Politicile agricole occidentale bazate pe subventii si frenezia culturilor pentru biocombustibili sunt doar doua dintre cauzele exploziei preturilor la alimente pe plan mondial .
Revista „The Economist” analizeaza la rece greselile capitale facute de tarile bogate in obsesia protejarii propriei agriculturi. Pe plan mondial, alimentele au devenit de-a lungul anilor din ce in ce mai ieftine. In perioada 1974 – 2005, preturile la alimente pe pietele mondiale au scazut cu trei sferturi in termeni reali.
Mancarea este astazi atat de ieftina incat Occidentul a ajuns sa se lupte cu fenomenul obezitatii, chiar si in conditiile in care tomberoanele sunt pline ochi de alimente pe jumatate consumate. Poate ca asta e si motivul pentru care preturile au crescut atat de mult, subliniaza „The Economist”. Inca din primavara, preturile la grau s-au dublat, iar preturile la aproape orice alt tip de cultura, de la porumb la floarea-soarelui, dau semne ca vor atinge in curand niveluri ametitoare.
Productia nu face fata cererii
Potrivit unui index al publicatiei, preturile au crescut cu 75% din 2005. Cresterea este mentinuta si de noile schimbari de dieta care insotesc cresterea economica a statelor emergente. Daca, spre exemplu, un chinez consuma in medie 20 kilograme de carne pe an, in 1985, astazi consuma peste 50 de kilograme. Acest lucru mareste cererea pentru cereale, in conditiile in care nevoie de 8 kilograme de cereale pentru a produce un kilogram de carne de vita.
Insa cresterea preturilor la alimente este si un rezultat al ofensivei americane pentru producerea de biocombustibili. Anul acesta, culturile de porumb destinate producerii de etanol vor ajunge la o treime din productia totala. Acest lucru afecteaza piata alimentelor in mod direct: un rezervor cu etanol echivaleaza cu cantitatea de porumb care ar hrani o persoana de-a lungul unui an. In plus, preturile mai mari la cereale ii vor determina pe oameni sa taie si mai multe paduri pentru a face loc culturilor.
Alimentele mai scumpe vor face mult bine, dar si mult rau. Vor afecta consumatorii de la oras, in special din tarile sarace, prin cresterea unor preturi deja mari pentru ei. Pe de alta parte, fermierii si comunitatile agricole vor avea numai de castigat, produsele lor fiind cumparate la un pret mai mare.
In multe comunitati rurale sarace, agricultura va deveni o sursa importanta de slujbe si crestere economica. Insa daca politicienii nu vor echilibra aceste efecte, oamenii de rand, in special din orasele sarace, risca o saracie si mai mare, arata „The Economist”.
Politici agricole falimentare
Aceasta este lectia dura a jumatate de secol de politici agricole. Oricare ar fi fost amenintarea – securitatea alimentara, saracia rurala sau problemele de mediu -, omenirea nu a gasit decat o singura solutie: interventia guvernului.
Majoritatea subsidiilor si a barierelor comerciale au costat scump. Miile de miliarde cheltuite pentru a-i sprijini pe fermierii din tarile bogate au condus la cresterea taxelor, la alimente mai proaste, la monoculturi intensive, la supraproductie si la preturi mici, cu care fermierii din tarile emergente nu pot concura. In ciuda ajutoarelor, multi fermieri occidentali au dat faliment, deoarece era nevoie de producatori cat mai putini si cat mai eficienti.
Trei sferturi din saracii lumii traiesc in mediul rural. Scaderea artificiala a preturilor, ca urmare a deceniilor de politici agricole occidentale bazate pe subsidii, a avut un efect devastator asupra acestora. In opinia revistei „The Economist”, cea mai buna solutie in situatia data este renuntarea la subsidii si la barierele comerciale. Daca va fi gestionat cu grija, fenomenul cresterii preturilor la alimente va deveni o sansa extraordinara pentru a anula prapastia economica dintre oras si zona rurala, dar si cea intre agricultura occidentala si cea a tarilor sarace, arata publicatia.
Sursa: Adevarul