Fluturele argina-pandora

Fluturele argina-pandora

Au fost publicate volume intregi cu liste lungi de fluturi, gandaci si alte insecte ale pamantului nostru. Renumitii cercetatori E. Miller si N. Zubovski in sec. XIX si XX au admirat si studiat fluturii din Basarabia. Prin siragul denumirilor latine am gasit-o si pe a fluturelui care a binevoit sa zboare si sa poposeasca pentru cateva minute chiar in biroul nostru. Spre deosebire de cercetatorii anteriori, noi suntem mai fericiti fiindca avem aparate de fotografiat si am documentat prezenta lui.

Fluturele argina-pandora este din fam. Nimphalidae (lat. nymphae – mireasa). Nimfele, spuneau anticii, sunt genii ale naturii, pe care ei si le inchipuiau ca pe niste fecioare tinere si frumoase, iar Pandora a fost in mitologia greaca prima femeie de pe pamant. Ea a fost creata de zeii gelosi pe Zeus care crease barbatii. Hefaistos, zeul mestesugaritului, folosind apa si pamant, i-a dat corp si chip.

Ceilalti zei au inzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusetea, Minerva intelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici si numele sau, Pandora insemnand in limba greaca cu toate darurile.

Fluturele Argynnis pandora are aripa anterioara de 32–40 mm lungime si in anvergura atinge 60–75 mm. Culoarea partii superioare a aripilor este portocalie-argiloasa, cu pete rotunde, negre, in nuanta verzuie. Culoarea dominanta a partii inferioare a aripilor anterioare este cea a persicului, la fel cuy pete negre. Aripile posterioare sunt verzui-deschise cu benzi subtiri argintii, mai pronuntate la femela.

Fluturele zboara din iunie pana in septembrie si dezvolta doua generatii, in cazuri exceptionale doar una. Noaptea zboara repede, dar daca oboseste flutura din aripi ca o „balerina”. Odihna nocturna are loc in arbori si copaci, in asa fel protejandu-se de imensitatea pradatorilor terestri. Dar hrana fluturelui… aici va rugam sa cititi cu atentie!, este pe palamida (Cirsium) si ciulin (Carduus). Anume aceste plante, considerate buruieni cand cresc printre cele cultivate, sunt adevarate farfurii cu miere pentru o imensitate de insecte si in special pentru fluturi.

Aceasta fiind inca o dovada ca in natura totul este bine conceput, organizat si nimic nu este daunator si inutil, decat obiceiul omului de-a critica orice si oricand. Femelele mai zboara in cautare de tot felul de violete, toporasi si micsunele (Viola spp.). Poate ca violetele de pe geamul nostru l-a ademenit pe fluturele ce-a ajuns printre dulapuri si carti. Pe violete femelele depun ouale, din care ulterior apar omizile si se hranesc cu frunze. Larva sau omida este rosietica- cafenie cu capsula cefalica neagra. Larva din primele varste ramane sa ierneze. Pupa, cenusie-maronie sau verzuie-cenusie, prezinta pe spate nodozitati stralucitoare.

In mod obisnuit fluturii populeaza luncile, marginile de paduri, stepele, poienile, malurile de rauri, marginile de drum, dealurile, pantele de deal. La munte se pot urca pana la 3 000 – 4 500 m. Indivizii migratori obisnuiesc frecvent sa populeze luncile raurilor mari si biotopurile antropogene. Intr-adevar, femela care ne-a vizitat se pare ca a traversat cale lunga, fiindca mai mult salta decat zbura si foarte mladios plana din aripi, astfel a fost posibil sa o fotografiem.

Pentru protectia acestor fluturi trebuie sa lasam palamida si ciulinul sa creasca liber, cu exceptia gradinilor din care se recolteaza. Buruienile sunt hrana pentru fluturi, gandaci, albine, furnici, pasarele etc. Va indemn sa protejam aceste bijuterii zburatoare, ca sa nu ramana imaginile lor doar in carti, fara a le avea ca vizitatori prin vai si campii, prin birouri si case, gradini si parcuri, curti si… sufletele noastre.

Asea M. TIMUS, dr.conf.univ. UASM, Institutul de Zoologie, ASM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *