Despăduririle lasă răni adînci în Europa de Est

Despadurirea reprezinta totalitatea actiunilor prin care padurile sunt inlaturate complet de pe anumite suprafete atat din cauze naturale cat mai ales din cauze antropice.
despaduriri
Principala cauza a despaduririlor o constituie expansiunea agricola.
Nu trebuie omisa nici expansiune urbana.
Functiile padurii in echilibrul mediului inconjurator :
– pastreaza si amelioreaza calitatea mediului;
– are rol de reglare a temperaturii
– purifica aerul fiind sursa de oxigen si mentine umiditatea acestuia
– are o functie edafica, estetica si ecologica
– are rol antierozional
– participa la circuitul hidrologic
Astfel, se constata clar ca functiile care privesc echilibrul mediului sunt mai importante decat rolul de sursa de materii prime pentru
activitatile umane.
Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze
legate de deforestare.In ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si
agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii. Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn. Probleme apar cand solului nu-i este oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei – unele surse spun ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.La fel ca si mutarea culturilor,taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa.

CAUZELE DESPADURIRILOR:

– hazarde naturale ( eruptii, cutremure, alunecari, avalanse ). Ex.: Peru 1970- un cutremur a distrus padurea de pe o suprafata de 70.000 kmp. ; 1980 -eruptia vulcanului Saint Hellens.
– incendiile ( atat cele cu cauze naturale , cat mai ales cele provocate ) . Ex. : Indonezia in 1983 , au fost distruse 3,7 mil. ha
; Australia 1994 – 800.000 ha.
– taierile ( pentru consumul casnic, materie prima industriala ). Anual se exploateaza cca.3,5 miliarde mc de masa lemnoasa ( mai
ales in zona calda ), in timp ce capacitatea de regenerare este de numai de 2,7 mld. mc .

EFECTELE DESPADURIRII
O data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar disparea intr-o singura decada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu mai exista sol sa acumuleze apa.
Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei
planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala a acestora fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzi absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat,lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbari majore de clima. In plus, multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in
atmosfera.O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele care traiesc in padurea ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie ce secrete ascunde padurea ecuatoriala.

SOLUTII IMPOTRIVA DEFRISARII
Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii. Dar este acesta singurul raspuns? Comertul mondial cu
lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari,asa ca oprirea acesteia ar fi intampinata cu multa ostilitate. Dar poate ca nu e nevoie oprirea completa a taierii.
Probabil insa ca cel mai important pas este educarea si informarea acelor oameni a caror decizii influenteaza direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutati de organizatii de conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celalat capat al firului, consumatorii din tarile dezvoltate trebuie sa inteleaga impactul negativ pe care il are cumpararea produselor din padurile ecuatoriale. De aceea organizatiile de conservare incearca sa-i educe sa cumpere alternative asupra acestor produse si ii incurajeaza sa faca decizii informate asupra stilului lor de viata.

REDUCEREA SUPRAFETELOR DE PADURE
Ca efect ,la nivelul intregului Glob , suprafetele forestiere s-au redus de la cca. 9 mld. ha in antichitate ,la doar cca. 4 mld. ha in
prezent, cu consecinte foarte grave la nivelul bilantului hidrologic, accelerarii eroziunii , degradarii solurilor sau climei.Ex: scaderea
resurselor de biomasa lemnoasa; modificarea peisajelor ; reducerea biodiversitati. Unele tari duc politici de reimpadurire, astfel crescandu-si suprafetele forestiere ( ex.:Germania-41% din suprafata in prezent fata de mai putin de 25% in anii 50).
In ultimii 10 000 de ani, mantia forestiera a planetei s-a stramtat cu o treime prin defrisarile ce faceau loc terenurilor arabile, pasunilor sau asezarilor omenesti. Desi aceasta evolutie continua, padurile tropicale diminuindu-se anual cu circa 17 milioane de hectare de teren, cererea fata de bogatia ei principala – lemnul – este mare si intr-o permanenta crestere. Intre timp, devine, insa, clara necesitatea de a conserva padurile, prin recunoasterea rolului determinant in conservarea conditiilor climaterice, stabilizarea
terenurilor si a resurselor de apa, sau in asigurarea diversitatii biologice.

In functie de procentajul actual de impadurire, distingem:
– tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);
– tari cu paduri relativ putine dar inca in limita de echilibru ecologic (in Europa si America de Nord);
– tari extrem de sarace in paduri (in Africa Tropicala, Australia).
Pe ansamblu, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul cu cel mai mare procent de
impadurire (46,7 %).
In Africa, despadurirea a luat proportii dramatice, in special in Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectata a fost Sahara, care din
zona fertila, partial impadurita, a devenit un vast desert. In Ghana, Nigeria si Kenya se despaduresc zone imense pentru a face loc
culturilor agricole. O regiune serios afectata este Republica Malgasa, unde toate padurile de pe ramura vestica si nordica au disparut, ducand la disparitia unor specii de pasari necunoscute in alte parti ale lumii. Singura parte a Africii relativ pastrata, cu un potential forestier apreciabil, este zona ecuatoriala (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).
In Asia, pe locul padurii de odinioara s-a instalat desertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian). Tablitele de lut babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii, paduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Muntii Taurus (Turcia) pana in Muntii Libanului, Amanului (Siria) si Cipru. Taierea masiva a cedrilor a condus la disparitia lui. Astazi exista in Liban o modesta rezervatie cu cedrii.
La fel de puternic a fost impactul si in Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc in China, in bazinele fluviilor Huanhe si
Iantzi.
In America de Nord, desi padurea a fost bine conservata pana la venirea colonistilor (sec. 18), apoi a suferit cea mai rapida si mai
violenta transformare din istoria omenirii. Padurea a fost afectata astfel ca din 382 milioane ha au mai ramas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervatii si 89 milioane ha paduri degradate.
In America de Sud, despaduririle au avut intensitate inegala, in functie de gradul de accesibiliate si directia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectata zona a fost Brazilia rasariteana, dar si Columbia si Chile. Padurea amazoniana tinde si ea sa fie distrusa din cauza mijloacelor de transport – marea magistrala amazoniana.

In Europa, despaduririle s-au produs lent, dar „moartea padurilor” este aici poluarea. Taierile, distrugerile nerationale nu conduc numai la pierderea padurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieti omenesti, cum s-a intamplat in nordul Italiei, unde, din
cauza despaduririlor, inundatiile au avut efecte devastatoare.
In tara noastra, padurea ocupa o suprafata totala de cca. 6,2 milioane ha, reprezentand 26 % din suprafata totala. In vremurile preistorice, aceasta ocupa 70-80 % din suprafata tarii, fapt pentru care in anul 1526, cand sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare si a ocupat Buda, nu s-a incumetat sa ocupe si tarile romanesti, deoarece erau bine aparate de muntii cei mai abrupti si de padurile cele mai greu de strabatut – ” codrul frate cu romanul”.
Sub aspect economic si ecologic, padurea a indeplinit si indeplineste o serie de functii importante, unele vitale.

Autor: Alina Maria Sfredel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here