“In cazul ROMALTYN Baia Mare macelul abia de-acum incepe!”- scriam chiar in titlul editorialului meu publicat in 3 iulie a.c. Si, culmea “coincidentei”, exact in 3 iulie era inregistrata la Tribunalul Maramures actiunea firmei Romaltyn impotriva Consiliului Local Baia Mare.
Procesul a inceput pe 22 iulie, o prima infatisare foarte scurta care de fapt a insemnat doar solicitarea partii intimate, recte Consiliul Local (CL) Baia Mare, de a se amana cauza, motivatia fiind “angajarea unui aparator” (sic!). Am precizat aceste aspecte doar pentru ca, nota bene, in mass-media maramureseana s-a pomenit pentru prima oara despre proces de-abia dupa jumatatea lunii iulie, iar ulterior a aparut si stirea conform careia “primul termen va fi pe 5 august”! Asadar, acum c-am lamurit aceste lucruri, sa vedem ce-ar fi de adaugat la cele precizate in editorialul meu din 3 iulie si, desigur, o sa ne oprim putin asupra celor intamplate la infatisarea din 5 august. Asta cu atat mai mult cu cat subsemnatul a fost unul dintre cei trei jurnalisti (doar trei!) prezenti in sala de judecata la respectivul termen.
“Am aflat cu putin timp in urma (n.m. – scriam eu in 3 iulie) ca lucrurile stau cu totul altfel; adica nici poveste privind mutarea, ci aproape sigur ca, daca administratia baimareana ramane ferma pe pozitia „Nu in Baia Mare”, atunci in curand va urma o actiune in judecata! Fiindca sursele mele mi-au spus clar si limpede: nici vorba de mutarea uzinei, varianta asta iese din discutie! Din n motive economice, juridice, dar nu numai.”- spuneam atunci. Confirmarea publica oficiala a spuselor mele a venit la foarte scurt timp, cel putin acest aspect fiind definitiv clarificat la termenul din 5 august. Sa mai precizez o data pentru cei care poate inca nu stiu exact in ce consta procesul acum pe rol: Romaltyn a atacat in contencios administrativ Hotararea Consiliului Local (HCL) Baia Mare nr. 120/12.04.2013, solicitand anularea acesteia – hotarare care practic blocheaza inceperea activitatii uzinei metalurgice pe teritoriul municipiului Baia Mare! Activitatea acestei uzine inseamna extragerea aurului si argintului din sterilul de flotatie prin metoda cianurarii (nu mai reiau detaliile privind conditiile contractuale, tehnice, economico-financiare)! In alta ordine de idei, sigur ca in perioada 12 aprilie – 3 iulie a.c. s-au mai intamplat multe atat in plan oficial-public cat si in culise, dar, ca sa nu complicam acum prea mult povestea, voi trece deocamdata peste marea majoritate a chestiunilor din acea perioada… insa totusi voi puncta foarte pe scurt, la momentul potrivit, niste episoade interesante. Despre un episod, chiar acum. Data trecuta faceam precizarea ca, in urma cu cateva luni, a fost brusc schimbat din functie fostul director executiv al Romaltyn Mining SRL Baia Mare, si anume Nicolae Trifa – cel care in a doua jumatate a lunii februarie a.c. ii plimba pe reprezentantii presei locale prin uzina si, impreuna cu administratorul uzinei, Sergiu Chirca, le explica jurnalistilor cat de bune, sigure si frumoase sunt toate si ca in luna iulie 2013 (sic!) uzina isi va incepe activitatea, in probe tehnologice pentru inceput. Ei bine, pe de alta parte, putin mai tarziu, pe 21 martie a.c., are loc o importanta licitatie pentru achizitionarea celor circa 500.000 de tone de pirita aurifera aflate in halda de la Suior, pirita apartinand companiei miniere Remin Baia Mare – a carei activitate a fost sistata complet la inceputul anului 2007. Era deja a patra licitatie (la precedentele nu participase nimeni si, atentie!, multi se intrebau de ce Romaltyn nu participa; poate fiindca de formalitati se ocupa de fapt AAAS, adica fosta AVAS? – Remin fiind in insolventa) si in sfarsit s-a gasit un cumparator: firma elvetiana Werko Trade AG, care a platit 105 dolari per tona. N-o sa intru in amanunte privind aceasta afacere, insa o sa precizez doar ca din surse avizate am inteles ca ar fi vorba de minimum cinci (5) tone de aur! Bun, s-au vandut cinci tone de aur curat pentru vreo 55 de milioane de euro (buna afacere!), dar ce legatura are afacerea asta cu cazul Romaltyn? In premiera, iata legatura: imediat dupa incheierea tranzactiei din martie, directorul executive Nicolae Trifa a fost nevoit (sic!) sa plece de la Romaltyn, ia ghiciti unde?, tocmai la Werko Trade, el devenind reprezentantul companiei elvetiene… in Maramures, desigur! Prin urmare, daca pana in martie Trifa se intalnea cu edilii locali ca reprezentant al conducerii Romaltyn, acum discuta cu edilii baimareni ca reprezentant al Werco Trade – care, pe parcursul a cativa ani, trebuie sa-si ia pirita aurifera si s-o transporte in strainatate, acolo unde va fi prelucrata. Iar intre timp, pe banii companiei elevetiene in Baia Mare se va amenaja deocamdata un loc de joaca pentru copii… ceea ce e foarte bine; si ramane de vazut ce mai face parte din intelegere.
In ultimele doua, trei luni, tot mai multe institutii media regionale si nationale precum si tot mai multe ong-uri se intereseaza de cazul Romaltyn, recte de procesul pe rol. Am subliniat acest aspect fiindca, desi in atentia opiniei publice sunt si cazurile Rosia Montana, Certej, Brad etc., nota bene, in acest moment in Romania exista o singura uzina metalurgica de acest tip – de Romaltyn e vorba, fireste – care este in stare operationala si care poate prelucra/retrata sterilele de flotatie plus, din nou mare atentie!, ar putea procesa chiar si concentrate miniere auro-argintifere (de fapt asta ar fi inca o temere majora a multora dintre contestatarii avizati ai afacerii Romaltyn; asta ar urmari investitorii straini si tocmai din acest motiv au mare nevoie de asa-numitul Aviz integrat de mediu)!!! Asadar, Baia Mare este in acest moment singurul loc din Romania unde se poate obtine aur si argint (sigur, nu in forma pura, ci in compozitie aur plus argint plus alte impuritati, lingouri care ar fi duse apoi in strainatate pentru fazele tehnologice finale – asa cum s-a procedat si in perioada “Aurul”, respectiv “Transgold”)! Iata de ce procesul pe rol dintre Romaltyn si CL Baia Mare este din ce in ce mai mediatizat, tot mai dezbatut si devine parca tot mai complicat de la o luna la alta. Complicat inclusiv prin ceea ce s-a intamplat la termenul din 5 august din Baia Mare, ce-a aparut apoi in mass-media (sigur, fiecare dintre partile implicate foloseste deja absolut toate “armele” de care poate uza), iar zilele trecute a fost si episodul de la Curtea de Apel Cluj. Sa explic putin, simplu, inclusiv pe intelesul celor poate mai putin familiarizati cu aspectele juridice. La termenul din 5 august de la Tribunalul Maramures: avocatii Romaltyn-ului au solicitat amanare, au argumentat clar, iar instanta a acceptat amanand cauza pentru 27 august (voi reveni imediat cu detalii). Insa dupa aceea, zilele urmatoare, Romaltyn a depus inca o solicitare, si anume cea de stramutare a procesului, plus o cerere de suspendare a judecarii cauzei (!?!) si cererea pe exceptia de nelegalitate privind angajarea de aparator de catre CL Baia Mare! Chestiunea a fost dezbatuta in instanta Curtii de Apel Cluj in 21 si 22 august a.c., iar solutia a fost data imediat: “stramutarea” si “suspendarea” respinse, dosarul cauzei se retrimite urgent inapoi la Tribunalul Maramures unde procesul va continua la termenul din 27 august. Un singur comentariu scurt aici: toate ca toate, in orice proces partile uzeaza de toate caile juridice legale si de chichitele avocatesti pentru a-si atinge scopul, insa “cererea de suspendare a judecarii procesului” mi s-a parut cel putin o diversiune ieftina si neispirata, daca nu chiar o prostie din partea celor de la Romaltyn! Fiindca prin aceasta cerere au dat de inteles nu numai ca deja le cam este frica de ceea ce-ar putea urma, ci si ca tocmai ei, cei care ar fi trebuit sa ceara celeritate in judecarea procesului, au incercat o noua tergiversare a cauzei! Pai de ce sa vrei tu, Romaltyn, tocmai tu care ai deschis actiunea in judecata, sa vrei acum suspendarea judecarii procesului?! Asa ceva, in procesele complexe, face de regula cel actionat in judecata, nicidecum reclamantul/contestatorul, iar in cazul acesta lucrurile stau exact invers! Deci, (ne) vedem in 27 august la Tribunalul Maramures!
Acum, tocmai in contextul prezentat, sa revenim nitel la ceea ce-a fost concret in infatisarea din 5 august. Si fac acest lucru fiindca, in mod surprinzator, despre acea dezbatere s-a scris/vorbit in media extrem-extrem de putin, asta probabil si fiindca, in mod la fel de surprinzator, la respectivul termen au fost prezenti in sala doar trei jurnalisti (inclusiv subsemnatul)! Ma rog, e treaba conducerilor institutiilor media din Maramures cum isi gestioneaza activitatea in campania lor anti-Romaltyn, insa in aceste conditii nici nu e de mirare ca au aparut niste articole incepand cu greseli “minore” precum numarul dosarului cauzei (peste tot a aparut 5016/100/2013, in loc de 5916/100/2013) si pana la ciudate “erori” de genul “reprezentantii Romaltyn au solicitat amanare (…) motivand ca au de plecat in concediu” (sic!). Sa lamuresc scurt chestiunea. Cei de la Romaltyn au solicitat amanare chiar la inceputul dezbaterilor, motivand ca vor sa studieze intampinarea depusa de CL Baia Mare si, pe de alta parte, fiindca ei, avocatii Romaltyn-ului, contesta calitatea de reprezentant legal a aparatorului angajat de CL Baia Mare! Astfel, judecatorul a luat la cunostinta despre aceste cereri, le-a acceptat pe loc si a decis amanarea cauzei pentru 27 august. Ei bine, abia apoi au mai intervenit avocatii Romaltyn fortand nota si solicitand un termen pentru septembrie, intr-adevar cu motivatia absurda “stiti, noi inca n-am fost in concediu”! Asa a fost, da, dar de aici si pana la a scoate in presa ca din cauza concediilor lor avocatii au solicitat amanare, e cale cam lunga… si poate tocmai de aceea cel/cea care a publicat asemenea aiureli, nefiind nici macar prezent(a) in sala de judecata, mai si semneaza articolul in cauza, de fapt si articolele ulterioare, cu un pseudonim! De ce cu pseudonim si nu cu numele real? – sa va explice “jurnalistii” (obedienti te-miri-cui) care recurg la asemenea procedee penibile si complet neetice jurnalistic! Pai ce credibilitate mai ai tu, ca jurnalist, si-apoi implicit institutia/trustul media care-ti accepta asa ceva? (din jena profesionala nici nu dau deloc nume si denumiri). Punct la aceasta tema.
„Cine suntem noi? Romaltyn are doi actionari. Cel cu 51%, un actionar kazac, o firma care este listata pe Bursa de la Londra si care a facut public aceasta achizitie. 49% din actiuni sunt detinute de Fondul de Investitii Fribourg, al carui beneficiar sunt eu, Ion Sturza (fost premier al Republicii Moldova! – n.m.). In afara de aceste 49% de procente, conform intelegerilor facute, avem controlul operational, adica ne ocupam de proiectul Romaltyn” (declaratie publicata in “Gazeta de Maramures” din 26 februarie 2013, in articolul vadit pro-Romaltyn cu titlul “Romaltyn renaste din cenusa pasarii Phoenix”). V-am pus la dispozitie aceasta declaratie din februarie a.c. ca sa reamintesc clar despre ce este vorba, cine sunt actionarii si mai ales cine detine de fapt majoritatea actiunilor societatii Romaltyn: holdingul SAT & Company JSC din Kazakhstan (despre care o sa mai vorbim cu proxima ocazie; si despre Romaltyn Limited, si despre Insulele Virgine Britanice, poate si despre ce afaceri mai face ex-premierul Sturza prin zona Clujului…).
“Baimarenii si Baia Mare au avut de suferit de pe urma poluarii zeci de ani. Cred ca nu mai trebuie sa traim intr-o asemenea trauma. Nu cred ca trebuie sa generam emotii cu privire la dezvoltarea unei activitati care sa ne puna sanatatea sau viata in pericol. Asteptam cu deosebit interes tot ceea ce inseamna evaluari ale institutiilor de mediu, parerile avizate ale institutiilor abilitate ale statului. In ceea ce priveste haldele de steril, care in acest moment constituie o poluare remanenta, exista si alte metode de a le elimina – nu trebuie sa fie introduse in prelucrare cu orice pret. Dar cu sanatatea si siguranta baimarenilor nu permit nimanui sa se joace!”, a declarat (pentru trustul media e-Maramures, fireste) primarul Catalin Chereches in aprilie 2013. De ce am selectat tocmai aceasta declaratie si tocmai din aprilie? De exemplu pentru ca doar dupa 12 aprile 2013 (vezi HCL mentionata mai sus) a inceput ofensiva anti-Romaltyn din directia CL Baia Mare, a Primariei si a mai multor institutii media locale, deodata; insa, chiar daca acest lucru place unora si displace altora, treaba lor, un semn de intrebare tot ramane: ce s-a intamplat in perioada 11 februarie – 12 aprilie 2013, adica din momentul in care au aparut noii investitori la Romaltyn si pana in momentul in care consilierii municipali baimareni au decis subit – la propunerea primarului – ca uzina Romaltyn nu-si are locul pe teritoriul Baii Mari? Nu de alta, insa in perioada mentionata, adica din februarie pana la jumatatea lunii aprilie, absolut nimeni din CL Baia Mare n-a scos un singur sunet impotriva afacerii Romaltyn, de ce oare? Poate-o sa mai vorbim si despre asta… asa cum o sa vorbim despre inca un subiect foarte fierbinte si actual care, desi in aparenta nu are nicio legatura cu afacerea Romaltyn, s-ar putea ca in viitorul apropiat sa aduca niscaiva surprize de proportii: compania miniera REMIN, niste investitori straini interesati in redeschiderea unor vechi exploatari/perimetre miniere aurifere inchise in 2007… ce ziceti, suna interesant? Oare povestea asta cu REMIN – despre care nu demult a pomenit pana si prim-ministrul Ponta – o fi avand macar vreo legatura cat de mica-micuta cu tergiversarile ciudate din procesul Romaltyn? (va urma)
Peter CZOMPA
