Conventii internationale

In 1992, Natiunile Unite au oraganizat o conferinta internationala in Rio de Janeiro, „Summit-ul Pamantului”, care a reunit la un loc tarile dezvolate, tarile in tranzitie si cele UE. Cu aceasta ocazie a fost redactata „conventia climei”. Tarile care au semnat aceasta conventie au intreprins stabilizarea emisiilor de gaz de sera la nivelul din 1990. In acest fel, ecosistemul ar fi putut sa se adapteze in mod natural la schimbarile climatice. Insa la aceste intreprinderi nu s-a aderat…

In 1997 in Kyoto, reprezentantii a 159 tari s-au adunat pentru o conferinta a Natiunilor Unite privind reducerea emanatiilor de gaz de sera. A fost adoptat un protocol, tarile semnatare angajandu-se sa reduca emisiile de gaz de sera in perioada 2000-2012. Cotele de poluare au fost impartite intre tarile industrializate: tarile UE urmau sa isi micsoreze emisiile de gaze cu 8 %, USA cu 7 %, Canada si Japania cu 6 %. Aceste masuri nu s-au aplicat si tarilor dezvoltate care produc mai putin gaz de sera. Tari ca USA sau Rusia inca nu au acceptat acest protocol.

In Noiembrie 2000, la Haga, a avut loc a sasea conferinta asupra schimbarilor de clima si luptei impotriva efectului de sera, avand la baza protocolul de la Kyoto. Discutiile au fost centrate pe dificultatile respectarii masurilor intreprinse la Kyoto: unele tari, cum ar fi USA sau Canada nu au reusit sa-si reduca emisiile de gaz de sera, ba mai mult, le-au sporit. Tarile participante nu au reusit sa ajunga la o intelegere in ceea ce priveste toate punctele ridicate si nu au avut suficient timp pentru a finaliza un acord nou. Oricum, s-a ajuns la un compromis care permitea ca o intelegere finala sa fie redactata dupa aceea.
In Martie 2007, UE s-a angajat sa actioneze impotriva reducerii emisiilor gazului de sera cu 20% pana in 2020. Potrivit aceleiasi intelegeri, biocombustibilii vor trebui sa reprezinte10% din consumul total al vehicolelor pana in 2020.

Saptamana Europeana a Mobilitatii 2007 – 22 Septembrie Fara Masini!