Curtea de Conturi a Romaniei, institutie condusa de catre fostul senator de Arges Nicolae Vacaroiu, a dat publicitatii un raport privind situatia fondului forestier national, cu exemple din fiecare judet. Acest raport confirma jaful din padurile Argesului devoaland si „retetele” dupa care functioneaza o adevarata mafie a lemnului. Raportul vizeaza perioada 2010-2013 si atrage atentia asupra prevederilor legale pe alocuri ambigue, dar si a legaturilor pe care hotii de paduri le au cu anumiti angajati ai statului.
Multa protectie… teoretica
In momentul de fata sunt mai multe institutii care ar trebui sa vegheze ca padurile sa fie in siguranta: Directia Silvica, Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic si Vanatoare, Politia, Jandarmeria, Garda de Mediu, Agentia pentru Protectia Mediului. Rezultatul? Argesul se afla pe un loc fruntas la defrisari, multe ilegale. Controalele s-au intensificat in ultima perioada, dar raul este facut. In raportul mentionat scrie negru pe alb ca ar fi nevoie de 1.000 de ani pentru reimpadurire, daca aceasta s-ar face intr-un anumit ritm. Cum insa plantarea de noi arbori se face cu… taraita, este evident ca perioada de reimpadurire va fi si mai lunga…
Dimensiunea dezastrului
Sa vedem, insa, in detaliu ce spune raportul Curtii de Conturi cu privire la increngatura de tip mafiot care ne-a distrus padurile. Si nu ne referim la general, ci la un caz din Arges. Este vorba despre trei firme care au schimbat unitatile silvice de administrare, incheind contracte de prestari servicii cu un ocol silvic privat. „Cu complicitatea personalului silvic, dar si a unor responsabili locali, prin grave incalcari ale legislatiei in vigoare, cele trei firme au reusit sa taie la ras 915 ha padure (in cea mai mare parte padure de protectie), rezultand un volum de 206.000 mc de lemn, taiati si transportati ilegal, si un volum de 162.000 mc de produse accidentale, pentru care exista suspiciunea ca reprezinta tot taieri ilegale mascate, prin acte de punere in valoare intocmite abuziv de ocolul silvic si neverificate de ITRSV. Daca se ia in considerare numai volumul de lemn taiat si transportat ilegal (exclusiv accidentalele), prejudiciul adus padurii se ridica la 63 milioane lei. Cum era de asteptat, nu s-a constituit nici fondul de conservare si regenerare, care ar fi trebuit sa fie de 34 milioane lei. Dupa exploatarea si valorificarea masei lemnoase, cele 915 ha de padure de protectie taiate ras au fost parasite. Din verificarile in teren rezulta ca suprafetele taiate in totalitate sunt brazdate de drumuri de scos apropiat masa lemnoasa, executate pe pante de peste 30 de grade,
cu toate ca normele tehnice prevad executarea unor astfel de drumuri numai pe pante de pana la 25 de grade. Aceste cai de scos apropiat, executate cu incalcarea normelor legale, prin derocari cu excavatoare si buldozere, constituie un real pericol de destabilizare a versantilor de pe care s-a inlaturat si padurea ce avea tocmai rolul de protectie a acestora impotriva eroziunii, torentilor si avalanselor (si ne mai miram ca ne-am trezit anul trecut cu inundatii apocaliptice! – n.n.). Prin exploatare nu s-a urmarit decat extragerea arborilor cu valoare economica, suprafetele exploatate fiind necuratate de resturi de exploatare, ramanand pe alocuri arbori si parti de arbori nevalorificati. Aceasta stare a terenului impiedica reinstalarea regenerarii naturale si constituie un real obstacol pentru eventualele lucrari de impadurire. Un calcul estimativ scoate in evidenta faptul ca, la nivelul preturilor actuale, fondurile necesare impaduririi celor 915 ha depaseste suma de 2,3 milioane euro. Revenind la exemplul mentionat din judetul Arges, este greu de acceptat faptul ca autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura va gasi un cumparator care sa ofere cel putin 2,3 milioane euro (recuperarea cheltuielilor de regenerare) pentru cele 915 ha de teren forestier”, se arata in raport.
Legislatia, bat-o vina!
Oamenii lui Vacaroiu spun ca atat in Arges, cat si in alte judete „confuziile, carentele si slabiciunile din legislatia cu privire la retrocedarile de fond forestier au fost, in unele cazuri, speculate prompt in favoarea lor de catre entitati, forme asociative si persoane fizice care nu aveau niciun drept si au indus in eroare unele instante de judecata. Astfel, administrarea padurilor in conditii de rentabilitate si cu respectarea regimului silvic este dificila din cauza faramitarii proprietatii. Odata cu retrocedarea terenurilor fostilor proprietari s-a intensificat presiunea asupra padurii, ceea ce a condus la ingreunarea activitatii de paza a padurilor. In perioada 2010-2013 s-a observat ca
ponderea semnificativa in valorificarea masei lemnoase este detinuta de masa lemnoasa vanduta «pe picior»”, mentioneaza Curtea de Conturi.
Lantul… pradaciunii
Lantul infractiunilor incepe cu asa-numitii intreprinzatori (samsari ai lemnului) similari mandatarilor sau cumparatorilor de drepturi litigioase, care in complicitate cu institutiile statului au facut ca mari suprafete de padure sa fie retrocedate ilegal. Asa scrie, negru pe alb, in raportul Curtii de Conturi. Profitand de interesul noilor proprietari de paduri (in special persoane fizice carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate) de a capata venituri imediate din exploatarea masei lemnoase, intreprinzatorii respectivi obtin mandate de reprezentare de la proprietari, in baza carora tranzactioneaza terenuri forestiere sau masa lemnoasa de pe acestea si intocmesc acte juridice opozabile autoritatilor. De cele mai multe ori ei „cumpara” in nume propriu sau al firmelor pe care le administreaza terenuri forestiere sau masa lemnoasa de pe acestea, contractele sau antecontractele de vanzare-cumparare fiind, in majoritatea cazurilor, neincheiate in forma autentica.
Dupa exploatarea si comercializarea masei lemnoase, aceste contracte nu se mai finalizeaza. Ca urmare, proprietarii de paduri raman proprietari pe terenuri forestiere golite de masa lemnoasa, fara fond de conservare si regenerare a padurilor, dar cu obligatia de a le impaduri.
Concluzii
Concluziile raportului sunt amare. Lipsa de personal face ca un inspector silvic sa aiba de acoperit suprafete imense de padure, asa incat peste 80% din paduri raman deseori fara verificari. „Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura nu a fost reprezentata la nivel politic inalt, fiind plasata la periferia preocuparilor unor ministere care nu i-au inteles rolul si nici specificitatea. Reorganizarile extrem de frecvente au facut ca regula de baza a functionarii sa fie provizoratul perpetuu, iar schimbarile la nivelul decidentilor politici (ministri, secretari de stat) au transformat prioritatile de moment in «obiective strategice».
Diversele formule de organizare au esuat in organigrame nefunctionale, care nu au integrat intr-o structura de autoritate bine definita atributele de planificare strategica, de reglementare, de management forestier si de control. Serviciile deconcentrate ale autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura au fost constituite tarziu, iar dupa constituire au fost subordonate altor autoritati care nu aveau nicio legatura cu silvicultura. Au fost perioade in care autoritatea pentru silvicultura avea in sarcina indeplinirea unor atributii, dar nu avea aparat teritorial prin care sa le puna in practica. S-a pierdut din vedere faptul ca activitatea de control nu are ca finalitate numai sanctiunea. Personalul insuficient, atat la nivel central, cat si la nivel local, ca urmare a dimensionarii arbitrare a statelor de functii si disfunctionalitatilor organizatorice, au lipsit autoritatea pentru silvicultura de cel mai important atribut al sau – exercitarea autoritatii statului in domeniul silviculturii – devenind, in fapt, un sistem
administrativ birocratic, departe de ceea ce inseamna managementul superior al unui domeniu. Consecintele acestei stari de fapt sunt vizibile in intreg sectorul forestier”, incheie raportorii Curtii de Conturi.
