Slow Food inseamna sa alegi responsabil ce sa mananci. Asa ca am dat o raita prin piata noastra, saptamana trecuta, numai astfel poti gasi subiectele potrivite. Si am aflat cateva povesti interesante despre banalele oua de gaina.
Despre culoarea oualor, despre gainile de ferma si despre ce aduc sibienii, la oras, spre vanzare. Si mai ales, despre faptul ca, uneori, daca esti curios cu privire la ceea ce mananci, este bine sa pui intrebari. Desi multe persoane, doar vanzatori, se uita chioras la tine, cand esti prea insistent.
Gainile nu mai oua, zic taranii, ce-i de facut?
Mai merg si eu din cand in cand la tara, in nordul Dobrogei. Suntem tarani la radacini, aproape toti. Am fost surprins cand, in vizita odata la matusa mea Victorita si apoi la varul meu Marin, nu am putut savura ouale de tara, de-ale locului, pentru ca gainile, mi-au spus, nu mai oua. Nu mai auzisem asta. Solutia lor a fost, imediat, procurarea de oua de la magazin. Locul este unul indepartat relativ de civilizatie, totusi se gasesc oua de vanzare.
Nu a fost placut sa ajung la 300 de kilometri de Bucuresti, sa mananc oua ochiuri de la combinatul de pasari. Din fericire, Mihail Kogalniceanu si Costake Negruzzi, au pus deoparte, intr-o carte, solutia. Inca din 1841, in cartea „Carte de bucate boieresti – 200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi boieresti”, cei doi oameni politici scriau despre cum sa pacalesti natura, ca gainile sa oua tot anul. Ca sa aflati, trebuie sa o cumparati. Solutia Kogalniceanu si Negruzzi este in capitolul „Mijloc ca sa se oua gainile in fiestecare vreme a anului.”
Sibienii sunt cei mai buni in materie de oua
Suprinzator sau nu, reputatia produselor de la Sibiu este imensa, insa din pacate speculata grosolan de diversi vanzatori inselatori, in toata tara, in dauna adevaratilor producatori. Dar asta este o alta poveste, oamenii din judetul Sibiu nu fac ceea ce trebuie, in limita legii, pentru a-si proteja produsele, prin ANPC, la OSIM sau la Uniunea Europeana.
Povestea mea este aceea ca, tot in piata fiind in weekend, am observat ca o tanara intreba in cele doua magazine cu asa zise produse de la Sibiu, daca au si oua de la Sibiu. De ce, am intrebat-o eu? „Pentru ca asa cred, ouale de la sibieni sunt mai naturale”. Desi ne poate amuza explicatia asta, intelegem cat de puternica este asteptarea oamenilor pentru o hrana cat mai naturala. Si cat de mult leaga ei aceasta, de mitul “Sibiu”. Autosugestia este atotputernica.
Ce si cate culori au ouale si de ce?
Este pentru concursul „Vreau sa fiu gainar miliardar”. Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata. Eu da, chiar saptamana trecuta, am pus vanzatoarea de oua in dificultate: de ce unele oua sunt rosii si altele albe ? A fost stupefiata. „Asa sunt ele, ce intrebare este asta?” M-am documentat si am aflat ca ouale din lumea buna au culoarea de la alb spre rosu intunecat, pe o scara de la 1 la 9.
Ouale albe sunt de la gainile de rasa Leghorn, Campina, Ancona. Cele inchise la culoare, asa precum cele de la noi, abia primul pas spre coaja inchisa la culoare, sunt de la gainile de rasa Rhode Island Red. Restul nu conteaza, pentru ca dupa cum stim, in Romania suntem cam saracuti in alimentatie. Suntem hraniti cu alimente trase la copiator. Ca asa este la romani. Hectolitri de grau, dar nu alimentatie de calitate. Hai pofta buna la alea doua feluri de oua de la combinat!
