Un eveniment intr-adevar de exceptie desfasurat pe 6 februarie a.c. in cel putin 30 de orase din Romania: „Ziua Rosiei Montane”, 1882 de ani de existenta, fiind cea mai veche localitate miniera, atestata documentar, de pe teritoriul Romaniei.
In municipiul Baia Mare, evenimentul a durat mai mult de trei ore si a fost gazduit de Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”. De fapt, dintre organizatorii locali a facut parte si Gabriel Stan, bibliotecar, cel care, cel putin in opinia mea, chiar a avut o contributie majora in pregatirea si organizarea evenimentului; sigur, merite si aprecieri se cuvin tuturor celor care s-au ocupat de organizare-prezentare, si anume: Bogdan Gherghel, Sebastian Petras si Doina Sulea. In aceeasi ordine de idei, as spune ca, dincolo de cele cateva scapari (totusi n-o sa le spun gafe) organizatorice si de derulare a evenimentului in sine, a fost o reusita sub mai toate aspectele sale. Spun asta nu neaparat fiindca a fost o sala aproape plina – numarul participantilor fiind circa 60-70 (cativa totusi au plecat inainte de final, altii au venit dupa ora 16.00 ori au fost doar in trecere), nu doar fiindca au avut loc dezbateri extrem de interesante si avizate, ci inainte de toate fiindca organizatorii au invitat si cativa specialisti de marca in domeniu, si, respectiv, pentru ca discutiile concrete purtate la subiect au fost foarte apreciate de toti cei prezenti… Aici trebuie sa fac o remarca speciala: tocmai in contextul in care se stie bine ca Maramuresul a fost – si inca este – una dintre cele mai importante zone miniero-metalurgice din tara (si-aici ma refer la sectorul miniero metalurgic neferos, incepand cu cel auro-argintifer!), tocmai datorita prezentei catorva reputati specialisti, tocmai datorita interesului deosebit pentru cazul Rosia Montana si, nota bene, in special fiindca in Baia Mare exista astazi cazul Romaltyn Mining, discutiile declansate au fost axate nu doar pe aspecte generale, ci pe date si informatii concrete, multe fiind foarte-foarte putin cunoscute opiniei publice din tara! Evident ca, exact in conditiile mentionate, discutiile au „alunecat” inevitabil si catre situatia companiei miniere REMIN Baia Mare, despre haldele de steril existente in Maramures (vezi, spre exemplu, halda de pirite aurifere), despre vechiul si foarte controversatul subiect AURUL-TRANSGOLD, recte uzina denumita acum Romaltyn Mining care in acest moment este, atentie!, in plina pregatire pentru repornirea activitatii (de extragere a aurului prin procesare pe baza de cianuri, din sterilele de flotatie si, probabil peste cativa ani, poate si din minereuri auro-argintifere… provenite de unde? – aici este un alt subiect)!
„Ziua Rosiei Montane reprezinta inca un prilej de a sublinia importanta conservarii si punerii in valoare a patrimoniului natural si cultural de la Rosia Montana si de a readuce in discutie riscurile la care este supus patrimoniul de catre proiectul minier propus in zona de compania Rosia Montana Gold Corporation.” – au subliniat organizatorii. Apropo de organizatori, e vorba de organizatia non-guvernamentala „ReGeneration” (la nivel national) si de organizatorii locali voluntari (!) mentionati. De asemenea, de precizat ca evenimentul a facut parte integranta din campania nationala „Salvati Rosia Montana” care reprezinta opozitia publica fata de intentiile de deschidere a celei mai mari mine aurifere de suprafata din Europa (sic!). Fireste, subiectul a fost si ramane foarte-foarte controversat, aspectele si nuantele chestiunii fiind extrem de complexe, incepand cu problemele de mediu, de patrimoniu, cele sociale etc. si ajungand pana la partea pur economico-financiara (in sensul ca, strict ipotetic vorbind acum, chiar daca prin absurd s-ar putea rezolva absolut toate celelalte puncte nevralgice invocate mereu de contestatari – si pe buna dreptate!, repet, doar ipotetic analizand acum, tot mai ramane si-un „cui al lui Pepelea” economic: de ce statul roman, prin ai sai reprezentati la cel mai inalt nivel, au acceptat conditii atat de dezavantajoase, de fapt realmente stupide si injositoare, in privinta beneficiilor pur si simplu ridicole pe care partea romana le-ar avea in urma derularii proiectului RMGC?). Despre toate acestea s-a discutat pe 6 februarie in Baia Mare, in special in conditiile in care la eveniment au fost prezenti inclusiv urmatorii: ing. Aurel Pantea, ing. Jack Goldstein, ing. Gheorghe Volcovinschi, ing. Ioan Cornel Stoicoviciu – acestia fiind specialisti recunoscuti in domeniu; de asemenea, ing. chimist Gavril Duda; de subliniat si prezenta lui Vasile Gheorghe Tatar, un cunoscut militant anti-poluare in Maramures. Toti cei enumerati au prezentat si-au explicat clar anumite aspecte inclusiv din punct de vedere tehnico-economic, toti fiind unanim de acord ca ceea ce se intampla in cazul Rosia Montana nu este absolut deloc in regula sub niciun aspect, nu este corect, nu este eficient… decat, culmea, doar pentru investitorul strain (si probabil pentru cateva personaje sus-puse din tara noastra si nu numai)! Au mai avut interventii presedintele Partidului Verde Maramures, Vasile Tivadar, precum si subsemnatul.
Si deloc intamplator eu am adus in atentie un subiect care a starnit discutii la concret si a atras mai ales atentia specialistilor: de exemplu, un articol-interviu publicat in presa centrala in 2011, cu titlul „Aurel Santimbrean: Valoarea celorlalate metale rare de la Rosia Montana e mai mare de patru ori decat valoarea aurului de acolo!” (revista Kamikaze, 9 septembrie 2011, autor: Alexandru Cautis). Aurel Santimbrean „a lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef. Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sint acolo. Si cu toate astea, niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede specialistul Aurel Santimbrean despre proiectul Rosia Montana.” – asa este prezentat cel care a afirmat: „As vrea sa va dau doar niste date, pe care le am si in fata. In 1970, uzina de la Baia Mare (n.m. – iata, aici fiind vorba de fosta uzina metalurgica Phoenix, fost unic producator de lingouri standard de aur pentru BNR, uzina fiind privatizata/vanduta pe nimic strainilor in 1998!) a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. In 1962, Icechim din Bucuresti evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. In 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamint si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare.
Vreau sa va prezint citeva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.” Sau: „Nimeni nu vorbeste despre ele (n.m. – despre celelalte metale). In orice discutie se vorbeste de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbeste absolut nimeni. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul.” Asta da „afacere”, nu-i asa? Una peste alta, in urma discutiilor, niciunul dintre specialistii prezenti nu a negat aceste date! Dimpotriva, iar fiindca initial s-a precizat ca „afacerea” Rosia Montana inseamna, conform declaratiilor oficiale, undeva intre 13-15 miliarde dolari (cu redevente de 4% pentru statul roman?!), unul dintre specialisti a completat discret, zambind, cam asa: pai si-atunci per total ar fi vorba de 60 de miliarde de dolari?! Cu ce beneficii totale pentru statul roman? Iata de ce implicit s-a ajuns, fireste, si la subiectul Baia Mare, recte la „explozivul” caz Romaltyn (exact aceeasi uzina denumita initial Aurul, apoi Transgold). Iata, asadar, in ce context s-a desfasurat evenimentul in acest municipiu care-a fost odata centrul activitatii miniero-metalurgice neferoase din nord-vestul tarii.
Ei bine, tocmai din considerentele expuse, voi mai puncta aici cateva lucruri dintre care unele poate nu vor fi, de exemplu, tocmai pe placul… organizatorilor. Insa e treaba lor daca-i va deranja sau nu… In primul rand, tocmai din perspectiva a tot ce-am punctat mai sus, am fost surprins sa constat ca organizatorii nu s-au gandit sa inregistreze audio-video evenimentul!; si spun asta din multiple motive dintre care voi sublinia doar trei: importanta mineritului-metalurgiei aurifere in zona Maramures, apoi chestiunea de interes national „Rosia Montana” si similitudinile cu subiectul Aurul-Transgold-Romaltyn Baia Mare si, nicidecum in ultimul rand, specialistii care au fost invitati (recte discutiile care era evident ca vor avea loc; fiindca s-a discutat, nota bene, si despre cat aur, recte ce cantitate de asa-numite „namoluri aurifere”, in ce conditii si unde anume a fost expediat atata aur din Baia Mare cel putin in perioada 1998-2003 de la Aurul, apoi Transgold, dar se cam stie ca e vorba de foarte-foarte multe tone duse in… strainatate). In al doilea rand, ma refer la faptul ca organizatorii au uitat complet sa mentioneze partenerii media ai evenimentului, asta cu atat mai mult cu cat, in afara celor cinci parteneri media, majoritatea institutiilor media locale nu s-a inghesuit deloc nici macar sa-si trimita reprezentanti care sa pomeneasca in treacat despre eveniment! In al treilea rand, prezentarea ca atare din timpul derularii evenimentului (de exemplu, atunci cand cineva lua cuvantul, lumea din sala se tot intreba „da’ cine-i cel care vorbeste acum?”)… dar nu mai intru in alte detalii.
Fiindca vreau sa punctez si cateva lucruri pozitive si/sau cel putin apreciate. Au fost proiectii de filme documentare extrem de interesante si foarte apreciate de public – „Noul Eldorado” si „Marturii despre Rosia Montana”. In holul mare al bibliotecii a fost organizata o expozitie deosebita de fotografii pe tema in discutie. Apoi chestionarul (cu sapte puncte) pe care organizatorii l-au dat tuturor celor prezenti, a fost o idee foarte buna… insa concluziile sa le traga organizatorii. Pe de alta parte – si din nou revin la specialistii prezenti in sala, nu numai ca s-a discutat inclusiv despre posibile tehnologii de extragere a aurului fara utilizarea cianurilor (!), nota bene, ba printre invitati s-au aflat si specialisti din cercetare si inventica in domeniu (despre acest punct-cheie voi reveni intr-un alt articol)! S-a mai discutat, de asemenea, si despre foarte controversatul si prea putin cunoscutul proiect legislativ de modificare a Legii minelor nr. 85/2003, stupefiantul proiect avandu-i ca autori, in 2009 (sic!), pe senatorii Toni Grebla (PSD) si Ion Ruset (PDL) – proiect care, printre altele, ar avea si o prevedere absolut halucinanta prin care exproprierea s-ar face in numele statului roman, dar direct de catre titularul licentei de exploatare pe terenurile in cauza (companii titulare care, dupa cum se stie, sunt mai toate straine)! De asemenea, proiectul mentionat mai prevede, atentie!, accelerarea scoaterii terenurilor arabile din circuitul agricol! Incredibil, nu-i asa? Si, la fel, contine propunerea ca achitarea taxei de explorare-exploatare sa se faca direct catre autoritatile locale (fiindca atunci poate se „rezolva” totul mult mai lesne direct cu mai-marii puterii locale)! Si nici cazul Certej n-a fost uitat, discutandu-se putin si despre acest subiect care poate fi considerat un precedent foarte periculos! Iata, asadar, cum manifestarea de la biblioteca judeteana din Baia Mare n-a fost doar asa, numai o simpla vizionare de filme documentare, numai o prezentare generala a subiectului Rosia Montana, ci chiar a fost un eveniment special care, dincolo de sfiala si micile scapari ale organizatorilor, a readus in dezbatere publica aspecte extrem de grave atat de interes direct pentru Maramures (incluzand si conditiile de eventuala redeschidere a mineritului in zona), cat si de interes national.
Peter CZOMPA
