„Vei fi tu urmatoarea victima a gazelor de sist?”, scrisoarea europarlamentarului Teresa Jakubowska

„Vei fi tu urmatoarea victima a gazelor de sist?”, scrisoarea europarlamentarului scrisorii Teresei Jakubowska
„Vei fi tu urmatoarea victima a gazelor de sist?”, scrisoarea europarlamentarului scrisorii Teresei Jakubowska

Intr-o scrisoare semnata de europarlamentarul polonez Teresa Jakubowska si adresata tuturor membrilor Parlamentului European este cuprinsa marturia unei locuitoare din Polonia despre impactul avut de explorarea gazelor de sist asupra vietii sale. “Despre valoarea unei case fara apa” – acesta este subtitlul scrisorii, care dateaza de luna trecuta.

„Vei fi tu urmatoarea victima a gazelor de sist?” – este intrebarea din titlul scrisorii Teresei Jakubowska, care continua astfel: „Citeste povestea care, in curand, ar putea fi a ta. Nu esti un fermier care s-a lasat imbrobodit de propanganda guvernului polonez corupt. Nu ai semnat un contract de leasing pentru pamantul tau cu o companie mica, ce ar putea deveni falimentara in orice moment, dar care pozeaza in multinationala puternica. Esti doar proprietarul unei case oarecare, cu o livada mica, intr-o zona pitoreasca si crezi ca nu te pot atinge problemele legate de gazele de sist sau industria petroliera. Si, totusi, totul se poate intoarce pe dos, dupa cum poti vedea din aceasta intamplare petrecuta in Ugoszcz, un mic sat din Mazovia, la 90 de kilometri distanta de Varsovia”.

Iata marturia citata de scrisoarea membrei Parlamentului European:

„Detin o cabana in padure, pe malul raului Bug. In anul 2011, am observat ca, de fiecare data cand lipseam mai multe saptamani din zona, apa de la robinet avea o culoare maronie si era uleioasa pentru cel putin jumatate de ora. Apoi, bucataria a inceput sa miroasa a gaz, timp indelungat. La inceput, m-am gandit ca era vorba de o scurgere la butelie. Dar acelasi miros se simtea si in alte zone din padure, asa ca am ajuns sa ma interesez in legatura cu gazele de sist. In primavara anului 2012, cand am pornit pompa care imi aducea apa in cabana, de la 18 metri de sub pamant, a avut loc o explozie, care a rupt inclusiv conducta. Gazul se simtea peste tot. Am decis sa cumpar o instalatie noua.
In vara aceluiasi an, alt lucru ciudat s-a intamplat. Eram in casa, cand s-a simtit un usor tremurat al pamantului, un fel de cutremur, dar suficient de puternic incat sa ma faca sa cad pe podea. Cabana mea este facuta din lemn, asa ca nu a patit nimic, dar este posibil sa se fi produc fisuri in structura de rezistenta. Din acel moment, apa s-a tot imputinat si, in primavara anului 2013, nu a mai venit deloc. Instalatia nu mai functiona. Era clar ca rezerva subterana de apa de la care ma aprovizionam disparuse. Abia ulterior, am descoperit ca erau companii in regiune care faceau prospectiuni pentru a gasi gaze de sist, la mare adancime, utilizand explozibili.

Ani la rand, planuisem sa ma mut definitiv in casuta mea mica din Ugoszcz. Insa, fara apa, trebuie sa solicit conectarea la reteaua de apa din sat. Cum terenul meu este destul de departe de centrul satului, acest lucru va fi foarte costisitor, iar primaria a refuzat sa suporte costurile de conectare. Acum cativa ani, mai multe familii de castori au fost aduse sa populeze raul din zona, dar vara trecuta nu mai era niciunul. La fel s-a intamplat si cu pestii si cu racii, au disparut. Si albinele au disparut, iar pomii mei nu am mai produs niciun fruct anul acesta – nici o pruna, nici un mar, nu am nimic in livada. Asta nu s-a mai intamplat niciodata pana acum.

Zona de forare se afla la aproximativ 4 kilometri de casa mea si nu mai este operationala. Este localizata adanc in padure, in triunghiul format de satele Treblinka-Maliszewa-Lipki. Cararile din padure sunt pline de gropi cauzate de traficul de utilaje grele si tone de noroi au fost abandonate printre copaci. Cu un vehicul mic, precum motocicleta mea, nu am mai putut inainta pe-acolo, rotile mi s-au scufundat in mal. Si, pana nu demult, locul acela era atat de frumos si de curat… Am descoperit un alt put, nu departe de un loc numit Zlotki Kolonia. Masinariile forau in pamant si scoteau afara noroi, care se intindea, si acolo, pe carari. Acum trei ani, fermierii din zona au incercat sa alunge echipele care faceau prospectiuni si se apropiau, incet, dar sigur, de satele locuite. Ma intreb, totodata, ce efecte are asupra animalelor aceasta otravire a mediului. Cele mai multe vaci beau apa dintr-un izvor numit Ugoszczanka, iar porcii primesc apa de la fantani, deci animalele nu primesc apa de la reteaua satului, ci din pamant.

Nu inteleg de ce autoritatile permit o distrugere atat de barbara a mediului si oamenilor. I-a orbit complet lacomia?”, se intreaba, in finalul marturiei sale, locuitoarea satului polonez.

Teresa Jakubowska conchide, in incheierea scrisorii sale: „Situatia descrisa mai sus aduce in atentie semnele unei catastrofe ecologice, la o scara inca neevaluata. Nici apa din fantanile satului, nici cea din retea nu au fost analizate. Asta demonstreaza clar modul in care companiile nu respecta regulile. Despagubiri insemnate ar fi trebuit achitate de companie autoarei acestei marturii si celor din regiune, oameni care au fost privati de apa potabila curata timp de doi ani. (…) Se pare ca pica pe locuitorii Poloniei sa suporte consecintele financiare ale catastrofei si nu pe multinationalele care au primit binecuvantarea guvernului Tusk si a parlamentului. Concesionarile pentru explorarea gazelor de sist s-au facut fara proceduri corecte sau oferte de despagubire. Beneficiarii sunt, in fapt, companii mici, de fatada, inregistrate in Polonia doar de forma: toate au nume foarte lungi (cu numele multinationalei camuflat la mijloc) si capital redus la minim, in asa fel incat sa nu fie nevoite sa raspunda cererilor de despagubire. Este vorba de un alt fel de colonizare a tarii, dupa industrie si sistemul bancar. Dar aceasta este cea mai periculoasa dintre ele, pentru ca distruge insasi esenta tarii: mediul, apa si sanatatea oamenilor. Nu cred ca mai este nevoie sa spun ca nicio societate de asigurari va accepta sa asigure, vreodata, vreun localnic, impotriva riscurilor conexe foratului, la fel cum nu o fac nici in cazul energiei nucleare”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *