Statele din Europa Centrala si de Est se orienteaza catre infiintarea societatilor mixte cu companii occidentale, pentru exploatarea gazelor de sist, in scopul de a-si reduce dependenta de gaze si petrol fata de Rusia.
Gigantul anglo-olandez Royal Dutch Shell, companiile Total din Franta si ConocoPhillips din SUA au obtinut drepturi de explorare in Polonia, unde rezervele actuale estimate de gaze de sist ar asigura 35 – 65 de ani din cererea de gaze naturale a tarii, potrivit Institutului Geologic Polonez, informeaza Agerpres.
In Ucraina, TNK-BP Holding, un joint-venture al BP PLC, si un grup de investitori rusi intentioneaza sa investeasca 1,8 miliarde dolari in proiecte privind gazul de sist in jumatate de duzina de situri din Ucraina.
In iunie, Eni SpA din Italia a platit o suma nedezvaluita pentru o participatie in LLC Westgasinvest cu sediul in Ucraina, care detine aproximativ 1.500 de kilometri patrati de teren cu potentiale rezerve de gaze de sist.
Si Chevron Corp, care a achizitionat peste 6.250 mile patrate de leasing potential de gaz de sist din Europa Centrala inca din 2009, a declarat ca lucreaza cu Ucraina pentru a negocia un contract de impartire a productiei (production sharing agreement).
Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta KPMG si prezentat in mai, 69% din gazul consumat in Europa Centrala si de Est este importat aproape in totalitate din Rusia.
O serie de dispute privind taxele de tranzit intre Rusia si Ucraina, coridorul principal de gaz in Europa de Est, a determinat unele tari sa caute alte surse de aprovizionare.
Companiile majore aduc cu ele tehnologii-cheie testate cu succes in America de Nord, cum ar fi forajul orizontal si fracturarea hidraulica – deblocarea gazului prin introducerea in roca de nisip, substante chimice si apa.
Probleme aparute in exploatarea gazelor de sist in Europa Centrala si de Est
O serie de obstacole stau insa in cale. Pentru inceput, nu este clar daca livrarile potentiale sunt la fel de mari pe cat s-a sperat initial. In iunie, Exxon Mobil Corp a declarat ca va opri explorarile in Polonia, dupa ce doua puturi anticipate s-au dovedit neviabile comercial.
Totusi, majoritatea companiilor au promis sa ramana. „Nu avem planuri de a ne reduce activitatile”, a afirmat Ian MacDonald, vicepresedinte la Chevron responsabil cu explorarea si strategia productiei pentru Europa, Eurasia si Orientul Mijlociu.
Oficialul Chevron estimeaza ca va dura intre trei si cinci ani pentru pana se va sti daca puturile de gaze din Europa de Est sunt viabile.
La fel ca in SUA, ecologisti locali se opun cu fermitate fracturarii hidraulice.
Tehnica foloseste multa apa, suscitand temeri ca acest lucru va duce la o insuficienta a apei potabile in unele comunitati. Apa este, de asemenea, amestecata cu substante chimice, ceea ce genereaza temeri privind contaminarea apelor subterane.
In ianuarie, Bulgaria a anulat o decizie de a acorda o licenta pentru Chevron – care spune ca tehnologiile sale sunt concepute pentru a preveni contaminarea – si a pus in aplicare un moratoriu privind forajul pentru gaz de sist.
Si Romania a pus in asteptare explorarea gazelor de sist, iar Republica Ceha are in vedere un demers similar.
Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a declarat vineri ca asteapta decizia UE in ceea ce priveste exploatarea gazelor de sist, aceasta urmand sa fie adoptata si de Romania.
O alta provocare va fi slabirea acapararii de catre Rusa a livrarilor. Moscova controleaza conductele din regiune. Multi cumparatori din Europa de Est sunt blocati in contracte de furnizare pe 25 de ani cu gigantul rus al gazelor Gazprom, ceea ce face nerentabila in unele cazuri cautarea unui nou furnizor.
Unele estimari apreciaza costul de explorare a gazelor de sist mult mai mare in Europa de Est decat in SUA. Potrivit furnizorului de servicii petroliere Schlumberger Ltd., a fora un put de gaz de sist in Polonia costa aproape de trei ori mai mult ca in SUA – 11 milioane dolari pentru o adancime de 2.000 de metri.
Adancimile gazelor de sist in Europa sunt, in medie, de 1,5 ori mai mari decat in SUA, fapt ce se traduce prin nevoia de platforme puternice, pompe mai puternice si mai multe lichide de fracturare.
