Fabrici de mobila si durere pe Jiu

MINERIT – Lucrurile tulburi se limpezesc incet, incet
Obligata sa faca restructurari, Compania Nationala a Huilei a ramas cu doar sapte exploatari, o singura preparatie si 11.685 de angajati. Pe locul fostelor mine au aparut fabrici de mobila, iar inchiderea preparatiilor de carbune a dus la limpezirea Jiului, astfel ca acum pe Defileu se pot practica pescuitul si raftingul.

Casatoria este un rau necesar. Cam acelasi lucru se poate spune si despre mineritul de Romania. Avem nevoie de carbune, dar Compania Nationala a Huilei nu poate deveni profitabila decit in cazul in care ar ajunge sa-si vinda marfa mult mai scump decit o face acum. Asta ar afecta multe sectoare din economia nationala, asa ca statul roman continua sa subventioneze acest sector economic.

BUMERANG. De la Bucuresti, Valea Jiului se vede tare cenusie. Te gindesti la oameni rai, care au facut prapad la mineriade. La fata locului observi ca lucrurile stau cu totul altfel si ca cei care nu au calcat nici macar o singura data in zona au o idee preconceputa despre mineri si tinutul lor. Toti il injura pe Iliescu, dar isi dau palme peste frunte atunci cind vine vorba de Constantinescu. „Am fost cei mai prosti in 1996. Ne-am dus toti si l-am votat. Credeam ca o sa ne fie bine, ca o sa scapam de Iliescu. Dar stii cum a fost? A fost mai rau, ca am scapat de dracu si am dat de tac”su. L-am ales pe Constantinescu presedinte si dupa un an a inceput sa ne dea afara de la mine. Si acum tin minte cum am aflat. Iesisem din sut si eram la circiuma cu baietii de la mina. La televizor era chioru” ala de Ciorbea. Stiti, ala de-a fost prim-ministru… Avea el niste ochelari in forma de bicicleta. Si acum parca-l vad. Ne uitam ca nebunii la el atunci, ca era pus de Constantinescu, pe care l-am votat noi. Credeam ca ne vrea binele. Cind a zis ca vor avea loc restructurari in minerit ne-am panicat. Noi nu stiam ce inseamna asta, dar un coleg care statea peste drum de carciuma a strigat-o pe fi-sa, una desteapta foc, mergea la olimpiada, si a intrebat-o: -Fa, a zis Ciorbea ca face restructurari la mina. Uita-te in cartilea alea pe care le ai tu si zi-ne si noua, ca stam ca prostii aici si nu stim daca trebuie sa bem de suparare sau de bucurie!-. Fi-sa n-a mai avut curaj sa iasa si se ne spuna ce inseamna restructurare si l-a trimis pe frate-su, mai mare. Parca si acum il vad cind a iesit pe balcon, parca era Ceausescu, al dracu!, si ne-a zis ca o sa ne dea afara. Ne-am speriat, iti dai seama. Si nu doar noi ne-am speriat, ci si ala care avea circiuma, ca n-a mai vrut sa ne dea bautura. Noi plateam totul la salariu si se panicase, ca daca ne da afara el o sa ramina cu paguba”, povesteste Mircea Ursarescu. A avut noroc ca s-a oprit la timp cu bautura. Copiii au stiut ce sa faca cu banii luati atunci cind a fost dat afara de la mina, astfel ca acum e taximetrist. De fapt, e „pirat”, dar, daca trebuie, trece in legalitate foarte simplu. Trage pe dreapta, scoate din torpedou o firma luminoasa pe care scrie „TAXI”, o arunca cu mina stinga pe acoperis si pleaca mai departe. E legal! Te duce oriunde, dar niciodata la mine. „Bai, baiete, eu sint taximetrist, te duc la bucurie, nu la moarte!”. Nu-l mai intereseaza mineritul, motivind ca nu intereseaza pe nimeni! Povestea lui Ursarescu este una fericita, s-ar putea spune.

INVESTITII. La Compania Nationala a Huilei au ramas acum 11.685 de angajati. Toti muncesc in exploatarile de la Lonea, Petrila, Livezeni, Vulcan, Paroseni, Lupeni si Uricani si in preparatia de la Coroesti. Mineritul este chiar o industrie, iar CNH nu s-a putut desprinde usor de exploatarile pe care le-a avut in administrare. Acestea au fost inchise si apoi ecologizate. In curtea fostei mine Lonea – Pilier este acum un incubator de afaceri administrat de primaria Petrila. Cei care isi desfasoara activitatea aici fac mobila. Cele mai poluante obiective erau insa preparatiile. Apele deversate erau atit de murdare incit pe Defileul Jiului se depuneau sedimente de carbune. Preparatia de la Petrila a fost inchisa in 2003, dar nu din considerente ecologice, ci economice. Piata nu mai are nevoie de carbune curat, ci de huila energetica, care nu mai necesita trecerea printr-un proces atit de complex cum este preparatia. Pentru ca mineritul a avut intotdeauna un impact negativ asupra mediului, CNH s-a inzestrat cu laborator de analiza. In plus, fiecare exploatare trebuie sa-si construiasca statie de epurare. Prima a fost data in folosinta saptamina trecuta la Uricani.

UNDE DAI SI UNDE CRAPA. Faptul ca Jiul este acum mai limpede ii intereseaza prea putin pe locuitorii din Valea Jiului. Ei spun ca se polueaza in continuare, dar nu arata cu degetul catre CNH. Sub podul care leaga Petrosaniul de Petrila vin masini cu numere de Gorj care arunca in apa resturi rezultate din taierea animalelor. Iar hainele agatate prin pomenii de pe marginea apei provin de la depozitele de haine second-hand. Cei care beneficiaza de limpezirea Jiului sint cei din Gorj. Primavara, cind debitul de apa este mare, multe corporatii bucurestene isi trimit angajatii la rafting pe Defileul Jiului.

Drumul lui Basescu, bun pentru ciobani

Despre soseaua care ar putea lega localitatile de pe Valea Jiului de Baile Herculane s-a vorbit in ultima vreme incit lumea nici nu mai stie de ce i se spune „drumul lui Basescu”. Unii zic ca ideea de a construi o cale de acces in aceasta zona i-a apartinut actualului presedinte pe vremea cind era doar in fruntea Ministerului Transporturilor. Altii sint mai circotasi! Cica Traian Basescu este foarte bun prieten si chiar partener de afaceri cu proprietarul Cabanei Buta, de la Cimpul lui Neag. Cind ajunge pe Valea Jiului, presedintele nu rateaza momentul de a se rasfata cu o portie de papanasi cu smintina si dulceata de afine. Oricum, ideea e ca in clipa de fata s-au obtinut cam toate autorizatiile de mediu, dar a aparut o alta problema. Nu mai sint bani pentru continuarea drumului. O mina de muncitori se joaca cu basculantele de asfalt prin zona, dar nu fac altceva decit sa cirpeasca ce nu s-a facut bine pina acum. Traseul e dragut si racoros, dar se termina pe neasteptate. Masinile ajung foarte rar in zona, drumul fiind folosit mai des de ciobanii care isi pasuneaza animalele in zona. „N-aveti nimic de baut la voi?”, intreaba unul dintre ciobanii care se plimba cu oile pe drumul lui Basescu la fel cum o face presedintele cind iese de la Golden Blitz. Pacat ca portbagajul e gol si in masina nu avem decit apa plata. „Ce, ma? Apa? Faci misto de mine? Hai, ma, chiar nu aveti nimic de baut la voi? Vreau sa va dau un miel, sa-l faceti si voi la gratar”, insista ciobanul. Noi facem pe intelectualii, incercam sa-i vorbim de drumul asta, care o sa-i distruga lui locul de pasunat, dar n-avem spor deloc. „Du-te, ba, cu drumul tau d-aici, ca ma enervezi! Nu vezi ca astia asfalteaza in reluare? Ma duc eu cu oile la vale, beau o tarie la cabana si cind ma intorc, tot acolo ii gasesc. De aici inainte nu au facut nimic, asa ca nu are rost sa ma sperii degeaba. Cind sa puna ei asfalt, daca aici e tot noroi?”. Ce sa-i mai zici? Omul are dreptate.

Sursa: Jurnalul National

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *