Flota nazista scufundata in Dunare: o bomba ecologica de aproape 70 de ani

Elevi din toate judeţele dunărene participă la o acţiune de ecologizare a fluviului
Flota nazista scufundata in Dunare: o bomba ecologica de aproape 70 de ani
Flota nazista scufundata in Dunare: o bomba ecologica de aproape 70 de ani

O flota a Germaniei naziste scufundata in Dunare in septembrie 1944, incarcata cu tone de explozibili, s-a transformat intr-un pericol ecologic pentru marele fluviu european la trecerea sa prin Serbia, relateaza EFE.

‘Este o realitate faptul ca in acea parte a Dunarii se navigheaza pe propriul risc’, a declarat agentiei spaniole de presa Dusan Vojvodic, co-regizor si scenarist al unui film documentar despre scufundarea flotei naziste de la portul sarb Prahovo, realizat in septembrie 2012.

Acest documentar reprezinta intentia cea mai serioasa de pana acum de a clarifica misterele care inca mai inconjoara operatiunea ‘Donau elf’, in care au fost scufundate peste 170 de nave germane pentru a evita sa fie capturate de armata sovietica.

Aceasta sectiune navigabila nu figureaza pe harti, iar navele circula conduse vizual de un capitan de la un turn din apropiere de hidrocentrala Djerdap II (Portile de Fier), intre Serbia si Romania.

Date oficiale arata ca exista 213.000 de tone de nave de razboi scufundate, potrivit lui Vojvodic, care a apelat la experti in navigatie, tehnici militare, arheologie subacvatica si explozivi si a studiat arhive sarbe si germane pentru realizarea documentarului sau ‘Tajne dunavskog vilenjaka’ (Secretele elfilor Dunarii).

Navele flotilei Dunarii si Marii Negre, care s-au retras sub comanda amiralului Paul Willy Zieb, au fost scufundate intr-o operatiune secreta intre 5 si 7 septembrie 1944 pentru a nu cadea in mainile sovieticilor. Navele scufundate, intre care nave de razboi, dragoare, cargouri maritime si fluviale, precum si o nava spital, trebuiau sa blocheze trecerea armatei sovietice. De atunci ele reprezinta un obstacol pentru navigatie in sectiunea respectiva. Epavele se intind pe o distanta de cinci kilometri si se afla la mai putin de un kilometru de hidrocentrala Portile de Fier II, intr-o zona de mare valoare ecologica, pentru ca acolo se reproduc sturionii si alte specii, care nu pot merge mai mult in amonte din cauza centralei.

Se pot face doar presupuneri cu privire la cantitatea materialului exploziv, dar cu siguranta sunt sute sau mii de tone. Este intr-adevar un mare pericol, spune documentaristul.

Au fost putine incercari de a solutiona problema, iar in 2006, Uniunea Europeana a finantat o misiune de explorare de recunoastere pentru a evalua riscurile retragerii epavelor. Navele au fost scufundate in diferite puncte una fata de alta pentru a inchide fluviul si, de-a lungul deceniilor, in jurul lor s-au format grinduri care par ireale.

Potrivit lui Vojvodic, exista un plan european de a scoate la suprafata 20 de nave, pentru a extinde caile navigabile. Scoaterea lor ar insemna costuri mari, potrivit unor prime evaluari – de peste 13,5 milioane de euro -, si o mare provocare tehnologica.

Dispozitivele explozive, minele sunt inca active, pentru ca au fost concepute sa ramana mult timp sub apa. Acum sunt acoperite de straturi de ierburi si alge. Iar cele care se afla sub nisip vor ramane acolo pentru totdeauna, a mai spus Vojvodic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *