In ciuda manifestarilor evidente ale vre-mii si a pre-ocuparilor tot mai in-tense, la nivelul Uniunii Eu-ropene si la nivel mondial, in domeniu, Ro-ma-nia ramane relativ inerta, putin reactiva in plan in-tern, la problematica globala a schim-ba-rilor cli-ma-tice. De-sigur, formal, am preluat re-glemen-ta-rile unio-nale sau internationale pertinente, am avut strategie si plan na-tional pri-vind schimbarile climatice – reduse insa la tran-spu-nerea angaja-men-telor privind Protocolul de la Kyoto -, au apa-rut primele initiative privind sur-sele de energie re-ge-nerabila… Dar cam atat, totul redu-candu-se la re-actii ocazionale, con-junc-turale, cu sti-mul ex-tern, lipsind o viziune de an-samblu, coerenta, ca-re sa permita o actiune serioasa, pe masura ac-tua-litatii si importantei subiectului. De aceea, in contextul in care conferinta mondiala de la Can-cun, in plina des-fa-surare, pare a re-lansa nego-cie-rile globale in vederea ajungerii la un tra-tat international ope-ra-bil post-2012 in domeniu si avand in vedere ac-tiu-nile de acest gen deja declansate in multe tari occidentale, ni se pare nimerita ideea de a propune factorilor de-ci-zionali in materie ela-bo-rarea, adop-tarea si implementarea unui Pro-gram national de adaptare la schim-barile climati-ce, cuprinzand o strategie, urmata de un Plan de ac-tiune. El trebuie sa aiba la baza o eva-luare in-ter-disciplinara a impactului feno-me-nului incalzirii globale asupra terito-riului tarii, in context regional si pla-netar, urmata de estimarea efectelor sale pe termen scurt, mediu si lung (anul 2100), stabi-li-rea obiectivelor priori-tare si permanente, prefigurarea cailor, mij-loacelor si instrumentelor de promovare si rea-li-zare a acestora.
Primul pas in aceasta directie s-a facut prin e-la-bo-rarea si publicarea studiului „Varia-bi-lita-tea si schimbarea climei in Romania” (2010) in ca-re, conform celor 18 proiectii (dintre care 9 rea-li-zate in tara) ale schim-barilor in regimul termic si pluvi-o-metric din Romania, pentru orizontul tem–poral 2021-2050, se proiecteaza o cres-tere a tempera-turii medii a aerului cu va-loa-rea cea mai probabila de 1,4ºC (0,4ºC), iar pentru pe-rioada 2071-2100, una de 3,1ºC (0,7ºC).
Pornind de la datele si informatiile deja existente, se impun comple-ta-rea, sistematizarea si prelucra-rea lor, astfel incat sa se ajunga la formularea liniilor strategice si tran-spu-nerea acestora in ma-suri concrete, opera-tio-nale si cifrate ale planului de ac-tiune. O structura cu caracter permanent si mixt – stiintific, civic si guver-na-mental – ar avea misiu-nea de a ob-serva des-fa-surarea intregului proces.
Desigur, respectivul demers trebuie sa stea sub sem-nul competentei, ac-tiunii concertate, consul-tarii permanente a publicului (societatii ci-vi-le), sa porneasca de la elaborarea de con-cluzii si recomandari, dezbaterea lor larga si ajungerea la cele mai po-trivite solutii, cat mai de-plin acceptate. De altfel, prima masura, prioritara, promovata inainte chiar de schitarea documentelor preconizate, ar fi aceea de a face ca exigentele adaptarii la schim-barile ecoclimati-ce sa fie avute in vedere, pe cat posibil, de pe acum, la adoptarea deciziei in orice domeniu.
Fara indoiala, se va ridica dificila problema a costurilor, dar se cuvine a avea in vedere mai ales avantajele pe termen lung si chiar oportunitatile ime-diate, economice si tehnologice, pe care le ofera adaptarea. In orice caz, este de dorit sa se evite experientele de pana acum, cu caracter de campanie, dovedite insuficiente, care au condus la insailarea de do-cumente efe-mere, ramase in serta-rele birourilor ministeriale. Initiativa el-a-bo-rarii unui Program national de a-daptare la schimbarile climatice, ope–rabil pa-na in anul 2100, pe etape intermediare (2025, 2050, 2100), cu doua componente fun-damentale – o strategie si un plan de ac-tiune – reflecta o problema prea importanta, esen-tiala, spre a mai putea fi ignorata, fara ris-cul de a afecta grav drepturile generatiilor de azi si mai ales pe cele ale generatiilor viitoare.
