Ploaia antreneaza substantele poluante si le duce pana in adancul pamantului. La Strasbourg s-a hotarat ca solurile contaminate urmeaza sa fie inventariate si depoluate in toate cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene. Stratul superior al scoartei terestre pe care cresc si se dezvolta plantele sufera din cauza poluarii industriale.
Pesticidele, solventii, metalele grele, deseurile provenite din industria chimica, toate aceste substante poluante care au aparut odata cu dorinta omului de a smulge cat mai multa hrana pamantului sau de a-si crea un mediu artificial, netinand cont de dezastrul pe care-l lasa in urma sa, s-au transformat acum in dusmani de temut ai mediului inconjurator. Detergentii fac parte si ei din categoria agentilor poluanti care se regasesc frecvent in solurile pe care se practica agricultura.
In sprijinul acestei afirmatii, cercetatorii aduc argumente bazate pe studii ce demonstreaza prezenta tot mai mare in solurile agricole a unei substante chimice denumite sulfat de alchilbenzen, ce se gaseste in detergentii anionici, care se pare ca sunt cei mai vanduti in intreaga lume.
Exista numeroase cai de dejectie prin care acesti compusi chimici ajung in pamant. Una dintre ele este reprezentata de deversarea apei distilate care se foloseste in industrie, dar si in fermele private, iar, la randul lor, ingrasamintele obtinute din amestecuri biologice constituie un alt canal important prin care substantele chimice contamineaza solul. Metalele grele, ingrasamintele chimice si naturale constituie, de asemenea, pericole care pandesc atat solul, cat si panza freatica.
Detergentii anionici sunt cei mai cautati
Intr-un lichid, moleculele de la margini sunt atrase catre interior, ceea ce face ca suprafata lichidului sa fie curbata. Acest efect denumit tensiune superficiala poate fi observat la stropii aproape sferici care picura la robinet.
Tensiunea superficiala impiedica apa sa fie un agent de curatare eficient. Cand intra in contact cu o pata de murdarie de pe un material, moleculele de apa tind sa se lege mai mult intre ele decat sa inmoaie si sa curete tesaturile.
Detergentii se impart in mai multe clase, cei mai folositi fiind detergentii anionici. Acestia, datorita unei substante active care interactioneaza cu apa, reduc efectul denumit de catre oamenii de stiinta tensiune superficiala. In concluzie, fara sapun sau fara detergenti nu ne putem spala hainele si nici nu putem sa ne laudam ca, acasa ori la serviciu, domneste curatenia.
Detergentii „hranesc” culturile agricole
Primul detergent sintetic a aparut in anul 1916. Este vorba despre un detergent industrial descoperit de chimistul geman Fritz Gunther. Detergentii pentru menaj, care sa nu atace pielea, au aparut abia in anul 1933. Tehnologia moderna a adus pe piata detergenti complecsi care pretind ca inlatura murdaria si, in acelasi timp, protejeaza orice tip de tesatura.
Chimicalele care intra in compozitia detergentilor nu raman insa inofensive si nici nu dispar odata cu tina in masina de spalat. Compusii organici nocivi din detergent care raman pe haine ating pielea, creand, de multe ori, alergii, sau sunt deversati prin sistemele de canalizare in panza freatica.
Solul se imbiba cu toate aceste substante toxice care ajung, de nenumarate ori, alaturi de pesticide, „hrana” pentru culturile agricole. Detergentii sunt incorporati si in pasta de dinti, in produsele de curatenie sau in solutiile antiseptice, cat si in solutiile utilizate la curatarea legumelor si a fructelor de substantele chimice cu care au fost stropite pentru a inlatura daunatorii.
Fosfatii sufoca pestii
Sase lucratori din Nicaragua au primit 3,3 milioane de dolari despagubiri pentru ca solul plantatiei de bananieri a fost poluat cu pesticide. Pentru a creste performantele detergentilor, in componenta acestora se adauga fosfati, care au ca efect reducerea duritatii apei. Odata ajunsi, prin deversarea reziduurilor, in mediile acvatice naturale, fosfatii stimuleaza proliferarea algelor, ceea ce conduce la scaderea dramatica a continutului de oxigen din apa si, implicit, la decimarea populatiilor de pesti.
Tot pentru a le conferi detergentilor calitati suplimentare – parfum, efect de inalbire si de stralucire -, a devenit un loc comun, astazi, includerea a numerosi aditivi in componenta acestora, cu efecte similare asupra mediilor naturale in care ajung ulterior.
In acest moment, detergentii anionici sunt cei mai folositi. Consumul anual de asemenea detergenti ajunge, pe plan mondial, la 2.000.000 de tone, iar in 2010 va ajunge la 3.400.000 de tone. Oamenii de stiinta considera ca aceasta crestere a productiei globale de detergenti anionici trebuie controlata sever, tocmai avand in vedere efectele distrugatoare pe care le au asupra mediului.
Cercetatorii studiaza structura solului si determina concentratiile diverselor substante toxice
Cercetatorii avertizeaza asupra intensificarii interactiunilor biologice si biochimice complexe care au loc intre componentele detergentilor anionici si elemente din mediul natural, in diverse ecosisteme.
Punctand consecintele pe care le are invazia acestor componente anionice in natura, ei subliniaza pericolul ca activitatea metabolica din sol sa fie modificata structural si, implicit, fertilitatea acestuia sa fie afectata intr-un mod ireversibil.
Metalele grele distrug sistemul nervos
Oamenii se afla in contact permanent cu solul. Parcuri, terenuri de joaca pentru copii, terenuri agricole, toate aceste locuri, atunci cand sunt afectate de poluare, reprezinta o sursa de contaminare a organismelor vii.
Principala sursa de poluare a solului sunt gazele arse eliminate in atmosfera de automobile.
Acestea sunt aduse pe sol de catre ploaie si apoi, tot cu ajutorul apei, patrund din ce in ce mai adanc si „migreaza” in panza freatica. Metalele grele afecteaza in mod indiscutabil sanatatea oamenilor. Ei intra in contact direct sau indirect cu substantele toxice prin intermediul legumelor si fructelor care acumuleaza metalele grele, ajunse in pamant, in procesul de crestere.
Plumbul este un metal greu care, odata inhalat sub forma de vapori sau ingerat in cantitati cat de mici, duce la afectiuni grave ale creierului sau ale sistemului nervos.
Cuprul si compusii sai sunt, de asemenea, deosebit de toxici. Sunt suficiente 30 de grame sulfat de cupru ca sa omori un om. Animalele subacvatice care traiesc in mediile poluate cu acest metal greu se aleg cu afectiuni ale sistemului nervos sau digestiv, iar pestii isi pierd mirosul.
Cadmiul se acumuleaza mai ales in culturile de orez care se afla in apropierea minelor din care se extrage acest metal greu. Vaporii de cadmiu sunt cancerigeni si deosebit de toxici pentru mediul inconjurator. Nichelul este, de asemenea, cancerigen si provoaca alergii.
Desi zincul este esential pentru sanatatea organismului, prea mult zinc poate fi fatal. Acest metal favorizeaza anorexia, induce malnutritia si suprima absorbtia altor oligoelemente vitale pentru organismul uman. Solutiile in care au fost degajati ioni liberi de zinc sunt foarte toxice pentru plante si animale.
Nitritii sunt imprastiati de oameni pe terenurile arabile
Nitratii reprezinta o alta sursa de poluare a solurilor. Ei constituie ultimul stadiu al proceselor de mineralizare a materiilor organice in descompunere care patrund in sol prin infiltratiile de suprafata sau sunt aruncati pe sol, chiar de oameni, in procesul de fertilizare chimica.
Fosele septice, platformele de gunoi de grajd si gunoi menajer, closetele constituie o sursa permanenta de nitrati. In conformitate cu normele internationale, din cauza potentialului nociv pe care il reprezinta, nitratii au fost inclusi in clasa substantelor toxice din apa.
Dar ca sa ajunga in apa, ei trebuie mai intai sa polueze solul. Pe langa nitrati, in sol se mai gasesc si importante cantitati de nitriti, care provin din gazele de ardere aruncate in atmosfera de automobile, care ajung in sol ca si metalele grele cu „ajutorul” ploii.
Limita sanitara admisa pentru nitrati si nitriti in apa de la robinet este de 50 mg la un litru. Ambele tipuri de substante au efecte grave si uneori ireversibile asupra omului.
Conform unei directive europene, statele membre au obligatia sa elaboreze programe de actiune pentru zonele identificate ca fiind poluate cu nitriti proveniti din surse agricole.
Chiar si baliga polueaza
Poluarea cu nitrati si nitriti este cauzata si de dejectiile animalelor ori de excesul de fertilizare naturala a solului destinat agriculturii.
Astfel, cea mai mare poluare se inregistreaza in zonele in care au fost ferme agricole. In Romania, au fost identificate deja in judetul Prahova patru localitati ale caror ape si terenuri sunt poluate cu nitriti proveniti din excesul de fertilizare cu ingrasaminte naturale sau din fertilizantii chimici.
Aceste localitati au intrat in programul de actiune pentru zonele de risc, iar masurile pentru combaterea poluarii trebuie luate cat mai rapid.
Proiect european pentru protejarea solurilor
Saptamana trecuta, la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat in sesiune plenara un proiect de directiva europeana cu privire la protectia solurilor care prevede inventarierea solurilor contaminate din Uniunea Europeana.
Legislatia comunitara cu privire la deseuri, produse chimice, agricultura sau calitatea apelor acopera partial protectia solurilor.
Textul adoptat recent de catre eurodeputati le propune celor 27 de state membre sa cada de acord asupra unui cadru comun care sa asigure durabilitatea solului, considerat a fi o resursa naturala deosebit de importanta. Pana de curand, dintre cele 27 de state membre, numai noua aveau o legislatie care viza protectia solului.
Potrivit textului de lege, cei 27 au la dispozitie cinci ani pentru a stabili zonele ce necesita o protectie speciala. Documentul adoptat subliniaza, de asemenea, si rolul deosebit de important pe care impaduririle il joaca in lupta impotriva poluarii atmosferice, intrucat gazele toxice ajung in pamant impreuna cu ploile.
Sursa: Adevarul