ce pentru Polonia inseamna o mai mare dependenta de gazul rusesc, pentru ca resursele de gaz de sist ale Poloniei raman incerte. (…)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *