Deoarece, inca din anii „90, Harghita este un caz tipic in care padurile dispar si vinovatii nu sunt gasiti, luptele pentru „aurul verde” au capatat forme extreme, iar incendierile padurilor sau taierile masive de copaci au devenit fenomene frecvente
In 1995, o cantitate uriasa, de aproape patru milioane mc de doboratura din padurile Harghitei, nu a fost declarata autoritatilor.
Fierastraiele firmelor si ale localnicilor au definitivat restul. Nu au fost gasiti vinovati, iar o initiativa legislativa, de interzicere a scoaterii lemnului de la locul de doboratura, a fost contestata de partide politice la Curtea Constitutionala. Initiativa a cazut. Fetele mafiei forestiere se arata prima oara in mediul politic, iar restul urmeaza de la sine.
Simpla evocare a saraciei ca justificare pentru macelul forestier, in noul context de integrare europeana, nu mai tine de umbra Romaniei.
Expansiunea nestingherita a unor proiecte care, in alte state cu respect fata de natura, nu ar fi intrat intr-un calcul economic (proiectul minier de la Rosia Montana sustine trimiterea la culcare a peste 200 de hectare de paduri) si nepedepsirea celor care au batjocorit fondul forestier sugereaza ca, intr-un timp scurt, singurul rezultat al politicilor de mediu din Romania va fi cresterea importurilor de gazon sintetic.
20 de hectare din Ditrau
La Ditrau, in judetul Harghita, firma Ditrau Mining Corporation doreste defrisarea a 20 de hectare de padure, in scopul deschiderii unei exploatatii de sienit, o roca utilizata intensiv ca material de constructie. Ditrau Mining Corporation este controlata de gigantul italian Gruppo Mineralli. Secuii din comuna au iesit insa in ulita si fac presiuni pentru plecarea investitorilor straini.
„Italienii sa mearga in alte parti, sa isi caute castigul acolo, aici nu este nici Balan, nici Rosia Montana (orase miniere din Transilvania – n.n.), noi nu ne tocmim cu padurile. Cu praful pana-n palatul cerului si fara copaci, cine-ar accepta asa ceva, Doamne feri?”, enunta interogativ fondul conflictului un localnic despre care aflam ca se numeste Fullop.
Omul suge o tigara, vorbeste rar si poticnit. Doi tineri care trec prin apropiere si aud discutia scandeaza ceva in maghiara si trec mai departe: „Au strigat -In pace au venit aici, in pace sa plece- la adresa italienilor”, ne explica Fullop cu pauzele lui poticnite de verbe.
Firma Ditrau Mining Corporation a semnat de putin timp un contract de concesionare cu Composesoratul taranilor din Ditrau, in vederea inaugurarii unei cariere de minerale, promitand infiintarea a vreo 30 de locuri de munca. Taranii insa au contestat vehement actul si au sustinut ca semnarea contractului s-a facut fara stirea lor.
„S-a semnat un contract, pe cand era Iosef Siposi la conducere, dar acum se fac demersuri pentru anularea actului, mai ales ca unii membri au reclamat ca nu au fost consultati. Italienii nu au renuntat la proiect si au dreptul de a depune cererea de PUD, dar consilierii vor vota dupa cum le cere populatia comunei”, ne-a declarat Elemer Puskas, viceprimar al comunei.
De altfel, Rocco Mazzatura, reprezentantul Ditrau Mining Corporation, avertizeaza ca firma italiana nu va renunta la proiect. „Vom lupta pana la sfarsit si vom continua procedura de obtinere a acordurilor, deoarece legea permite acest lucru”, a declarat Mazzatura.
Comunitatea din Ditrau are, deja, o faima de comunitate inflexibila in decizii: comuna este cunoscuta ca un „centru nervos” al luptei pentru autonomie si tot aici, in anii „70, un numar de rromi acuzati ca au omorat un secui au fost alungati de localnici dincolo de granitele localitatii. Primarul comunei Ditrau, Ferenc Bardocz, este, totusi, impaciuitor.
„Acum s-au mai linistit cu defrisarile…”, ne zice el. „Aici taie din paduri si oamenii, si firmele, iar regenerari nu s-au facut. Avem aici nu doar firme locale, ci si de la Neamt sau Salaj, iar defrisarile au inceput din „92 si au atins un maxim prin „96”, ne-a declarat primarul Bardocz. Evidentele insa il contrazic: pe harta Harghitei apar noi si noi fronturi deschise pentru distrugerea padurii.
Harta suferintei
Ranile vii ale fondului forestier mioritic nu se opresc in „triunghiul verde” Cluj-Alba-Bihor. Centrul de Informare privind Certificarea Forestiera a efectuat, in noiembrie 2006, singura monitorizare existenta in Romania, a zonelor cu risc potential privind comertul cu lemn provenit din taieri ilegale.
Conform datelor centralizate de reprezentantii WWF Programul Dunare Carpati si ai Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare, ITRSV, „hemoragiile forestiere” de pe raza ITRSV Brasov, identificate in padurile Harghitei, au fost semnalate in zonele Tulghes-Hagota (Ocolul Silvic Tulghes din Harghita), Remetea (cu OS Gheorgheni, unde daca nu ar fi existat padurile, ar fi fost inventate pentru a fi taiate), la Vlahita (cu OS Privat Liban, respectiv OS Homorod).
In plus, s-a constatat, tot pentru raza de competenta a ITRSV Brasov, un avant al furtului de lemne in zonele Lunca Bradului-Rastolita (cu OS Privat si de Stat Lunca Bradului-Rastolita din judetul Mures), dar si Garcin-Sacele, cu OS Municipal Sacele, din jud. Brasov.
Gheorgheni, capitala padurilor cazute
Scandalurile cu iz penal din Gheorgheni au fost, sunt si vor mai fi. Numeroase. Oameni acuzati ca au lovit greu zestrea forestiera locala au ramas in sistem, „scuzati” de justitie, iar asalturile comunitatilor locale asupra copacilor pare ca s-au intetit.
In 1998, o nota a Departamentului de control al Guvernului, semnata de expertul Emanoil Calinescu, semnala faptul ca fiul si sotia fostului sef al Directiei Silvice Miercurea Ciuc, Denes Dominic, dar si fiica fostului responsabil cu probleme de vanatoare la Directie, Ioan Micu, erau asociati la firme care aveau legaturi prospere cu exploatarea lemnului si vanatoarea.
In cadrul unui alt caz, in 2003, Garda Financiara Arad inainta Parchetului C.A., din Targu Mures, solicitarea de incepere a urmaririi penale pentru cateva zeci de proprietari de paduri din Lazarea, in frunte cu ex-primarul Len Emil, viceprimarul Ferencz Karoly, padurarul fostului Ocol Silvic Gheorgheni Incze Iosef etc. Comisarii sustineau ca s-a intrat nelegal in posesia padurii Alsoerdo si ca s-a comercializat nelegal o mare cantitate de masa lemnoasa.
Mentionam ca 150 ha (cca 65.000 mc) din padurea privata Alsoerdo fusese doborata de furtuna, iar, ulterior, printr-o inginerie a fostului Ocol Silvic Gheorgheni, in conformitate cu constatarile comisarilor, peste 40.000 mc masa lemnoasa ar fi fost exploatata si comercializata ilegal de Asociatia proprietarilor din zona. S-a estimat un prejudiciu de peste 25 mld lei vechi, suma imensa pentru acea vreme.
In plus, halucinant ramane ca pentru control s-a trimis Garda Financiara Arad, cea din Harghita fiind, probabil, suspectata ca incurajeaza coruptia. Odata declansata urmarirea penala, au inceput sa curga solutiile de achitare sau de netrimitere in judecata: Melles Elod, de exemplu, sef de ocol, si alti doi inculpati au fost achitati la o instanta din Piatra Neam-t, solutie atacata, totusi, de procurori, iar cazurile nu s-au oprit aici.
Despre modul cum s-au instrumentat dosarele acestui caz complex de procurorii din Harghita si Mures, face pomenire si un raport al Serviciului Inspectiei Judiciare care mentioneaza: „din verificarile efectuate au rezultat deficiente privind circuitul lucrarilor si modul de efectuare a urmaririi penale, de asemenea, s-a constatat efectuarea la intervale mari de timp a unor acte de urmarire penala, in special, in perioada 2003-2005, si, in consecinta, sesizarea formulata, in parte, a fost intemeiata, mai ales ca in doua cauze procurorii ierarhici au constatat nelegalitatea si netemeinicia solutiilor de trimitere in judecata”.
Este evident ca, intr-un astfel de context, devin complicat de recuperat pagubele constatate anterior de Garda Arad.
La scurt timp, coincidenta sau nu, pe 17 septembrie 2001, unul dintre cei care monitorizasera toate cazurile de defrisare abuziva si furt din Harghita si cerusera inclusiv inspectie judiciara pentru multe dintre dosarele Gheorgheni, deputatul B.
Garda Deszo, a fost la un pas de moarte, dupa ce a aterizat la Ghivesu Roman, cu masina pe un stadion de fotbal plin cu localnicii care asteptau inceperea meciului intre doua echipe din zona. „Mi s-a umblat la masina, expertiza a aratat asta”, ne-a declarat deputatul UDMR.
Scandaluri proaspete la Gheorgheni
In acest moment, doua sunt scandalurile proaspete de la Gheorgheni: acolo au fost defrisate abuziv 68 de hectare de padure (intre 2004-2007), care, de drept, ar fi trebuit inapoiate localnicilor, uniti in Composesorat. Taierea arborilor s-ar fi facut de intermediari si firme. Membrii Comisiei Locale de Fond Funciar sunt acuzati, in cadrul unei anchete, ca au emis acte ilegale care au produs distrugerea padurii Megyes.
Un alt caz stupefiant de la Gheorgheni se numeste „Parcela 209-210”, in cadrul careia o padure ce trebuia retrocedata proprieta-rilor de drept a fost incendia-ta de adversarii acestei improprie-tariri, arzand inclusiv padu-rea tanara invecinata.
Se pare ca incendiul a fost provocat cu putin timp inainte de sosirea la fata locului a unei comisii parlamentare de control. Excese au fost, insa, si la Remetea sau Vlahita, transformand Harghita intr-un gater urias.
Ochii-i dor de puterea frunzelor
Langa harta defrisarilor din Harghita, vecinii brasoveni de la Codlea nu stau chiar pe pat de flori. Harta ar trebui completata cu fapte (zilnice) consumate in acest orasel, unde primarul Alex Pop gaseste timp pentru minicartierul de cinci vile pe care il inalta la marginea padurii („Este investitie personala, pe teren cumparat, nu pe un teren al primariei”, ne-a declarat edilul-sef), dar nu observa hotii de lemne care zburda in voie prin padurea din Maialul sasesc.
La Codlea, agresivitatea extinderii unor proiecte imobiliare si reimproprietaririle imping orasul catre padure si fac in asa fel incat prezenta diversilor „operatori”, ce sustrag lemnul direct de la sursa (din padure), sa fie una, deja, cotidiana.
Nevoia imobiliara este atat de mare si la codleni, incat, la un moment dat, un mic grup interesat de consilieri locali a sustinut confiscarea unei „zone cu verdeata” (cimitirul nou al orasului din strada Garoafelor) si transformarea in cartier rezidential, dar si spargerea pe alocuri a unei subtiri zone de arbori, aflata in imediata apropiere a noului cartier rezidential.
Ceea ce a scapat din livezile sasesti locale si din perdeaua subtire de copaci care prevenea alunecarea dealurilor din jurul orasului, va fi atacat cu fierastraul si drujba, dupa 1990.
Sursa: Universul Padurii