Ministrul Mediului si Padurilor, Rovana Plumb, va insoti delegatia de experti romani la cea de-a douazecea intalnire a ramurii de implemantare a Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto, organizata in perioada 11-12 iulie la Bonn, Germania. Evenimentul se desfasoara sub auspiciile Conventiei-cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (UNFCCC).
Ministrul Mediului si Padurilor, Rovana Plumb, va insoti delegatia de experti romani la cea de-a 20-a intalnire a ramurii de implementare a Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, organizata in perioada 11-12 iulie la Bonn, Germania.
Evenimentul se desfasoara sub auspiciile Conventiei-cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (UNFCCC).
Cu aceasta ocazie, ministrul Mediului si Padurilor va avea o intalnire bilaterala informala cu secretarul executiv al Conventiei-cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, Christiana Figueres.
In 1992, Romania a semnat Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice, ratificata prin Legea nr. 24/1994, angajandu-se sa actioneze pentru stabilizarea concentratiilor gazelor cu efect de sera, in atmosfera, la un nivel care sa impiedice perturbarea antropica a sistemului climatic. De asemenea, Romania a semnat Protocolul de la Kyoto in 1999, fiind prima Parte aflata pe Anexa I a UNFCCC care l-a ratificat prin Legea nr. 3/2001.
Protocolul de la Kyoto este un acord international privind mediul. Protocolul a fost negociat in decembrie 1997 de catre 160 de tari.
Acordul prevede, pentru tarile industrializate, o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% in perioada 2008-2012, in comparatie cu cele din 1990.
Pentru a intra in vigoare, trebuia sa fie ratificat de cel putin 55 de natiuni (conditie deja indeplinita), care sa produca 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Aceasta ultima conditie a fost indeplinita in octombrie 2004 prin ratificarea de catre Rusia a protocolului.
Dupa Conferinta de la Marrakech, a saptea conferinta a partilor semnatare, 40 de tari au ratificat Protocolul de la Kyoto.
In octombrie 2004, Rusia, responsabila pentru 17,4% din emisiile de gaze de sera, a ratificat acordul, lucru care a dus la indeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea in vigoare a protocolului. In noiembrie 2004, tarile participante erau in numar de 127, inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelanda, Rusia, cei 25 de membri ai UE impreuna cu Romania si Bulgaria, precum si Republica Moldova.
Printre tarile care nu au ratificat acest protocol se afla si Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de sera.
Obiectivul pe termen lung al UNFCCC este „de a stabiliza concentratiile de gaze cu efect de sera din atmosfera la un nivel care sa previna interferentele antropice periculoase cu sistemul climatic.”. Protocolul de la Kyoto este un prim pas in realizarea acestui obiectiv. Acesta stabileste obiective de reducere a emisiilor pentru multe tari industrializate, inclusiv majoritatea statelor membre ale UE, si limiteaza cresterile de emisii in celelalte tari:
- Cele 15 state membre mai vechi ale UE au un obiectiv comun de reducere a emisiilor de 8%, sub nivelurile din 1990, pana in 2008-2012. Printr-un acord intern al UE, unora dintre statele membre ale UE le este permisa cresterea emisiilor, in timp ce altora li se recomanda reducerea acestora.
- Majoritatea statelor membre noi au obiective de 6-8% fata de anii lor de baza (in general 1990).
Statele Unite ale Americii, care au un nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de sera, nu au ratificat Protocolul.
Se preconizeaza ca tarile sa-si realizeze obiectivul, in principal prin intermediul politicilor si masurilor interne. Acestora li se permite sa isi realizeze partial obiectivele de reducere a emisiilor prin realizarea de investitii in proiecte de reducere a emisiilor in tarile in curs de dezvoltare sau in cele dezvoltate. De asemenea, MCD este prevazut a sprijini dezvoltarea durabila, de exemplu prin finantarea de proiecte de energie regenerabila.
IPCC solicita reducerea emisiilor la nivel global cu aproximativ 50% pana la jumatatea secolului XXI. Aceasta implica o reducere a emisiilor cu 60-80% in tarile dezvoltate. Tarile in curs de dezvoltare cu emisii considerabile, precum China, India si Brazilia, vor fi nevoite sa-si limiteze cresterea emisiilor.
In cadrul UNFCCC se negociaza un acord international pentru perioada de dupa 2012. Obiectivul este sa se ajunga la un acord in cadrul conferintei privind clima, planificata la Copenhaga pentru decembrie 2009.
Multe tari europene au adoptat programele nationale destinate reducerii emisiilor. Diverse politici si masuri au fost, de asemenea, adoptate la nivelul UE prin Programul European privind schimbarile climatice, de exemplu:
- cresterea utilizarii energiei regenerabile (eoliana, solara, de biomasa) si a instalatiilor de generare combinata a caldurii si electricitatii;
- imbunatatiri in eficienta energiei, de exemplu in constructii, industrie, aparate electrocasnice;
- reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi;
- masuri de reducere in industria producatoare;
masuri de reducere a emisiilor provenite din depozitele de deseuri.
