Cand ma gandesc cum planeta noastra este distrusa zi de zi ma intreb….oare chiar nu putem face nimic? Oare chiar nu suntem constienti de faptul ca ii facem rau „mamei” noastre, Terra si ca peste cativa ani s-ar putea sa nu mai existe sau cel putin sa nu mai fie la fel de frumoasa cum era la inceput, iar intreg Pamantul sa devina un mediu neprielnic pentru copiii nostri, un mediu mai poluat, cu mai putina verdeata, cu mai putina viata.
Ar trebui sa deschidem ochii si sa ne uitam in jur….ce vom vedea? Vom vedea blocuri construite in locul spatiilor verzi…vom vedea gunoaie aruncate peste tot…vom vedea fabrici care emana zilnic gaze, luandu-ne noua aerul curat, si care depoziteaza deseuri in apropierea apelor.
Vom vedea o intreaga „lume moderna” lipsita de viata. Caci ce inseamna viata daca nu tot ce a lasat mai frumos Dumnezeu pe acest pamant? Ce bine ar fi daca am sti sa fim responsabili, si daca ne-ar pasa de consecintele faptelor noastre asupra mediului; insa goana dupa bani, lipsa timpului, indiferenta si multe alte astfel de atribute negative ne caracterizeaza viata, iar cei carora le pasa, ori sunt prea putini, ori nu sunt ascultati de cei „mai-mari”. As vrea sa apuc vremea cand se va schimba ceva vizibil in bine in tara, sau (poate sper prea mult)…..in intreaga lume.
Insa cred ca ceea ce spun, e doar un strigat, un strigat surd ce nu va fi niciodata auzit sau ascultat vreodata. Insa as vrea sa adopt urmatorul motto – speranta moare ultima. As vrea sa cred si sa sper ca lumea se va trezi inainte sa fie prea tarziu. Am scris aceste randuri incercand sa fac un apel catre intreaga lume care vrea cu adevarat si poate schimba ceva in bine. Caci nu auzim, dar Pamantul striga „Ajutor!”…..
