Romania are angajamente luate fata de Comisia Europeana in ceea ce priveste depozitarea deseurilor din carbune si reducerea emisiilor de dioxid de sulf, dar cere amanari pentru ca nu sunt bani
Cand vine vorba de investitii de mediu in ecologizarea zonelor distruse de exploatari sau in reducerea emisiilor de gaze poluante, Romania este codasa Europei. Problema este ca nu am reusit nici sa atragem fondurile europene destinate investitiilor de mediu.
Spre exemplu, CupruMin Abrud, care detine pentru exploatare zacamantul de cupru de la Rosia Poieni si unde se afla 64% din totalul rezervelor de cupru ale Romaniei, are nevoie de 15 milioane de euro pentru investitii de mediu. Mai exact, pentru o statie de neutralizare a apelor acide si pentru gestionarea haldelor de steril rezultate din procesul de extractie realizat pana in 2011. De altfel, autorizatia emisa de autoritatea pentru mediu a si expirat la sfarsitul lui 2011. Statul roman incearca sa privatizeze CupruMin, dar pana acum nu a reusit sa gaseasca un investitor serios. Iar intre timp statul trebuie sa gaseasca solutii pentru ecologizarea zonei. Printre putinele zone in care se mai fac investitii de mediu se gasesc termocentralele, care reusesc sa obtina finantare prin fortele proprii. Recent, au fost incepute lucrarile la doua proiecte care prevad reducerea emisiilor de dioxid de sulf si respectarea cerintelor Uniunii Europene in ceea ce priveste depozitarea deseurilor rezultate in urma arderilor de carbune. Ambele proiecte sunt facute de Termocentrala Paroseni, producatorul de energie electrica din Valea Jiului; valoarea investitiei este de 65,3 milioane euro, jumatate din suma fiind sustinuta de la bugetul de stat.
Nu sunt bani pentru termocentrale
Numai ca suntem departe de termenele asumate in fata autoritatilor europene. Ministrul delegat pentru energie a declarat ca Romania va solicita Comisiei Europene amanarea cu doi ani a termenului pana la care termocentralele au obligatia de a finaliza investitiile de mediu vizand emisiile poluante. Printre exemplele enumerate de ministrul Constantin Nita sunt centralele de la Craiova, Turceni si Minita, la cea din urma fiind necesara retehnologizarea totala. Si termenul pentru instalatiile de la grupul 1 de la Rovinari expira anul acesta, iar pentru grupul 2 a expirat din 2011.
Problema este majora in conditiile in care Complexul Energetic Hunedoara importa carbune pentru a-si completa necesarul de consum. Daca minele din Valea Jiului ar fi integral retehnologizate, complexul nu ar mai avea nevoie de importuri, dupa cum spune Constantin Nita, care sustine ca fondurile necesare, circa 60 milioane euro, pentru investitiile de mediu ar trebui realizate din fondurile proprii ale minelor.
Situatia ideala ar fi cea de la Complexul Energetic Oltenia (CEO), al carui director general sustine ca are in derulare investitii de un miliard de euro, din care jumatate reprezinta obligatiile de conformare la normele europene de mediu, alte 300 milioane euro sunt alocate activitatilor miniere, iar restul pentru investitii tehnologice. Sa nu uitam totusi ca CEO este cel mai mare furnizor de energie electrica al Romaniei, cu o cota de piata de circa 30% din consumul national anual.
Investitii mari de la privati
Cele mai mari investitii de mediu din tara noastra raman cele facute de OMV Petrom si de Rompetrol. De-a lungul anilor, sumele destinate modernizarilor din punctul de vedere al protectiei mediului sunt de ordinul sutelor de milioane de euro pentru fiecare companie. Petrom a facut si lucrari de eliminare a deseurior si ecologizare pe platforma de la Arpechim, lucrari evaluate, in 2008, la peste 500 milioane euro. Compania spera sa recupereze de la statul roman aproximativ 22 milioane euro, pentru care a deschis o actiune la Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris. Suma rezulta din lucrari derulate in 2009 si 2010, de decontaminare a unor terenuri de la combinatul chimic Doljchim si de la rafinaria Petrobrazi.
Un lucru este clar: statul roman nu are bani pentru investitii de mediu daca acestea nu se numesc „Programul Rabla“.
Dar este nevoie de bani si pentru sustinerea sau reabilitarea zonelor miniere care nu sunt in exploatare. Inclusiv pentru zona Rosia Montana, in cazul in care proiectul de exploatare nu porneste, statul roman ar trebui sa gaseasca peste 300 milioane euro pentru galeriile care trebuie consolidate, pentru reabilitarea mediului si pentru sustinerea patrimoniului. Evident ca statul nu are acesti bani, ceea ce inseamna ca soarta zonei este problematica daca nu se gaseste o solutie pentru o dezvoltare sustenabila.
65 milioane euro este valoarea investitiei de mediu de la termocentrala Paroseni, una dintre putinele investitii sustinute de bugetul de stat
22 milioane euro este suma pe care OMV Petrom vrea sa o recupereze de la statul roman pentru lucrarile de ecologizare de la Doljchim si Petrobrazi
