Greata, dureri de cap si sangerari nazale, mirosuri de chimicale invazive, foraj constant, preturile proprietatilor in scadere – bine ati venit in Ponder, Texas, unde fracturarea a devastat un oras, scria sambata The Guardian.
Veronica Kronvall isi aminteste si acum cat era de incantata cand si-a cumparat prima ei casa in 2007. Ceea ce Kronvall nu si-a imaginat atunci – chiar daca se afla in nordul Texasului, inima industriei cu petrol si gaze – era faptul ca patru ani mai tarziu, o companie va fora cinci sonde in spatele casei sale. Doua dintre acestea se afla la doar 90 de metri de micuta ei gradina.
Cand a inceput forajul, Kronvall, in varsta de 52 de ani, a inceput sa aiba sangerari nazale, greata si dureri de cap. Casa ei a pierdut aproape un sfert din valoare.
„A transformat o mica viata linistita intr-un cosmar”, marturiseste femeia.
Fracturarea hidraulica este o tehnologie care a inceput sa se extinda in SUA in ultimii cinci ani. Analistii din SUA au fost la fel de surprinsi ca si Kronvall cu privire la rapiditatea cu care s-a proliferat fracturarea hidraulica. Pana in urma cu cinci ani, productia de petrol si gaze din America era in declin constant in timp ce rezervele din surse conventionale se diminuau.
Industria s-a grabit sa faca publicitate beneficiilor aparente ale fracturarii hidraulice. Costurile la energie electrica si incalzire au scazut. Activitatea din sectorul de petrol si gaze a contribuit la cresterea unei economii nationale aflate in dificultate. In octombrie anul trecut, pentru prima data din 1995, SUA producea mai mult petrol acasa decat importa.
Cu toate acestea, noi dovezi au inceput sa apara potrivit carora fracturarea, desi reduce consumul de carbune, aduce cu ea o serie de alte efecte secundare.
Militantii avertizeaza ca fracturarea adanceste riscurile legate de schimbarile climatice. Exista relatari ale proprietarilor de case din zonele cu sonde de fracturare, potrivit carora substantele chimice provenite din acest proces au ajuns in panza freatica poluandu-le puturile de unde isi luau apa de baut. Marturie stau imagini cu apa de la robinet din casele acestor oameni – care ia foc daca este aprinsa cu bricheta, din cauza scurgerilor de metan si alte substante care se combina cu apa in subteran – cat si amenzile impuse companiilor care s-au debarasat de deseuri radioactive in albiile raurilor.
In nordul Texasului, unde locuieste Kronvall, numarul de sonde de petrol si gaze a crescut cu aproape 800% din 2000. Este imposibil sa parcurgi orice traseu cu masina fara sa observi semnele, chiar si dupa ce instalatiile si-au terminat treaba si au fost mutate in alta parte: suprafete patrate de teren aplatizat, reteaua rezervoarelor de condensare, statiile si conductele compresoarelor, si fosele mari, deschise, de apa reziduala. Practic, niciun petec de pamant nu se afla in afara limitelor exploatabile, orice loc fiind accesibil. Companiile energetice au amplasat sonde pe proprietatea bisericilor, in incinta scolilor etc.. In noiembrie anul trecut, o companie de petrol a amplasat o sonda in campusul de la Universitatea North Texas din apropiere de Denton, chiar langa terenurile de tenis si peste drum de principalul stadion de sport.
Wesley, in varsta de 41 de ani, si Beth Howard, 31 de ani, s-au mutat in acelasi cartier cu dna Kronvall.
„Aceasta era prima noastra casa de cand suntem impreuna”, a precizat Wesley. „Ne gandeam sa stam aici cateva decenii. Ne asteptam si speram ca zona se va dezvolta, ceea ce ar fi dus la o crestere a valorii proprietatilor si o imbunatatire a serviciilor”.
Familia a avut parte de o surpriza mai putin placuta cand au sosit echipajele responsabile de amplasarea sondelor. Acestea au inceput sa aplatizeze pamantul si sa instaleze un turn de foraj de 60 de metri, care se inalta deasupra casei lor. Convoaie de camioane se plimbau intr-un ritm ametitor pe drumul principal.
„A fost groaznic”, povesteste Kronvall. „Au fost o multime de bubuituri si zanganeli. Numarul de camioane a fost impresionant si fumul din aer era 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana”.
Potrivit acesteia, activitatile de pe partea cealalta a gardului ei au dus la depunerea unui strat de praf alb peste toata casa ei. Zgomotul facut de membrii echipajului, care strigau in megafoane, i-a invadat dormitorul. Lumina orbitoare care razbatea prin perdele facea somnul imposibil. Huruiala camioanelor si echipamentelor zguduia toate vasele din dulapurile sale, iar mirosul – un amestec acru de produse chimice – era peste tot – omniprezent.
„Sotia mea a fost insarcinata in perioada in care platforma s-a aflat acolo”, a declarat Wesley. Se auzea zgomotul generatoarelor pe baza de motorina, care scuipau funingine si in aer era un amestec ametitor de produse chimice care concura cu aroma cinei.” Zgomotul si mirosul au ajuns pana la urmatoarea strada, unde locuia Christina Mills.
Ca si Howard si Kronvall, Mills, in varsta de 65 de ani, a fost atrasa de linistea care o oferea orasul Ponder si si-a construit o casa acolo.
„Dar, in momentul in care sonda a fost amplasata, ai fi putut crede ca esti in Las Vegas”, a declarat femeia.
Desi compania care se ocupa de foraj, Devon Energy Corporation, a instalat o „perdea” de protectie pentru a incerca sa amortizeze zgomotul, aceasta nu a fost nici pe departe eficienta.
Cand copilul familiei Howard a venit pe lume, stresul celor doi a inceput sa creasca semnificativ.
„Era in stare de sanatate foarte buna, dar era inca un nou-nascut”, sustine Wesley. „Cand simti miros de noxe de motorina si alte astfel de mirosuri neobisnuite, si toate lucrurile pe care nu le stii despre ceea ce se intampla cu chestiile industriale, poate fi stresant. Nu stiam ce inhalam moment de moment, iar cel mic inhala de asemenea acest aer. Acest lucru a facut ca venirea lui pe lume sa fie atat de stresanta.”
La doua case departare, Kronvall sustinea ca-i curgeau ochii in mod constant atunci cand era acasa, lacrimarea oprindu-se doar la o ora sau doua dupa ce ajungea la locul de munca. De asemenea, avea si accese de greata si dureri de cap si ii curgea sange atunci cand isi sufla nasul.
„Am avut sangerari nazale cam pe tot parcursul intregului proces”, a precizat aceasta.
In afara de lupta cu zgomotul si mirosurile, Christina Mills spune ca o alta problema grava a fost praful: „Mi-a luat vopseaua de pe masina”.
Intr-o dimineata a gasit o pudra alba peste tot pe masina ei, asa ca a oprit la o spalatorie auto in drumul ei spre serviciu.
„M-am dus acolo sa il dau jos, dar vopseaua neagra s-a luat odata cu el”, sustine femeia.
Tot ce au putut face acesti oameni in cele opt luni cat a durat instalarea sondelor a fost sa priveasca. In cele din urma, platforma a fost demontata si mutata, lasand in urma doua sonde si trei rezervoare de deseuri in zona din spatele caselor lor. Alte trei sonde, inca sase rezervoare de deseuri si un iaz mare deschis au fost instalate de cealalta parte a campiei. Camioane de mare tonaj inca trec aproape zilnic pentru a goli rezervoarele de langa rampa sondei.
Au fost si sperieturi, de asemenea. La inceputul acestui an, un suierat puternic a iesit din rezervoare si rezidentii s-au intrebat daca nu cumva una dintre sonde este pe cale sa sara in aer. Unii locuitori pur si simplu si-au vandut casele sau le-au inchiriat si s-au mutat.
Dna Mills foloseste acum un inhalator pentru ca a facut astm dupa aceasta poveste. „Eu nu eram niciodata bolnava”, a explicat aceasta, „dar in ultimele 18 luni am avut pneumonie de trei ori”. Ea a pierdut, pana acum, aproximativ opt saptamani de munca.
„Pur si simplu pare ca asa a fost toata viata mea”, a precizat Kronvall. „E greu sa-ti amintesti cum era inainte, pentru ca acesta a fost un eveniment extrem de marcant in viata cuiva. Te simti invadat. Cum pot ei sa vina si sa faca acest lucru fara ca macar sa tina cont de acea persoana? Niciun pic de respect pentru vreun fel de drepturi sau decenta umana, sa iei asa pur si simplu ce vrei”.
