Cât a reciclat România în ultimii zece ani?
Cât a reciclat România în ultimii zece ani?
Cat a reciclat Romania in ultimii zece ani?
Cat a reciclat Romania in ultimii zece ani?

Romania trebuie sa ajunga sa recicleze jumatate din deseurile aruncate de populatie pana in 2020, fata de 6-7% cat valorifica in prezent. In ultimii zece ani, singurul capitol la care tara noastra si-a indeplinit, an de an, obligatiile asumate fata de Bruxelles la capitolul reciclare este cel al deseurilor de ambalaje, din care sunt reciclate anual aproximativ 500.000 de tone, care genereaza circa 70 de milioane de euro.

„De ce sa arunc gunoiul separat? Nu am unde sa pun trei cosuri de gunoi in bucatarie. Apoi, nu gasesc nici container chiar langa bloc si trebuie sa traversez cu pungile.„ Parerea lui Andrei, 28 de ani, este des intalnita in randul celor care nu imbratiseaza sau nu inteleg colectarea selectiva. Insa de la acelasi mod de gandire au pornit si europenii, unde astazi colectarea este un obicei firesc. „Cand am auzit prima oara de colectarea selectiva, m-am intrebat ce folos are. Nu intelegeam de ce trebuie sa schimb felul cum arunc gunoiul. O prietena imi spunea ca nici macar nu are loc in casa pentru asa ceva. A fost ciudat la inceput, dar acum totul pare firesc si putini sunt cei care uita sa separe corect hartiile de sticla si PET-urile de gunoiul menajer„, spune Martina, care insa nu e romanca, ci locuieste in nordul Belgiei. Cand aude despre situatia din Romania, tanara nu pare deloc uimita, pentru ca acelasi lucru se intampla si in Belgia, dar acum 15-20 de ani. Oricum, nimic nu se poate intampla peste noapte, spune ea, in timp ce pocneste din degete. „Cert e ca acum, cand te trezesti cu abtibildul rosu lipit pe sacul de gunoi si de pe toata strada ti l-au lasat in fata casei numai pe al tau, ai si o rusine fata de vecini si te apuci sa rascolesti in sac ca sa vezi ce ai aruncat gresit.„ Nimeni nu scapa nepedepsit, dat fiind ca cei care ridica gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regula doi oameni: o fata care se uita atent in sac ca sa vada daca nu s-a strecurat ceva nepotrivit si care decide daca gunoiul pleaca sau ramane si un barbat foarte solid care ridica sacii colectati corect in masina de gunoi. Iar abtibildul rosu lipit pe saci nu e numai o pedeapsa in fata vecinilor, pentru ca, la trei greseli, sacul ramane tot in fata portii, dar in plus vine si politia cu o amenda de doua-trei sute de euro. In Romania, povestea e abia la inceput. Perceptia asupra colectarii selective nu e foarte clara, iar multi romani se intreaba, probabil: „Ce castig daca nu mai arunc gunoiul la gramada?”.

Circuitul ambalajelor in natura

Ne intoarcem in timp zece ani. Primele semne ale colectarii selective apareau in legislatia nationala si se vorbea in premiera in Romania de obligatiile de reciclare si de valorificare a deseurilor de ambalaje. Noile reguli vizau firmele si nu populatia si au demarat in 2004, ca urmare a formalitatilor de preaderare la Uniunea Europeana prin insusirea acquis-ului comunitar. Tinta initiala era de reciclare a 15% din deseurile de ambalaje puse pe piata de agentii economici. Procentele au crescut treptat de la an la an, atat pentru cantitatile totale de ambalaje puse pe piata, cat si pentru fiecare tip de material in parte – plastic, metal, hartie, carton, sticla si lemn -, iar pentru anumite ambalaje, precum PET si aluminiu, au aparut obligatii specifice introduse pentru producatorii si importatorii de bunuri ambalate incepand cu anul 2011.

Companiile puteau fie sa gestioneze intern responsabilitatea legala, fie sa delege atributiile unei organizatii de transfer care sa ii indeplineasca obiectivele. Tot atunci, autoritatile locale era obligate prin lege sa creeze cadrul pentru respectarea legii. Cunoscand deja procedura similara din afara tarii, multinationalele s-au constituit intr-o asociatie ca sa creeze o noua structura avand interesul comun de a respecta hotararea de guvern. Coca-Cola, Pepsi, Brau Union, Mars, Unilever, Argus si Ball Packaging au fondat in 2004 Eco-Rom Ambalaje, prima organizatie de transfer de responsabilitate. „Am mers mai intai la 11 companii de colectare si toate s-au aratat interesate. La acea vreme inca functiona sistemul de tip REMAT. Ei erau autorizati sa colecteze deseuri si singura cerinta in plus fata de ceea ce faceti in prezent este sa separati deseurile de ambalaje„, isi aminteste Sorin Cristian Popescu, director general al companiei – „nu erau echipamente de sortare, totul se facea manual„. Pentru efortul pe care il faceau sa colecteze un deseu, Eco-Rom suporta 20-25% din costuri, deci s-a creat si un interes suplimentar de a colecta mai mult aceste deseuri. Si piata de desfacere era alta in urma cu zece ani. La nivel national existau patru reciclatori de sticla, 13 de hartie si circa zece de plastic, iar metalele mergeau catre marile combinate siderurgice, majoritatea inchise in anii urmatori. Cat despre operatorii de salubritate, acestia spun ca abia de cativa ani au inceput sa colecteze separat deseuri din teren, sortarea facandu-se pana in 2009 in propria curte.

„La inceputul sistemului, gunoaiele se ridicau impreuna, desi erau colectate pe compartimente. Cantitatile nesemnificative de deseuri faceau afacerea neprofitabila„, spunea anterior Dan Ceausescu, directorul companiei de salubritate Urban din Bucuresti. Odata ajunse la sediu, acestea erau totusi triate in vederea reciclarii de catre angajatii firmei, fara ca populatia sa stie. De atunci volumul a crescut, iar acum cantitatea de gunoi justifica din punct de vedere economic existenta unor fluxuri separate. Cei de la Romprest declara insa ca procesul de implementare este inca in curs, asadar „nu putem spune ca este vorba de o cifra de afaceri, ci mai degraba de costuri, implementarea precolectarii si colectarii selective avand ca certitudine doar partea de investitii„.

Un alt director al unui operator de salubritate, Zoltan Pasztai de la Ecobihor din Oradea, spune ca tot procesul colectarii tine si de perceptia in randul populatiei, care nu s-a schimbat mult – „sunt doar 15% care respecta, restul asteapta sa fie amendati ca apoi sa intre in sistem„. Din cifra de afaceri a unui operator de salubritate, colectarea si valorificarea deseurilor reciclabile pot sa atinga 35%.

In urma cu zece ani, indeplinirea obligatiilor Romaniei privind deseurile de ambalaje era zero. Astazi, Eco-Rom Ambalaje indeplineste 71,5% din obligatia Romaniei in ceea ce priveste reciclarea deseurilor de ambalaje, conform Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului. Pe piata mai activeaza alte sapte organizatii de transfer de responsabilitate care grupeaza restul de aproape 30%.

Ileana Dumitru, director juridic si corporate affairs al Bergenbier, spune ca, pentru indeplinirea obligatiilor legale de reciclare impuse de UE si de legislatia nationala, compania a platit anul trecut 0,25% din cifra de afaceri, adica sute bune de mii de euro. „Obligatiile legale ar trebui indeplinite de toti subiectii de drept. Totusi, companiile isi pot impune si propriile tinte specifice in materie de reciclare, iar apoi sa poata capitaliza beneficii de imagine„, spune Dumitru. Ea mai spune ca, din evaluarile angajatilor Bergenbier, a reiesit ca acestia tind sa fie motivati de faptul ca o companie este responsabila si din punctul de vedere al protectiei mediului.

Fireste, obligatia producatorilor de ambalaje de a recicla este transformata de catre companii intr-un instrument de marketing. In cazul imbuteliatorului Coca-Cola, un exemplu este sticla Dorna, lansata in 2012 ca parte din initiativa Coca-Cola HBC de micsorare a cantitatii de materiale folosite la ambalajul apelor companiei. Ambalajele PET ale apelor Dorna si Dorna Izvorul Alb au fost modificate pentru a fi mai usoare cu pana la 25%, se pot rasuci ocupand astfel mai putin loc si, in consecinta, devin mai usor de depozitat in vederea reciclarii. Anul trecut, fiecare a sasea sticla de PET pentru produsele CCHBC a fost colectata separat si reciclata.

Tatiana Borcan, sefa serviciului de prevenire si protectie a mediului din cadrul producatorului de ulei Argus, spune ca firmele se pot folosi de tactici care transforma obligativitatea reciclarii ambalajelor intr-un mod de promovare, precum informatii legate de impactul deseurilor de ambalaje dupa folosirea produsului respectiv, exploatarea minima a resurselor, efectele pozitive pe care le are un ambalaj reciclat asupra pretului produsului sau crearea de noi locuri de munca. In medie, 55-60% din ambalajele puse pe piata de Argus sunt fabricate din material reciclat. Acest procent reprezinta greutatea paletului de lemn, in general reciclat, si greutatea ambalajelor produsului. Borcan admite ca populatia tinde sa fie oarecum sceptica in ce priveste cumpararea unui produs ambalat in material reciclat si pune aceasta atitudine pe seama slabei informari legate de acest subiect, din care rezulta o nesiguranta legata de impactul asupra produsului.

Angajatii Bergenbier, Coca-Cola HBC si Argus colecteaza selectiv gunoiul de la birou de ani buni, insa practica nu a fost adoptata la scara larga in randul companiilor din Romania cata vreme acestea nu au fost stimulate in niciun fel sa separe deseurile. Un moment important in domeniul reciclarii a fost atingerea pragului maxim de valorificare a 60% din deseurile de ambalaje puse pe piata in 2013. Pentru anul 2014, obligatiile legislative se pastreaza la nivelul anului precedent. In prezent, exista discutii la nivel european privind cresterea actualelor obligatii de reciclare incepand cu anul 2016.

„Majoritatea marilor producatori europeni prezenti in Romania stiu de multa vreme ca ambalajele sunt surse importante de avantaj concurential pentru produsele lor„, remarca anterior Stefan Liute, director al Storience, agentie specializata in strategii de branding, adaugand ca, la noi, doar o parte dintre producatori au invatat acest lucru, dar e „imbu-curator„ ca numarul celor care investesc in ambalaje bune din toate punctele de vedere creste. Raportul dintre imaginea produsului, ca aspect vizual, si apropierea sa de natura nu se va echilibra decat atunci cand caracterul ecologic sau reciclabil va fi combinat cu eficienta economica.

Daca in zona reciclarii de sticla si hartie reciclatorii pot fi numarati pe degetele de la o mana, cresterea cotatiei internationale a petrolului, materia prima pentru fabricarea PET-ului, a determinat aparitia mai multor afaceri in domeniu. „Efervescenta a fost determinata si de cresterea exponentiala pe piata a valorii deseului de mase plastice„, explica Sorin Popescu.

Dupa 2000, imbuteliatorii au trecut tot mai mult de la ambalajul din sticla la PET pe seama pretului mai atractiv. Inventatorul berii la PET, Virgil Mailat, fondator al Bere Mures, povestea in 2008 pentru Business Magazin despre ideea sa de a renunta la sticla. Fondatorul Bere Mures, cel care si-a vandut afacerea catre Heineken, spunea ca slovacii, furnizorii sai de malt, au ras initial de ideea sa de a produce bere la PET, zicandu-i ca e o nebunie sa foloseasca ingrediente atat de bune pentru ceva ce nu va merge niciodata.

A castigat disputa si lupta pe piata berii din Romania cu urmatorul argument: „Romanului nu-i place cand trebuie sa duca sticla la magazin sau cand intr-o plasa pune cateva sticle de bere care nu fac nici doi litri. El vrea sa ia mai mult o singura data, iar cu berea la PET pune trei sticle in sacosa si face sase litri. Normal ca era multumit, iar asta mi s-a confirmat ulterior, cand am vazut ca cel mai bine se vindeau PET-urile la doi litri„. Vanzarile de bere la PET ajungeau in 2007 la jumatate de miliard de euro, iar astazi inseamna mai bine de 50% din piata totala.

Ca urmare a exploziei PET-ului, pretul de vanzare a deseului din PET a crescut de la 100 de euro/tona in 2002 la 400 de euro. Astazi, o tona de PET costa 600 de euro, ceea ce a determinat ca multe afaceri sa se indrepte spre aceasta nisa. In plus, obiectivele de reciclare a ambalajelor impuse de autoritati cresteau de la an la an.

Unii nu s-au inscris in pluton si au profitat de lipsa concurentei. „Va trece foarte mult timp pana ce imi voi amortiza investitia in fabrica de reciclat sticla. La vremea respectiva, puteam face orice altceva cu acei bani. Spre exemplu, cumparam doua sau trei apartamente, care imi aduceau venituri suplimentare si aveam astfel pe mana un lucru sigur, fara multe riscuri. Utilajul necesar reciclarii insa se degradeaza in timp„, marturiseste Cristian Dumitrache, directorul executiv al TC Rom Glass, singura companie din Romania care recicleaza sticla. Infiintata in 1992, societatea si-a inceput activitatea in comert, pentru ca sapte ani mai tarziu sa treaca la businessul cu sticla.

Cel care i-a deschis portile lui Dumitrache catre afacerea cu reciclatul sticlei este unul dintre sefii de la producatorul de sticla Stirom, companie cumparata de grupul elen Youla. „Intamplarea a facut ca spre finalul unei discutii pe care am avut-o sa vorbim despre sticle, iar eu la vremea respectiva cunosteam foarte multi producatori de vinuri. I-am povestit cum as vedea eu distributia sticlelor in Romania si cu asta l-am convins„, povesteste seful TC Rom Glass. Compania infiintata de Dumitrache a pornit cu importul cioburilor destinate productiei de ambalaje de sticla a grupului Youla, in anul 1999, iar din 2006, cu ajutorul unei finantari nerambursabile de la Fondul de Mediu, a cumparat primul aparat de reciclat sticla. Practic, din 2006 TC Rom Glass a renuntat la importul de cioburi si a inceput sa le produca din sticla pe care o recicla, Youla (prin intermediul fabricii Stirom din Bucuresti) fiind singurul beneficiar al productiei. „Aceasta inte-legere verbala a pus bazele unui vis„, isi aminteste Dumitrache. Visul despre care vorbeste seful TC Rom Glass este reprezentat de cele circa 300.000 de tone de sticla pe care populatia si companiile din Romania le arunca anual.

Dupa populatie, o alta sursa de colectare importanta o reprezinta fabricile producatoare de bauturi sau conserve, ale caror sticle ciobite sau sparte in timpul procesului de productie ajung pana la 0,5% din productia totala. Ba mai mult, dupa aproximativ un an si jumatate de folosire producatorii de bere inlocuiesc sticlele deteriorate in urma numarului ridicat de cicluri de imbuteliere si a transportului la si de la revanzatori si clientii finali. La fel ca si in cazul reciclatorilor de PET, o buna parte a productiei TC Rom Glass merge la export, sub forma cioburilor rezultate in urma procesului de reciclare, care sunt folosite in fabricile din grupul elen Youla si Glass Container Company din Moldova. Cioburile au adus anul trecut companiei conduse de Dumitrache afaceri de 5 milioane de euro – „Marja de profit la sticla este foarte mica, de 2-3%. Afacerea cu cioburi este o afacere sanatoasa, care, chiar daca nu inregistreaza cresteri importante, ramane stabila. Pana la urma, cea mai importanta sarcina a noastra este sa colectam toti banii din piata„.

Romania recicleaza aproximativ 450.000 de tone de deseuri de ambalaje, conform celor mai recente statistici, iar cantitatile trebuie sa creasca cu 20% in urmatorii doi ani. Uniunea Europeana estimeaza cresterea obligatiilor de reciclare pentru deseurile de ambalaje incepand cu anul 2016, prin modificarea directivei in acest domeniu. Noile obiective de reciclare pentru plastic vor creste de la 22,5% la 45%, iar obiectivul total de reciclare de la 55% la 75%. Calculele pentru anul 2011, ultima statistica nationala, arata ca piata deseurilor de ambalaje generate in Romania se situeaza la circa 70 de milioane de euro, luand in considerare pretul mediu pe tona de deseu.

Prin intermediul Eco-Rom Ambalaje, companiile din Romania au reciclat in ultimii zece ani aproximativ 2,6 de milioane de tone de deseuri de ambalaje. Asta inseama salvarea a 5,2 milioane de tone de resurse naturale. Pentru a indeplini obiectivele legate de reciclare, producatorii si importatorii de bunuri ambalate de pe piata din Romania au platit 280 de milioane de lei. 80% din aceasta suma sunt directionate anual catre companiile de gestiune a deseurilor si extinderea sistemului de colectare separata: asigurarea serviciilor de colectare, sortare si transport al deseurilor catre fabricile de reciclare, investitii in infrastructura de colectare separata pentru populatie si in campanii de informare si educare a populatiei privind importanta colectarii separate a deseurilor de ambalaje.

Prin sistemul de colectare separata a deseurilor de ambalaje realizat si investitiile substantiale ale industriei in dezvoltarea acestuia, Eco-Rom Ambalaje sustine aproximativ 20% din piata muncii din Romania in domeniul gestiunii deseurilor. Mai exact, crearea a 6.600 de locuri de munca in 2011, pentru ca in 2012 numarul acestora sa ajunga la 9.450, conform celor mai recente statistici la nivel national. Numarul localitatilor care beneficiaza de serviciul de colectare separata a deseurilor de ambalaje este de 464.

Apoi, pana in 2020 autoritatile locale sunt obligate sa recicleze 50% din deseul municipal – desi procentul actual la care se situeaza Romania este de 1%, potrivit statisticilor oficiale, si de 6-7%, dupa cum spun companiile din industrie. Primariile au obligatia in prezent sa devieze 15% din deseuri de la depozitarea la groapa de gunoi.

Pana in prezent au pus umarul la educarea populatiei doar companiile private, obligate prin lege sa recicleze o parte din ambalajul pus pe piata, in timp ce primariile nu au facut prea mult in acest sens. Pe seama campaniilor de informare realizare de actorii privati, noua din zece gospodarii din Romania stiu ce este colectarea separata si trei din zece chiar separa deseurile de ambalaje. In prezent, romanii colecteaza separat de 50 de ori mai mult decat acum opt ani, cand au aflat pentru prima oara despre separarea si reciclarea deseurilor.

Cantitatile colectate de la cetateni au crescut de la 800 de tone in 2006 la aproximativ 40.000 de tone la finalul anului 2013. Exista o diferenta notabila intre Transilvania si restul tarii, deshiderea locuitorilor si a autoritatilor locale fiind semnificativ mai mare in regiunea intracarpatica, potrivit celor din industrie.

Principalul rol ar trebui sa fie asigurarea infrastructurii de colectare. „Nu are sens sa facem campanii de informare, daca infrastructura nu exista„, spune William Vermeir, presedintele EXPRA, organizatie de transfer de responsabilitate din Belgia. El remarca progresele realizate de Romania in ultimii ani referitor la cresterea cantitatii de deseuri municipale reciclate: „In acest moment Romania nu prea tine pasul cu tarile din Europa de Vest, iar modul in care legislatia deseurilor este implementata in cele 28 de tari ale UE arata diferente majore. Dar exista semnale ca Romania merge in directia potrivita„.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here