Am sa incerc sa ilustrez cu imagini de ce am ales sa dau acest titlu. Probabil ma aflu printre putinii oameni care inca mai spera ca se poate face ceva si care cred ca omul nu e capabil doar de rele, fapt care e din ce in ce mai greu de demonstrat in zilele noastre.
Ma pot declara un impatimit al mersului pe munte si vreau sa spun ca doar pe acolo mai poti gasi liniste si pace, dar ceea ce este trist tare de tot este ca din ce in ce mai greu se mai poate afla asa ceva chiar si la 2000 m altitudine.
Sa revenim cu picioarele la altitudini mai joase si sa va spun cum s-a incheiat o drumetie frumoasa din data de 9 feb. 2009. Coborasem de la Malaesti Bucegi inspre Gura Diham cu destinatia Gara Busteni, cand la un moment dat pe sectiunea de drum dintre Cabana Gura Diham si Busteni, (drum pietruit insotit de un firicel de apa de aprox 1.5 m latime) observ un obiect mai putin obisnuit salasluind, vizibil de ceva timp, in albia piriiasului.
Tin sa mentionez ca am mai participat de cateva ori la actiuni de ecologizare in zone puternic frecventate de „iubitori” de natura, si pot spune ca am vazut destule, dar ce am vazut aici tot m-a socat pentru cateva clipe, uimirea mea avand sa creasca odata cu patrunderea in zona locuita.
Am sa va rog sa priviti la imaginile postate si sa incercati sa va explicati in primul rand dumneavoastra personal cum credeti ca s-a putut ajunge la o asemenea situatie (in general nu e nevoie decat de 2-3 vandali), dar in al doilea rand cum de nu se iau masuri.
Banuiesc ca tomberonul respectiv apartine unei societati de salubritate, care il detine pe un inventar si cu toate astea nimic. Restul obiectelor ce cresc din apa nu fac decat sa imi depaseasca orice limita a imaginatiei si in finalul unei evadari in natura sa imi ramana un gust amar.
Concluzia o trage fiecare.
