Ecologia este definita drept stiinta a vietii -deopotriva a Naturii si Omului- care studiaza Mediul Inconjurator, elaborand principiile si metodologiile necesare integrarii si armonizarii conduitei umane cu procesele firesti ale naturii.
Mediul inconjurator reprezinta obiectul principal de studiu al ecologiei, fiind una dintre notiunile ce sta la baza acestei stiinte. Conceptul de „mediu” poate fi definit ca „ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului”.
Mediul inconjurator detine mai multe componente: mediul geografic, mediul operational, mediul operational, mediul perceptual, mediul comportamental. Interactiunea permanenta om-mediu presupune schimbari la nivelul mediului, schimbari nu intotdeauna pozitive si cu efecte uneori ireversibile. Astfel, a aparut notiunea de „agresiune asupra mediului”, notiune ce evidentiaza tocmai acele conduite prin care mediul este exploatat in mod negativ. Astfel, omul agreseaza mediul prin poluare, supraexploatare, dezechilibre ale peisajului natural.
Poluarea este cea mai extinsa forma de agresivitate asupra mediului, cu un impact negativ in ceea ce priveste afectarea acestuia. Poluarea actioneaza precum un cancer si se datoreaza in principal activitatilor industriale. Poluantii sunt deseuri ale diverselor tipuri de activitate umana ce produc modificarea negativa a factorilor de mediu si au efecte daunatoare pentru sanatatea si viata indivizilor ca si pentru cele ale ecosistemelor. Poluantii sunt clasificati, dupa natura lor, in poluanti chimici (pesticide, titei, metale, substante organice etc.), fizici (caldura, radiatii, radiatii ionizante, zgomote etc.), si biologici (diversi germeni patogeni).
Supraexploatarea ecosferei vizeaza atat solul, pasunile, padurile cat si fauna si flora, aceasta poluand toate mediile de viata. Primele au cunoscut si cunosc un drastic proces de diminuare a suprafetelor, la care se adauga fenomenul degradarii solului, colmatarea rapida a lacurilor naturale si a bazinelor de acumulare, producerea viiturilor violente, toate acestea ca o consecinta a despaduririlor masive. De asemenea, reducerea suprafetelor impadurite influenteaza negativ regimul precipitatiilor si conditiilor climaterice, cu efecte nefaste pentru toate formele de viata din zonele in care se produc asemenea modificari. In ceea ce priveste supraexploatarea florei si faunei aceasta are ca rezultat nemijlocit reducerea populatiei speciilor suprasolicitate, uneori pana la limita disparitiei lor, modificarea structurii genetice, precum si a corelatiilor functionale existente in ecosistemele care sunt supuse unei asemenea exploatari.
Agresiunea prin dezechilibre ale peisajului teritorial. Interactiunea om-mediu este vizibila la nivelul la care omul face ceva pentru sau impotriva bunastarii celui din urma. Din nefericire, interventia nefasta a omului in echilibrul dinamic al ecosistemelor naturale provoaca neajunsuri majore cu efecte directe asupra peisajului teritorial si mergand pana la distrugerea echilibrului si asa fragil al ecosferei. Astfel de interventii sunt: constructiile de baraje si canale, introducerea intentionata, sau nu, a unor specii de plante si animale intr-un habitat in care dusmanii naturali lipsesc, provocand astfel dezechilibre la nivel faunistic si floristic.
Cu siguranta, agresiunea fata de mediu presupune o dezbatere mult mai ampla, mai ales stiute fiind formele atat de variate prin care mediul poate fi agresat precum si importanta in sine a mediului pe scara existentei. Sa nu uitam ca viata presupune un habitat natural. Distrugand mediul practic ne autodistrugem.
Sursa: A. Burcu- „Educatia ecologica, dezvoltarea durabila si calitatea vietii” ;
M. Nicoara- „Environmental Risk”
