Accidentele nucleare grave nu sunt acoperite de fondurile publice

nuclearOamenii sunt obligati sa-si reconstruiasca singuri viata in cazul unui accident nuclear major

Toata lumea e constienta ca industria nucleara are o mare responsabilitate asupra mediului inconjurator. Aceasta industrie trebuie sa respecte principiul “poluatorul este platitorul”. Legislatia europeana afirma ca dezastrele provocate de accidentele nucleare trebuie “rascumparate” din fonduri publice. Insa catastrofele nucleare foarte grave, de nivelul celei de la Cernobil (1986) nu sunt acoperite de aceste garantii publice.
In Europa, exploatantii instalatiilor nucleare (publice sau private, civile sau militare) sunt acoperiti prin Conventia de la Paris din 29 iulie 1960, prin Conventia complementara de la Bruxelles din 31 ianuarie 1963, prin Protocolul din 16 noiembrie 1982, apoi cel din februarie 2004 care modifica aceasta Conventie. Aceste texte prevad ca reparatia daunelor provocate de un accident nuclear sa fie efectuata din fonduri publice, in cazul in care daunele ar depasi suma totala acoperita de asigurarea sau garantia financiara a exploatatorului.
De fapt, aceste garantii publice nu se aplica decat in cazul accidentelor nucleare de nivel inferior sau egale cu treapta 5 pe scara Agentiei internationale a energiei atomice, care urca pana la nivelul 7. Catastrofa din Cernobil a fost de nivelul 7, in timp ce accidentul de la Three Mile Island (Statele-Unite, 1979) a fost de nivelul 5, precum si cel din Marea Britanie de la Windscale (1957), iar cel de la Saint-Laurent-des-eaux (Franta, 1980) de nivelul 4. Nici macar Statele-Unite nu acopera accidentele de nivelul 6 si 7. Aceasta inseamna ca imensele consecinte ale unor asemenea accidente vor fi suportate de catre victime. Posibilitatea aparitiei in viitor a unor accidente de nivelul 6 si 7 ar trebui sa fie recunoscuta si luata in calcul de catre industria nucleara.
O solutie echitabila in privinta accidentelor nucleare a fost propusa de catre doi economisti germani. Solutia consta in aplicarea principiului “poluatorul este platitorul” prin preluarea unei taxe de un euro-cent pe kWh produs de fiecare reactor nuclear din lume. In anul 2000, productia nucleara primara de electricitate generata de 440 de reactoare din lume a fost de 2586 TWh (2586 x 10 la puterea 9 kWh). Fondurile astfel constituite prin sumele culese in urma operatiunilor nucleare s-ar ridica la mai mult de 25 de milioane de euro pe an. In 20 de ani, suma totala a acestor fonduri ar fi destul de mare pentru a putea fi indemnizate victimele si pentru a acoperi celelalte costuri ale unui accident nuclear major. Nu ne ramane decat sa speram ca solutia celor doi economisti germani va fi luata in consideratie de catre autoritatile abilitate si ca va fi operationala cat mai repede.

Sursa: www.actu-environnement.com

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente