Strategia de acaparare a resurselor energetice primare ale Romaniei porneste de la falimentul societatilor de stat
Un SRL infiintat anul trecut, cu un capital de 3.000 de lei, este pe punctul de a bloca incalzirea centralizata in cel putin doua mari orase: Brasov si Bacau. In cazul in care cererea de faliment a societatii Carbonifera Ploiesti va fi acceptata, rezervele de carbune vor trece in concesiunea unor firme private, care asteapta deja investitorii in centrale termoelectrice.
Romania dispune de rezerve de aproximativ doua miliarde de tone de carbune, ceea ce i-ar putea asigura independenta energetica pe o perioada de cel putin 100 de ani. Pe fondul exploziei preturilor la titei si al reducerii drastice a rezervelor, carbunele a devenit o moneda de schimb extrem de cautata. Paradoxal, dupa ce au instrainat rezervele de titei aproape in totalitate si pe cele de gaze naturale in proportie de aproape 50%, autoritatile de la Bucuresti nu sesizeaza jocurile de culise menite sa duca la pierderea controlului si asupra rezervelor de carbune, singura resursa considerabila ramasa inca in proprietatea statului. Complexurile energetice sunt atractive la privatizare nu pentru uzinele de producere a energiei electrice, a caror tehnologie este veche de peste 30 de ani, ci pentru exploatarile miniere aflate in subordine. Ideea lansata de prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu, privind infiintarea unui holding energetic national, este deja pe punctul de a fi abandonata pentru simplul motiv ca statul si-ar putea pastra un control asupra resurselor. Peste toate astea, ridicol este faptul ca din instrainarea resurselor statul nu s-ar alege cu mai nimic, dupa ce in ultimii ani a alimentat industria miniera cu aproape 7 miliarde euro. Lectia Petrom nu ne-a invatat nimic.
Circuitul diavolului
SRL-ul Utep 2006, din comuna Bodoc, judetul Covasna, a solicitat, in urma cu aproximativ doua luni, falimentul societatii Carbonifera Ploiesti, in baza unei creante a acesteia de circa 12 milioane lei. Carbonifera Ploiesti are la randul ei de recuperat alte circa 20 milioane lei de la Centralele de termoficare Brasov si Bacau, iar acestea din urma au de recuperat de la populatie si de la autoritatile locale alte zeci de milioane lei, dar nu reusesc. In concluzie, blocajul financiar trebuie spart undeva. Nimic nou sub soare pana acum. Asemenea scheme financiare au devenit o normalitate in Romania ultimilor 15 ani. Sa vedem insa care este finalul. Utep 2006 SRL, care a fost un prestator de servicii pentru Carbonifera Ploiesti, are tot dreptul sa-si recupereze creantele si sa ceara falimentul datornicului. Important este insa momentul in care o face si cu ce s-ar alege de aici. Mai importanta insa decat aceasta disputa este indiferenta statului, care este proprietar la Carbonifera Ploiesti si care nu a miscat un deget pentru a preveni situatia. „Ne asteptam sa ajungem in aceasta situatie, dar nu acum”, spune Mihai-Sorin Gaman, director general al Directiei generale pentru resurse minerale din Ministerul Economiei si Finantelor. Acesta recunoaste ca s-au facut interventii pe langa Ministerul Internelor si Reformei Administrative si pe langa primariile din Brasov si Bacau, in vederea efectuarii platilor restante catre Carbonifera, dar aceste interventii au ramas fara rezultat. In consecinta, momentul ales de Utep 2006 e fatal pentru populatia celor doua orase, intrucat centralele de termoficare nu vor mai avea de unde cumpara carbune.
Sursa: Saptamana Financiara
