Exploatarea gazelor de sist – afacere sau crima impotriva umanitatii? (II)

Cine sunt europarlamentarii care s-au opus intaririi regulilor pentru protectia mediului in exploatarea gazelor de sist?
Exploatarea gazelor de sist – afacere sau crima impotriva umanitatii? (II)

Gazul de sist va bulversa echilibrul mondial

– Pentru ca in prima parte faceam trimitere la intersele americane in ceea ce priveste exploatarea rezervelor de gaz si petrol de sist din Romania, vom incerca, in continuare, sa analizam motivatiile demersului american in acest domeniu.

SUA sunt, pentru moment, singura tara care produce cantitati substantiale de gaz si petrol de sist. Productia de gaz de sist acopera, in acest moment, 23% din consumul de gaz natural al tarii, unul dintre cei mai mari consumatori de energie la nivel mondial.

Productia de petrol de sist echivala in 2012 cu 5% din consumul total al Americii. In 2020, gazul de sist va acoperi intre 15% si 20% din consumul de petrol.

Efectele acestei productii de gaz si petrol neconventional in SUA asupra economiei SUA, Europei si Asiei, asupra echilibrului financiar mondial, precum si asupra situatiei geopolitice sunt considerabile.

Danut Dudu

Gazul de sist si competitivitatea SUA

In primul rand exploatarea gazelor de sist se va resimti in competitivitatea industriei SUA.

Deja costurile salariale sunt net inferioare celor din zona euro (cu peste 20%) si fata de Japonia (peste 30%). La aceasta se adauga pretul energiei, mult mai redus in SUA raportat la cel din Europa sau Asia.

Cu un supliment din partea gazelor de sist, pretul gazelor naturale va fi patru ori mai mic decat in Europa si de sase ori mai mic in raport cu Asia.

Asta ar echivala la nivelul lui 2012 cu o crestere a productivitatii industriei americane la 35% fata de cea din Europa. In aceste conditii, nu ar fi surprinzator ca SUA sa-si recastige cota sa de piata, in detrimentul Europei.

In al doilea rand, productia petrolului si gazului de sist in SUA va insemna reducerea progresiva a deficitului comercial al tarii, parte prin diminuarea deficitului energetic, parte prin cel al productiei industriale.

Daca la aceasta adaugam procesul de reindustrializare a SUA, in special in domeniul marilor consumatori de energie (chimie, material plastic, cauciucuri, izolatii, aluminiu etc), reducerea deficitului se va resimti si la nivelul produselor finale.

In plus, SUA isi propune sa exporte gaz lichefiat si sa-si reduca puternic importul de petrol (deja, in perioada 2006 – 2012 s-a inregistrat o scadere a importurilor de petrol de la 14 la 10 milioane de barili/zi), astfel incat acest element va influenta pozitiv deficitul energetic al tarii. Mai mult, gazul natural va fi inlocuit, acolo unde este posibil, cu petrol (chimie, transport rutier etc).

 

Dolarul poate reveni in prima linie a monedelor de rezerva

Dupa 1970, sistemul monetar international si echilibrul financiar mondial a fost dominat de deficitul exterior in crestere al SUA, ceea ce a fortat economiile mondiale sa se reorienteze catre celalalt mal al Atlanticului, ajungandu-se astfel la o depreciere treptata a dolarului.

Astfel, dupa 1980, rolul de moneda internationala dominanta al dolarului american a inceput sa fie amenintat. O reducere a tendintei de majorare a deficitului exterior al SUA poate determina insa o inversare a trendului si o revenire a dolarului in pozitia de moneda dominanta.

Cel de al treilea efect notabil al productiei suplimentare de gaz si petrol de sist, coroborata cu scaderea importurilor de petrol, a consumului de carbune inlocuit cu gaz natural (pentru productia de electricitate), reducerea cererii mondiale de combustibili fosili (carbune, petrol, gaz natural) este cel de reducere a pretului energiei bazate pe hidrocarburile clasice; pretul gazului natural va scadea in Europa si Asia, iar amenintarea diminuarii stocurilor de petrol va disparea.

Din contra, va exista o puternica crestere a capacitatii de productie de petrol, ceea ce va duce la o stabilizare a pretului acestuia. In final, energia bazata pe produsii fosili va deveni mai ieftina pentru a contracara tendinta de a migra catre energia regenerabila, ceea va creste insa sensibil pretul tranzitiei energetice.

 

Degradarea competitivitati industriei europene

Nu in ultimul rand trebuie luat in considerare efectul geopolitic al gazelor de sist.

In foarte scurt timp exista riscul ca SUA sa nu mai importe gaz si petrol din Orientul Mijlociu, ci sa foloseasca exclusiv gazul de petrol existent pe continentul american. Asta reprezinta pentru SUA o oportunitate majora pentru a se desprinde de Orientul Mijlociu si de a-si scadea cheltuielile militare.

Numai ca o astfel de evolutie este o amenintare pentru zone euro, unde moneda unica va inregistra un puternic recul in fata monedei americane, pe fondul scaderii deficitului exterior al SUA. In plus, competitivitatea economiei europene se va prabusi datorita costurilor energetice cu mult mai ridicate decat cele ale SUA. In acelasi timp, rolul Europei in stabilitatea Orientului Mijlociu va creste sensibil.

O astfel de situatie trebuie insa sa aiba la baza dorinta deliberata a SUA de a-si regandi politicile economice in domeniul energiilor regenerabile, in sensul ridicarii obstacolelor fiscale si de mediu existente in fata productiei unor astfel de energii.

 

Miza politica: un boom energetic in valoare de 600.000 de locuri de munca

Din start trebuie spus ca boomul energetic inregistrat in urma cresterii productiei de gaz si petrol de sist in SUA nu are nici o legatura cu administratia Obama.

Dupa 2008, productia de gaz a crescut cu 17%, iar cea de petrol cu 24%. Din Texas pana in Dakota de Nord, via Pennsylvania si Ohio, America a cunoscut un boom energetic responsabil (direct sau indirect) de aparitia a peste 600.000 de noi locuri de munca.

O turnura care nu avea de ce sa deranjeze administratia americana, numai ca aceasta implica o crestere a numarului firmelor private care se adopta tehnicile de obtinere a noilor tipuri de hidrocarburi prin tehnica “fraking”.

Asta a facut ca pretul metrului cub de gaz la terminalul din Louisiana sa fie cu 65% mai mic decat cel din Europa si cu 75% mai mic decat cel din Asia. Mai mult, conform datelor oficiale, productia de petrol a SUA reprezinta in acest moment 80% din ceea ce exporta Iranul, in actualele conditii de embargou economic.

Consecinta? America isi recastiga competitivitatea.

Republicanii, traditional aliati ai petrolistilor, au jubilat in fata lui Obama, inamicul declarat al procedurilor de obtinere a hidrocarburilor prin fraking.

Chiar daca America este departe de “independenta energetica” promisa de republicanul Mitt Romney in perioada campaniei prezidentiale, importul de petrol al SUA a scazut de la 60% (inregistrat in 2005) din necesarul total de petrol la 42% in acest moment. Un procent care inca este semnificativ daca tinem cont si de faptul ca scaderea cererii pe fondul incetinirii economiei a fost unul dintre factorii ce au stat la baza acestui proces de reechilibrare energetic.

Analizand insa mai atent discursul contracandidatului republican al lui Obama, acesta face trimitere, ca termen de obtinere a independentei energetice, la anul 2020. Pana atunci, Romney considera ca se poate vorbi de independenta energetica a Americii de Nord, ceea ce include Canada (cel mai mare furnizor de energie pentru SUA) dar si Mexicul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *