Sunt deseurile o sursa de energie regenerabila?

0
112

Ori de cate ori citesti un material publicat de catre producatorii BurnBabyBurn_energy_justicede incineratoare de tipul „energie din deseuri“ (Energy for Waste – EfW/Waste to Energy – WTE), te intalnesti inevitabil cu expresia „energie regenerabila“. Vince Cable a folosit recent termenul pentru a descrie un nou incinerator din Lincolnshire. Pe paginile web ale companiilor precum Viridor, SITA, ale consiliilor locale din Glasgow pana in Londra sau a UK Green Investment Bank (care a inceput sa finanteze proiecte de acest gen), incineratoarele sunt asociate constant cu aceasta expresie, rezervata in general unor surse de energie cum sunt cea eoliana, geotermala etc.

Un astfel de PR nu este deloc surprinzator, industria dorind sa-si „vanda“ incineratoarele, consiliul local care cumpara unul vrand sa se asigure ca locuitorii vor fi de acord ca e o idee/investitie buna, iar banca nedorind sa-si lege numele de ceva ce nu s-ar axa pe energie regenerabila. Cu toate acestea, Eunomia Research & Consulting – King’s Lynn Without Incineration (KLWIN) a fost tot timpul impotriva acestui curent, care reinterpreteaza gresit atat politicile publice, cat si stiinta.

Sa nu credeti un cuvant

Cu siguranta exista un sens in care deseurile sunt „regenerabile“. Dictionarul defineste cuvantul astfel: „capabil sa fie reimprospatat, care nu se epuizeaza prin utilizare“. Din moment ce cream tot mai multe deseuri pe zi ce trece, vom continua sa alimentam stocurile de deseuri reziduale combustibile pana departe in viitor, asta daca nu ne vom ambitiona la modul serios sa atingem tintele de reciclare. Este o interpretare sumbra a cuvantului „regenerabil“, dar cred ca reprezinta ceea ce au in minte multi dintre promotorii incineratoarelor. Oricum, eu vreau sa ridic o problema fundamentala.

Pentru ca un incinerator sa produca energie regenerabila in adevaratul sens, este nevoie sa respecte conditiile stipulate in definitiile oficiale si in politicile guvernamentale referitoare la energie regenerabila. Directivele Comisiei Europene privind Energia Regenerabila se refera doar la surse non-fosile, si anume „energie eoliana, solara, aerotermala, geotermala, hidrotermala, oceanica, hidroelectrica, biomasa, gazele produse de rampele de depozitare, gazele de la statiile de tratare a namolului de canalizare si biogazul“.

Din aceasta perspectiva, o cantitate considerabila de materiale dintre deseurile noastre nu este regenerabila. Intr-un document recent, intitulat „Energia din deseuri: Un ghid pentru dezbateri“, Defra considera ca aceasta definitie subliniaza ca:

„Energia din deseurile reziduale este doar partial regenerabila, din cauza prezentei in deseuri a carbonului de origine fosila, si numai contributia din fractia biogena poate fi considerata energie regenerabila (fiind singurul element eligibil pentru stimulentele financiare acordate pentru energie regenerabila)“.

Deseurile contin materiale derivate din combustibilul fosil, cum ar fi plasticele. Totusi, contine si materiale biogene cum sunt hartia, cartonul si resturile alimentare. Desi este de preferat din perspectiva mediului (adesea si din ratiuni economice) sa le reciclezi, ele sunt la fel de regenerabile ca si orice alte tipuri de biomasa.

Asa s-ar spune, insa multe dintre materialele biogene pe care le gasiti in fluxul deseurilor reziduale (alimente, hartie, carton, textile naturale) sunt derivate din agricultura intensiva – paduri monocultura, culturi de bumbac si alte „deserturi verzi“. Ecosistemele din care provin acestea nu ar putea supravietui fara interventia omului si fara alimentarea cu energie din combustibili fosili. Este, asadar, o chestiune de dezbatut daca ne putem referi la aceste materiale ca fiind „regenerabile“. Oricum, chiar daca le-am acorda acest statut, ramane problematica afirmatia ca deseurile reziduale reprezinta o sursa de energie regenerabila.

Si aspectul „verde“?

Este discutabil daca incineratoarele combinate – caldura si energie – isi merita locul in sectorul energiilor „verzi“. Incinerarea nu da rezultate bune in ceea ce priveste generarea de energie, din contra. Un incinerator trebuie sa atinga un nivel de eficienta de numai 25,5% pentru a se califica drept unitate R1 (de recuperare). Cercetarile recente ale Defra au aratat ca un incinerator destinat doar pentru generarea de energie ajunge la o eficienta maxima de aproximativ 33%.

Acelasi raport a relevat ca un incinerator trebuie sa atinga „o eficienta de conversie totala mai mare de 33%“, pentru a emite mai putin dioxid de carbon (de origine fosila) per MWh de energie utila produsa decat o centrala electrica moderna. Daca iei in calcul si carbonul biogen, „pentru a emite mai putin dioxid de carbon in ansamblu, ar fi necesara o eficienta a conversiei de 83%“. Asadar, toate incineratoarele care nu sunt combinate (CHP) emit mai mult dioxid de carbon de provenienta fosila per MWh de energie produsa, decat ar face-o o centrala electrica bazata pe arderea gazului, si mult mai mult dioxid de carbon in total. Ceea ce mie nu mi se pare deloc „verde“.

Mai mult, deoarece nu contine la fel de multa energie ca si combustibilul normal, in marea schema a lucrurilor cantitatea de energie disponibila din deseurile reziduale este mica. Apeland la cifrele culese de un coleg, am calculat ca trebuie sa arzi in jur de 10 milioane de tone de deseuri pentru a genera 1% din nevoia de energie a Marii Britanii.

Materialul biogen din deseurile reziduale este cel care confera incinerarii titlul/complimentul „regenerabil“, si cea mai mare parte din acest material (exprimat in greutate) este reprezentata de alimente. In mod normal, 30-40% din masa totala consta din alimente, desi cantitatea variaza in functie de ce materiale se colecteaza pentru reciclare intr-o anumita zona. In timp ce hartia, cartonul si textilele pot arde rezonabil, 70% sau mai mult dintre alimente au in compozitie apa.

Nu tolerati acest tip de combustibili!

Alimentele nu sunt incinerate pentru ca reprezinta un combustibil bun (testati acasa: incercati sa porniti focul cu o salata sau un iaurt expirat), ci pentru ca atrag tarife bune. Pentru arderea alimentelor este necesara o energie considerabila, cu scopul de a declansa combustia, iar energia neta obtinuta este putina. Estimarile variaza intre 3-5GJ pe tona, in comparatie cu aproximativ 10 GJ/tona din deseurile municipale mixte totale si cu peste 25 GJ per tona din plastic. Deseurile alimentare, principala componenta biogena si „regenerabila“ a deseurilor reziduale, sunt greu de ars si produc putina energie.

Cercetarea Defra pe care am citat-o anterior include cateva tabele utile, care arata contributia pe care o are fiecare material, care contine carbon biogen sau fosil, la potentialul total de energie. In aparenta se bazeaza pe un raport depasit, din 2006, privind compozitia deseurilor reziduale. Potrivit acestuia, alimentele reprezinta 31% din compozitia combustibilului. In consecinta, presupunand cu larghete ca produce 5 GJ/tona, contribuie cu doar 15% la potentialul de energie. Prin contrast, plasticul care constituie 13% din combustibil contribuie cu 32% la energia totala. Conform unui studiu recent realizat pentru Defra, plasticul reprezinta pana la 25% din deseurile municipale si asimilabile si ar furniza mai mult de jumatate din energia totala.

Mai mult, The Environment, Transport and Regional Affairs Committee Report on Delivering Sustainable Waste Management, publicat in martie 2001, afirma:

“Nu acceptam ca deseurile sunt o sursa de energie regenerabila. Chiar daca s-ar considera ca aceasta corespunde definitiei tehnice a surselor regenerabile, totusi esueaza cu desavarsire sa fie ceea ce s-ar putea numi o interpretare “de bun simt”. Un flux de deseuri poate fi “durabil” in cea mai sucita definitie al cuvantului, deoarece in gestionarea durabila a deseurilor piatra de temelie este minimizarea deseurilor, astfel mentinerea explicita a fluxurilor de deseuri in scopul incinerarii este in totala contradictie cu acest principiu … “.

Mitul conform caruia deseurile sunt o sursa de „energie regenerabila“ este unul periculos si trebuie suprimat, inainte ca si mai multi bani publici sa fie cheltuiti pentru dezvoltarea incineratoarelor. Putem considera o parte din energia produsa de incineratoare aproape de tinta de energie regenerabila, dar deja schemele CfD si ROC recunosc faptul ca majoritatea incineratoarelor din Marea Britanie nu produc energie care este cu adevarat regenerabila. Cu toate acestea, Defra, DECC si UK Green Investment Bank, care continua sa sprijine si sa subventioneze incinerarea, trebuie sa aiba in vedere ca incineratoarele care nu combina caldura si energia (non CHP) produc mai mult dioxid de carbon de origine fosila per MWh (si mult mai mult dioxid de carbon in total) decat genereaza centralele bazate pe combustia gazului. In cei mai rigizi termeni, argumentatia mea logica ar suna asa: in masura in care deseurile sunt regenerabile, incinerarea lor produce foarte putina energie; in masura in care incinerarea produce energie, prea putina este regenerabila. Am incheiat pledoaria.

Autor: Mike Brown

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here