Alaturi de alti factori de decizie, justitia poate fi unul decisiv in solutionarea legala, echitabila si morala a problemei care framanta omenirea in prezent, aceea a exploatarii sau nu, a gazelor de sist, a metodelor prin care se va face, a consecintelor care se pot produce pentru mediu si oameni, etc. Si asa cum nici statele lumii nu au o ajuns la o pozitie comuna in aceasta problema, nici practica juridica din tara noastra nu este unitara. Principala cauza a acestei situatii cred ca este data de faptul ca inca nu exista studii certe, clare, indubitabile referitor la intreaga aceasta problematica foarte complexa si vasta. Si daca specialistii in domeniu, adica cei de mediu, geologii, inginerii minieri, petrolistii, etc. nu stiu inca exact ce sunt gazele de sist, cum se pot exploata mai bine si mai sigur, cum sa stie juristii? De aici solutiile diferite date uneori la nimereala in instante.
Astfel, unele instante considera ca gazele de sist nu sunt cuprinse in reglementarea celor doua legi de mai sus si ca nu intra in categoria bogatiilor de interes public ale subsolului, reglementate de art. 136 alin. 3 din Constitutie, deci nu apartin statului ci comunitatilor locale, iar alte instante, prin adaugare la lege sau ignorand definitiile din lege si luandu-le in considerare pe cele din dictionare, considera ca ele intra in definitia legala a gazelor naturale, astfel ca sunt cuprinse in domeniul public al statului.
In hotararile judecatoresti pronuntate se regasesc doar argumente juridice de interpretare a legilor, uneori complet gresite, asa cum am aratat mai sus. Nu este admisibil ca, atunci cand o institutie juridica este definita intr-o norma juridica in mod exact, cu enumerari limitative, sa se dea o solutie juridica bazata pe definitia generala, pentru marele public, din dictionar si sa fie exclusa cea legala.
In prezent explicatia pentru care aceste gaze nu au fost cuprinse in aceste legi este data de lucrarea intocmita de specialisti ai Institutului Geologic al Romaniei intitulata „Exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica. O metoda cu posibile efecte catastrofale pe termen mediu si lung”, avandu-i ca autori pe Dr. Mircea Ticleanu, Radu Nicolescu, dr. Adriana Ion, din care redam urmatorul capitol: „Analizand toate datele de care a dispus pina la un moment dat asupra exploatarii gazelor de sist un geofizician roman, Nicolae Heredea ajunge la concluzia ca este vorba in acest caz, de fapt, de o actiune premeditata de provocare a unor reactii geochimice antropice astfel incit gazul principal rezultat (metanul) este in realitate de natura abiotica. Deci asa numitele ”gaze de sist” nu sunt de fapt gaze naturale combustibile. Fiind astfel vorba despre gaze antropice abiotice (deci care au rezultat prin interventia omului asupra argilitelor) este gresit sa numim obtinerea lor ”exploatare” deoarece ne aflam de fapt in fata unui proces de ”fabricare in situ”. In realitate, au loc, deci, ”reactii chimice producatoare de hidrocarburi gazoase”. In acest context, prin sondele de explorare se pot face teste, greu sau imposibil de controlat, de ”fabricare” de gaze combustibile pentru verificarea retetelor de solutii chimice.
Mai concret, se poate spune ca argilitele (sisturile, shales) reprezinta de fapt materia prima, in timp ce apa si aditivii au rol de reactiv chimic, intre acestea avand astfel loc reactii chimice. Are loc, deci, din punct de vedere legal, un act de poluare deoarece se introduce direct in mediu o substanta (din aceasta perspectiva un ”poluant”) care modifica echilibrul constituentilor acestuia. Este astfel creat in natura, in situ, in subsol, un ”reactor chimic”. Campul de reactie chimica va avea o dezvoltare spatiala controlata de directiile de minima rezistenta si de distributia spatiala a substantelor care reactioneaza cu amestecul chimic introdus cu ajutorul sondelor. Termenul de “fracturare hidraulica” mascheaza astfel o realitate cu totul diferita in raport cu tipul de exploatare care ne este in mod concret prezentat, fiind vorba de fapt despre adevarate “fabrici de gaze”, foarte rentabile din variate motive, respectiv despre “reactoare chimice” care, in numar mare, pot alcatui un adevarat “combinat chimic” urias, liber, neingradit, nesecurizat, cu procese de productie libere, nesecurizate, necontrolate. Dupa o astfel de “exploatare”, in subsol nu mai ramine nimic natural. Rocile initiale nu mai sunt roci ci deseuri amestecate cu noxe lichide. ”Ramine un urias depozit de deseuri ale umanitatii, cantonate in mediul geologic, distrus total, necontrolat si necontrolabil de catre om”. In acest context “migratia geochimica in timp geologic” a gazelor “fabricate” si a ”noxelor fluide” este inevitabila. In totalitate, consecintele nefaste ale unui astfel de tip de “exploatare” sunt numeroase si cel mai adesea grave, iar uneori pot fi chiar catastrofale.”
Prin urmare, gazele de sist exploatabile sunt produse de om prin reactia chimica a apei si a substantelor injectate in subsol, cu argilita. Adica laboratorul de producere a lor este mutat in subsol, astfel ca ele nu sunt produse naturale ale pamantului ci sunt rezultatul activitatii omului. Acesta este motivul pentru care specialistii geologi nu au cuprins gazele de sist in textele acestor legi, dar nu au avut curajul sa ne explice aceasta, avand in vedere tendintele politice care sunt in lume, in sensul exploatarii a tot ce se poate, ignorand consecintele pentru mediu si om.
Am citat doar un capitol din aceasta lucrare, dar ea merita citita in intregime si va veti cutremura. Este extrem de densa, de bine documentata si argumentata. Din ea rezulta, fara putinta de tagada, ca urmarile fracturarii hidraulice sunt extrem de periculoase si pe termen scurt si pe termen lung, ca se pot produce catastrofe ecologice, pentru care planeta si omenirea nu sunt pregatite.
Revenind la argumentele de text, art. 1 alin. 3 din Legea petrolului nr. 238/2004 spune:
„Gazele naturale cuprind gazele libere din zacaminte de gaz metan, gazele dizolvate in titei, cele din capul de gaze asociat zacamintelor de titei, precum si gazele naturale rezultate din extractia amestecurilor de gaz condensat.” Deci, definitia cuprinde doar gaze conventionale, nu si pe cele de sist.
Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale, in art. 100 intitulat „Intelesul unor termeni si expresii”, prevede: „In sensul prezentului titlu urmatorii termeni si expresii se definesc dupa cum urmeaza: (…)
pct. 48. gaze naturale: gazele libere din zacaminte de gaz metan, gazele dizolvate in titei, cele din capul de gaze asociat zacamintelor de titei, precum si gazele rezultate din extractia sau separarea hidrocarburilor lichide.” Nici aici nu sunt cuprinse gazele de sist.
Nu putem adauga la lege si nici nu putem distinge acolo unde legea nu o face. Iata deci, care este explicatia faptului ca legiuitorul nu a inclus in categoriile de gaze din textele de mai sus si pe cele de sist, adica pentru faptul ca nu sunt gaze naturale, ele sunt produse de om in subsol, unde se creeaza „reactoare chimice”, „fabrici de gaze” in situ.
Prin urmare, este evident ca gazele de sist nu fac parte nici din categoria celor reglementate deart. 136 din Constitutie, deci nu apartin domeniului public al statului.
Studiul specialistilor de la Institutul Geologic al Romaniei a aparut in luna iulie 2014, dupa pronuntarea hotararilor care includ gazele de sist in categoria gazelor naturale. Poate ca daca aparea inainte, s-ar fi inteles ce sunt aceste gaze, cum se produc, si in hotarari nu s-ar fi regasit definitii de dictionar, si nici nu s-ar fi adaugat la lege. Cata vreme noi, juristii, nu am inteles exact aceste fenomene, hotararile care se refera la ele nu respecta realitatea, nefiind astfel legale si temeinice.
Am semnalat acest studiu pentru ca el nu ar trebui sa lipseasca de pe masa nici unui actor implicat in actul de justitie referitor la gazele de sist, in special al judecatorilor, si speram ca asa va fi in hotararile care se vor pronunta in viitor. Multe cauze se afla in faza de recurs si este imperios necesar sa se cunoasca mai bine ce sunt aceste gaze, cum se produc, ce consecinte se pot produce prin exploatarea lor pentru ca doar asa se pot pronunta hotarari temeinice si legale.
Vom incheia cu ultimul capitol al acestui studiu:
„CONCLUZII
Exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica de mare volum este neindoielnic o forma agresiva de interventie antropica asupra mediului geologic, care poate avea urmari grave sau chiar catastrofale mai ales pe termen mediu sau lung.
In afara contaminarilor posibile legate de etapa de explorare si a diferitelor moduri de poluare pe termen scurt a apei, aerului si solului din vecinatatea zonelor exploatate, aceasta metoda de „regim tehnologic incorect” (in termenii clasici de exploatare a zacamintelor conventionale de petrol si gaze) presupune neaparat si urmatoarele efecte sigure nedorite:
– transformarea unor mari cantitati de ape curate (potabile sau industriale) in ape nocive, contaminate (prin alcatuirea fluidului de fracturare), pierdute definitiv;
– distrugerea unor segmente distincte ale mediului geologic (prin fracturarea rocilor vizate ca obiectiv al exploatarii)
– formarea unor acvifere antropice de tip fisural cantonate in rocile supuse fracturarii, imbibate cu fluidele de fracturare si cu substantele rezultate din reactia acestora cu mediul;
– perturbarea echilibrului dinamic al depozitelor aflate intre nivelele de argilite fracturate si suprafata terenului (cu efecte mai importante asupra rocilor poroase – nisipuri, gresii sau cu caverne si goluri carstice – calcare, dolomite);
– transformarea fostelor zone exploatate in arii interzise in viitor altor intentii de explorare, cu obiective complet diferite, chiar daca ar viza tinte aflate peste nivelul argilitelor exploatate prin fracturare hidraulica;
– pe termen mediu sau lung, migratia geochimica (pe sisteme de falii sau fisuri sau/si de-a lungul coloanelor cu izolatia deteriorata a fostelor sonde de exploatare) poate duce, pe rind, la poluarea (contaminarea) unor acvifere, a pinzei freatice si in final a retelelor hidrografice, deci implicit si a solului, pe arii relativ mari. Un astfel de proces poate fi favorizat de suita de cutremure naturale obisnuite, ulterioare exploatarii, si poate fi accelerat in cazul unor seisme de magnitudini neobisnuit de mari, posibile de-a lungul unor perioade mai mari de timp.”
Maria BORNEA,
avocat Baroul Arad.
