In episoadele precedente am incercat sa creionam un tablou cat se poate de cuprinzator in ceea ce priveste problematica gazului de sist la nivel mondial. Desi in acest episod ar fi trebuit sa trecem in revista situatia din Asia din acest domeniu, precipitarea lucrurilor in Romania ne-a obligat sa revenim la plaiurile mioritice.
Danut Dudu
Fracturarea hidraulica (sau fracking) este un procedeu care consta in injectarea la presiune ridicata in pamant a unei imense cantitati de apa amestecata cu nisip si compusi chimici, pentru a sparge rocile si a elibera gazul natural existent in acestea.
Metoda este utilizata ori de cate ori este descoperit un zacamant de sisturi (roci laminate) in care se presupune ca exista gaz sau petrol (sau amandoua) si este folosita atat pe mare, cat si pe uscat.
Procedeul este extrem de controversat datorita problemelor de mediu care-l insotesc, printre care cele mai des invocate sunt cele legate de poluarea apei freatice, a aerului, distrugerea unei uriase zone de teren sau producerea de cutremure consecutive.
In aceste conditii, miscarile ecologiste considera ca exploatarea gazelor de sist ar trebui interzisa inainte de a se repeta catastrofa ecologica din 2010, cand platforma petroliera Deepwater Horizon a explodat in golful Mexic.
Mai mult, problema cea mai dificil de rezolvat o constituie tratarea apelor reziduale rezultate in urma procesului de fracturare.
In plus, companiile care folosesc aceasta metoda secatuiesc zona de exploatare de uriase rezerve de apa, astfel incat una din probleme este daca sa se vanda sau nu acestor companii apa de care au nevoie in procesul de extractie.
O decizie dificil de luat in conditiile in care majoritatea statiilor de epurare existente nu sunt capabile sa trateze apa toxica rezultata in urma procesului de fraking. Folosirea clasicelor decantoare successive care permit separarea apei de reziduurile de genul nisipului nu sunt insa in stare sa asigure decantarea metalelor grele si a altor compusi toxici existenti in apele reziduale rezultate in urma exploatarii gazelor de sist.
Argumentelor ecologistilor li se raspunde cu argumente economice si politice. In goana dupa profit atat companiile petroliere, cat si anumite guverne, trec sub tacere riscurile legate de exploatarea gazelor de sist, aducand in discutie doar elementele care tin de crearea de noi locuri de munca, investitii si independenta energetica.
Pe de alta parte, pana in acest moment nu se poate vorbi de o legislatie internationala unitara in acest domeniu, legiferarea exploatarilor de acest tip fiind apanajul tarilor in care se afla zacamintele.
La nivel european, incercarea de a se adopta de catre Parlamentul European a unui moratoriu la nivelul Uniunii s-a soldat cu un esec, astfel incat majoritatea tarilor au luat propriile decizii.
Unele dintre ele au interzis exploatarea gazelor de sist prin aceasta metoda (in Bulgaria de exemplu, sub presiunea strazii, Parlamentul a votat un moratoriu pe acesta tema), in altele este permisa, in timp ce in Romania situatia a evoluat rapid de la moratoriu la acordarea permisiunii de a demara procesul de exploatare.
Greu de spus care va fi impactul economic al explotarii de la Paltinis, comuna Bacesti din judetul Vaslui, dar acordul dat de Consiliul Judetean pentru “efectuarea de lucrari de amenajare si foraj pentru sonda de explorare Paltinis” este un precedent periculos in domeniu (sa nu uitam ca Chevron – compania care va exploata acest zacamant – mai are inca trei licente de acelasi tip pe teritoriul Romaniei care, daca tinem cont de ultimele declaratii ale premierului Victor Ponta vor intra in curand in linie dreapta).
Chiar daca, inainte de alegeri, Victor Ponta era in tabara celor care militau pentru interzicerea acestor exploatari pe teritoriul Romaniei, imediat dupa revalidarea sa in functie, discursul sau a inceput sa se nuanteze ajungand ca pe 25 ianuarie, in cadrul unei discutii cu cititorii site-ului HotNews sa afirme:
“Explorare, da. Dupa confirmarea existentei sau inexistentei resurselor de gaz (aproximativ 5 ani) vom lua o decizie finala care presupune da, exploatam gaze de sist, cu respectarea tuturor standardelor europene si mondiale de protectia mediului”.
Care standard? Care protectie a mediului? Isi mai aduce aminte cineva de protestele vasluienilor sau ale dobrogenilor speriati de pericolele explotarii gazelor de sist? Se pare ca nu!
Concurenta – mama progresului?
Aceasta voluta a pozitiei politicianului Victor Ponta in raport cu exploatarea gazelor de sist, ajungand de la acuza adusa cabinetului Ungureanu in aprilie 2012 (conform careia “Guvernul Ungureanu vinde ce a mai ramas din resursele Romaniei”) la actuala pozitie, are o posibila explicatie.
Facand recurs la memorie, la momentul respectiv Victor Ponta preciza, fara echivoc, ca acuzele au la baza “descoperirea de catre presa a unor noi concesiuni privind exploatarea gazelor de sist… toate acestea intr-o singura saptamana. USL constata ca mandatul premierul Ungureanu… are legatura cu interese externe Romaniei si care trebuie sa se finalizeze cel mai tarziu in noiembrie…”.
Asta era situatia in acel moment pentru ca, acum, demararea actiunilor de explorare pentru identificarea zacamintelor de gaze de sist a ajuns sa reprezinte una dintre prioritatile din sectorul energetic, potrivit programului de guvernare al USL.
Aceasta in conditiile in care, dupa investirea din luna mai, Guvernul Ponta a impus un moratoriu pe extractia de gaze de sist pana la finalizarea studiilor europene privind impactul fracturarii hidraulice asupra mediului.
La opt luni de la impunerea moratoriului, premierul Ponta si-a schimbat radical pozitia, spunand ca “ideea gazelor de sist trebuie tratata serios pozitiv”.
Care ar fi insa posibilele explicatii ale repozitionarii USL-ului in aceasta problema?
Una dintre motivatii poate tine de rapoartele financiare ale companiei Gazprom(principalul furnizor de gaze naturale de import pentru Romania), rapoarte care atesta ca acesta are oarece probleme datorate contractelor pe termen lung incheiate de acesta cu statele care beneficiaza de gaz.
Problema rezida din refuzul statelor respective de a mai plati pretul discretionar al Gazprom, pana cand pretul gazului livrat de colosul rus nu se va alinia cu pretul de pe piata libera. Asta inseamna pentru Gazprom reducerea consistenta a profitului si chiar presedintele acestei companii a trebuit sa recunoasca faptul ca exportul a scazut in 2012 cu 8%. Iar pe termen lung, vestile sunt si mai proaste, Gazprom pierzand incet si sigur piata gazelor naturale din Europa.
Un alt motiv ar fi cel legat de semnarea la Davos de catre compania ucraineana de gaz, Naftogaz, a unui contract in valoare de 10 miliarde dolari cu Royal Dutch Shel pentru exploatarea gazelor de sist din Ucraina.
Cu alte cuvinte, Ucraina doreste sa-si obtina independenta fata de colosul rus Gazprom, care a reactionat extrem de agresiv: la cateva zile dupa semnarea contractului acesta a remis Kievului o factura pentru gazul consumat in 2012 de nu mai putin de 7 miliarde dolari.
Desi executivul de la Kiev a protestat in fata acestei situatii, nu a putut insa sa treaca sub tacere ca vor mai urma alte doua contracte in ceea ce priveste exploatarea gazelor de sist: unul cu Chevron si altul cu un consortiu condus de ExxonMobil. Miza? Rezerve de gaz de sist estimate la 1,2 trilioane de metri cubi si un contract de explorare a platoului continental din Marea Neagra, ceea ce ar putea aduce independenta energetica mult visata de Ucraina.
In aceste conditii, tinand cont de explozia americana a exploatarilor de gaz de sist care au generat un plus de productie pe aceasta piata si care a determinat reducerea pretului gazului natural, mentinerea de catre executivul de la Bucuresti a actualului contract pe termen lung incheiat cu Gazprom este o optiune prea putin viabila, in conditiile in care exista alternativa gazelor de sist.
Asta cu atat mai mult cu cat liberalizarea pretului gazelor impusa de FMI inseamna o crestere nejustificata a pretului la gazele de productie interna. Iata de ce, “ecologistul” Victor Ponta s-a transformat, peste noapte, in “petrolistul” Victor Ponta.
Si, cu mediul cum ramane?
Intrebarea pe care si-o pun toti cei care stiu cat de cat care sunt riscurile rezultate in urma exploatarii gazelor de sist.
Intr-un material precedent detaliam care sunt pericolele pentru mediul inconjurator, pericole identificate si atestate de laborioase cercetari a unor prestigioase institutii stiintifice.
Chiar daca acestea sunt incomplete, nu pentru ca savantii nu ar dori sa duca la bun sfarsit studiile ci pentru ca interesele economice prevaleaza impotriva celor de mediu, nu se poate contesta seriozitatea semnalului de alarma tras de acestia.
“Cea mai buna dovada este cea care indica contaminarea generala a apei potabile pe un areal de un kilometru in jurul sondelor de gaze, precum si faptul ca procentul de gaze de evacuare si gaz metan confera gazului de sist o amprenta de gaz cu efect de sera mai mare decat orice alt combustibil fosil” sublinia Robert Howarth, profesor de ecologie si biologie de mediu de la Universitatea Cornell in cadrul unui document elaborate de FEPS (Fundatia pentru Apa Potabila Sigura).
Documentul mai precizeaza ca, in cadrul procesului de fraking, inventat initial pentru cresterea randamentului exploatarilor de gaz si petrol aflate la limita exploatarii, fracturarea solului se poate face de pana la 14 ori in acest proces, cantitatea de apa consumata fiind intre 10 si 70 milioane de litri pentru fiecare put!
Faceti singuri socoteala ce reprezinta aceasta cantitate de apa si ce riscuri prezinta pentru mediu deversarea acesteia in panza freatica. Si pentru ca sa intelegeti mai exact care este pericolul, in urma analizelor si testelor facute in 2011 de Comisia pentru energie si comert a Camerei reprezentantilor din cadrul Congresului american au fost identificate in apele reziduale rezultate in urma exploatarilor gazului de sist o lunga lista de substante nocive, mare parte dintre ele cancerigene:
Si pentru a elimina orice dubiu legat de veridicitatea acestui tabel, va prezentam si facsimilul primei pagini a lucrarii mai sus mentionate.
Ne oprim deocamdata aici, avand speranta ca decidentii se vor gandi mult mai binecand vor trece de la explorare la extractia gazelor de sist: exploatarea lor.
