Candva, Aralul era, alaturi de Lacul Victoria, ca marime, al treilea bazin acvatic inchis din lume. Doar Marea Caspica si Lacul Superior le luau fata. Rusii au stopat cursurile raurilor Amudaria si Sardaria, carmindu-le spre irigatii. In 1983, flota de pescuit a iesit ultima oara pe luciu. Azi, doar 10 la suta din suprafata initiala mai traieste. Un dezastru de inimaginat
Pe la 1847, Aralul a inceput sa miste. Rusii au fondat pe malul sau orasul Raimsk, devenit, apoi, Aralsk. Au iesit cu corabiile pe marea care, atunci, avea 70,5 mii km patrati, de doua ori mai mare decat Republica Moldova. Marina Imperiala se dezvolta, primele picturi cu vase dateaza din 1848. Amudaria si Sardaria alimentau cu apa dulce, dar cum Bazinul Aralului nu avea alte conexiuni, vaporasele erau realizate in Ural, carate – probabil, cu camile – pana aici si asamblate. Pe la 1851 existau deja vreo sase vapoare cu aburi, totul se dezvolta. Asa a fost vreme de 100 de ani. Din 1963 a inceput dezastrul. Confrom estimarilor, in 2020 Aralul, Marea Aral, va disparea complet. COMPLET!!!
Catastrofa a inceput in 1960. Muinak si Kazahradia, statiuni de varf, atrageau mii de turisti. Apa era de un albastrui intens, iar fundul Aralului se vedea, in zilele senine, pana la 25 de metri. Atunci rusii au decis sa…deturneze Amurdaria si Sardaria spre canalele de irigatie in Asia Centrala. La pepeni, la porumb, la bumbac. Nivelul era, atunci, cu 53,5 metri mai sus in raport cu nivelul Oceanului Mondial. In 1983 era doar cu 43,5 metri mai sus. Salinitatea crestea non stop. Acum 30 de ani, navele Aralului au iesit in larg ultima oara. Flota piscicola. Ultimul sezon turistic. In 1987, „disparusera”, deja 27.000 de km patrati de apa. Zilnic, vantul cara 200.000 de tone de nisip si sare de acolo spre alte meleaguri! Numarul animalelor domestice din zona a scazut dramatic. Nu mai este viata, totul arata ca dupa un cataclism nuclear. De pescuit, nu mai poate fi vorba. Ce pescuit cand navele sunt, toate, pe uscat, la propriu. Apele s-au retras…
In anii 90, Aralul s-a separat in doua bazine: Mare si Mic. Prin 1996, Kazahstanul a incercat sa mai repare ceva. A saltat un baraj pentru a evita scurgerea surplusului de apa din Aralul mic, alimentat – atat cat mai e alimentat – de Sardaria, spre Aralul Mare. Aproape incredibil, s-a ajuns la o stabilizare si chiar la o crestere a nivelului apelor, comparativ cu ceea ce se petrecea in 1984. In schimb, Aralul Mare moare…Si va muri, total, pana in 2020…
Inainte de a privi pozele, amintiti-va ca aici a fost o mare…
