Tarile membre UE nu vor mai avea voie sa-si exporte deseurile nucleare in alte tari, potrivit unei noi propuneri prezentate miercuri de Comisia Europeana. Romania se afla printre cele cateva tari foste comuniste, care au trimis reziduurile nucleare in trecut in Rusia, relateaza NewsIn.
In prezent, potrivit legislatiei in vigoare, daca statele UE nu doresc sa depoziteze resturile combustibilului nuclear si deseurile radioactive pe teritoriul propriu, pot plati tari din afara blocului european care sa preia aceste ramasite. Comisarul UE pentru energie, Guenther Oettinger, vrea sa puna capat insa acestei practici.
„Nu vrem sa exportam deseuri nucleare in tari care nu sunt membre UE, aceasta este o solutie ieftina (…), dorim ca deseurile nucleare sa ramana in totalitate pe teritoriul nostru, ceea ce inseamna ca fiecare isi asuma responsabilitatea pentru propriile reziduuri”, a declarat Oettinger.
Oficialii UE au reamintit ca reziduurile nucleare din cateva foste state comuniste – intre care Romania, Cehia, Slovacia si Letonia – au fost trimise in trecut in Rusia, unde standardele de siguranta sunt considerate mai putin severe decat in comunitatea europeana.
Moscova recuperase, pana la 1 septembrie anul acesta, 1,3 tone de uraniu puternic imbogatit – combustibil nou
sau combustibil uzat – provenind de la reactoarele de cercetare de fabricatie rusa din strainatate, inclusiv din Romania. Tara noastra, cu sprijinul SUA, si-a evacuat in Rusia, in 2009, intregul stoc de uraniu puternic imbogatit (peste 50 de kilograme). Acest combustibil se afla la reactorul de cercetare de la Pitesti si la reactorul nuclear de cercetare de la Magurele.
Comisarul Oettinger a prezentat miercuri un proiect de directiva care ar obliga guvernele UE sa se ocupe de reziduurile radioactive pe termen lung – in prezent acestea sunt depozitate in facilitati provizorii care au o durata de viata de 50-100 de ani. CE doreste ca acestea sa fie ingropate la sute de metri sub pamant.
Cele 14 tari UE care folosesc in prezent energie nucleara – Franta, Spania, Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Finlanda, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Romania si Bulgaria – vor fi afectate cu precadere de noua reglementare. Polonia si Italia intentioneaza, la randul lor, sa dezvolte energia nucleara.
Ce propune Comisia
In fapt, Comisia a propus miercuri anumite standarde de securitate
pentru depozitarea definitiva a combustibilului uzat si a deseurilor radioactive care provin de la centralele nuclearo-electrice, precum si din activitatile medicale sau de cercetare. Prin directiva propusa, statelor membre li se cere sa prezinte programe nationale in care sa specifice cand, unde si in ce mod vor construi si vor gestiona depozite definitive de deseuri radioactive pentru a se garanta cele mai inalte standarde de securitate.
Directiva confera standardelor de securitate convenite la nivel international caracter juridic obligatoriu si executoriu in Uniunea Europeana, precizeaza un comunicat al CE.
Comisarul pentru energie
, Gunther Oettinger, a declarat ca „securitatea nucleara este de interes pentru toti cetatenii si pentru toate tarile UE, indiferent daca sunt in favoarea sau impotriva energiei nucleare. Trebuie sa ne asiguram ca avem cele mai inalte standarde de securitate din lume pentru a ne proteja cetatenii, apele si solul impotriva contaminarii radioactive. Securitatea este indivizibila. Un accident care are loc intr-una dintre tari poate avea efecte devastatoare si asupra celorlalte”, a argumentat comisarul.
In consecinta, Comisia propune instituirea unui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic si executoriu la nivelul UE, pentru a se garanta aplicarea, de catre toate statele membre, a standardelor comune elaborate in cadrul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) pentru toate etapele gestionarii a combustibilului uzat si a deseurilor radioactive, pana la depozitarea definitiva.
Directiva prevede, in special, urmatoarele:
– Statele membre trebuie sa elaboreze programe nationale in termen de patru ani de la adoptarea directivei. Aceste programe trebuie sa cuprinda: planuri pentru constructia si gestionarea instalatiilor de depozitare definitiva, prezentand un calendar concret pentru constructie, cu etapele si descrierea tuturor activitatilor necesare pentru implementarea solutiilor de depozitare definitiva, evaluari ale costurilor si schemele de finantare alese.
– Programele nationale trebuie notificate. Comisia poate solicita statelor membre modificarea acestora.
– Doua sau mai multe dintre statele membre pot conveni asupra utilizarii unui depozit definitiv situat pe teritoriul unuia dintre ele. Nu este permis exportul de deseuri nucleare in scopul depozitarii definitive in tari din afara UE.
– Publicul trebuie informat de catre statele membre si trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la procesul decizional cu privire la gestionarea deseurilor nucleare.
– Standardele de securitate elaborate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica devin obligatorii din punct de vedere juridic. Acestea implica existenta unor autoritati independente care acorda autorizatii pentru construirea depozitelor si verifica analizele de securitate pentru fiecare depozit in parte.
UE produce anual 7.000 de metri cubi de deseuri inalt radioactive
Greenpeace a criticat directiva propusa, argumentand ca nu s-a ajuns inca la un consens stiintific in privinta adancimii la care reziduurile nucleare s-ar afla in siguranta. Comisia Europeana sustine insa ca exista un larg consens in randul oamenilor de stiinta si al organizatiilor internationale, precum AIEA, potrivit caruia depozitarea geologica la mare adancime reprezinta cea mai sigura si mai adecvata solutie de depozitare pe termen lung a deseurilor nucleare de activitate inalta.
Comisia Europeana a pornit de la premisa ca la mai bine de 50 de ani de la punerea in functiune a primului reactor nuclear pentru producerea energiei electrice (in 1956, la centrala Calder Hall din Regatul Unit), nu exista inca depozite definitive pentru deseuri nucleare.
Anual, in UE se produc in mod obisnuit 7 000 de metri cubi de deseuri radioactive de activitate inalta, acestea fiind in majoritate pastrate in depozite intermediare. Deseurile de activitate inalta reprezinta acea parte a combustibilului nuclear uzat reprocesat care nu poate fi reutilizata si trebuie, prin urmare, depozitata definitiv.
Aceste depozite intermediare sunt necesare pentru racirea si scaderea nivelului de radiatii al elementelor combustibile si al deseurilor de activitate inalta, insa nu sunt solutii pe termen lung, deoarece necesita intretinere si supraveghere continua. Fiind de obicei situate aproape de suprafata sau la suprafata, depozitele intermediare implica, de asemenea, riscuri de accidente in situatii precum prabusirea unor aeronave, incendii sau cutremure.
Conform Tratatului Euratom, UE are competenta juridica de a proteja populatia impotriva radiatiilor ionizante. Decizia cu privire la mixul de energie este, insa, de competenta nationala.
Franta, Suedia si Finlanda deja s-au angajat sa aiba operationale intre 2020 si 2025 asa-numitele depozite geologice subterane, facilitati care ar urma sa pastreze material radioactiv ce poate avea o durata de viata de pana la un milion de ani.