Preocuparile in legatura cu estetica turbinelor eoliene trebuie sa fie ascultate, dar afirmatiile ca tehnologia nu functioneaza sunt, pur si simplu, neadevarate. Pozitia Insulelor Britanice la marginea vestului salbatic si vantos al Europei nu pare a fi mereu o binecuvantare.
Dar intr-un punct important chiar este: Marea Britanie are cel mai mare potential in domeniul energiei eoliene, atat pe uscat, cat si pe mare dintre toate tarile Europei.
Energia eoliana pe uscat s-a dezvoltat intr-un ritm stabil in Marea Britanie in ultimii ani si reprezinta un element cheie al angajamentului luat de aceasta tara de a-si ecologiza sursele de energie. Dar in acelasi timp in care turbinele au fost construite in intreaga tara, la fel a crescut si nivelul de opozitie fata de acestea. Energia eoliana a devenit o problema care a produs disensiuni profunde in mediul politic al Marii Britanii.
Problema a explodat anul trecut, atunci cand 106 membri ai Parlamentului, majoritar conservatori care reprezinta gospodariile rurale, au semnat o scrisoare adresata primului ministru conservator, David Cameron. Ei i-au cerut acestuia sa reduca subventiile pentru industria energiei eoliene de pe uscat, descriind tehnologia eoliana ca fiind “ineficienta si intermitenta”.
Lucrurile au escaladat in toamna, atunci cand recent numitul ministru al energiei, provenind din tabara conservatorilor, John Hayes, a declarat pentru doua ziare ca “destul este destul” si ca niciun alt parc eolian nou nu va mai fi construit. El a fost admonestat pentru aceste cuvinte de seful sau, Edward Davey, secretarul de stat pentru energie si schimbarile climatice si membru al partidului democrat liberal. Dar tensiuni inabusite inca sunt prezente la varful guvernului de coalitie. Un alt conservator, ministrul de finante George Osborne, este cunoscut a fi un simpatizant al actiunii impotriva energiei eoliene. Turbinele eoliene au devenit, de asemenea, un punct important de discutii intre partide in timpul alegerilor suplimentare recente.
Doua dintre preocuparile principale ale militantilor contra energiei eoliene sunt impactul turbinelor asupra frumusetii peisajului rural si opozitia populatiei locale. Este absolut normal ca aceste preocupari sa fie luate in considerare. Dar ele trebuie sa fie puse in balanta cu grosul opiniei publice, care sprijina masiv folosirea pe scara larga a turbinelor eoliene.
Orice indoiala trebuie sa fie pusa in balanta cu rolul important pe care aceasta tehnologie il poate juca pentru Marea Britanie, atat in ceea ce priveste indeplinirea angajamentelor asumate in ceea ce priveste schimbarile climatice, cat si pentru un viitor succes economic.
Militantii contra energiei eoliene fac, deseori, afirmatii in legatura cu dezavantajele energiei eoliene. Plangerile lor principale sunt ca turbinele sunt atat de ineficiente, incat cresc emisiile de dioxid de carbon si atat de instabile, incat au nevoie de sprijin constant de la centralele conventionale pe baza de carbune si petrol.
Daca ar fi corecte, aceste afirmatii ar fi devastatoare pentru energia eoliana. Dar nu este asa.
Organizatia din care fac parte, Institutul pentru Cercetarea Politicilor Publice, a publicat recent un raport ca raspuns la aceste intrebari. Concluziile noastre sunt clare. Energia eoliana de pe uscat reduce emisiile de carbon si reprezinta o sursa de electricitate de incredere, cel putin pana la nivelul de energie eoliana care este prevazuta sa fie instalata in Marea Britanie pana in 2020.
Pentru a raspunde la intrebarea legata de emisia de carbon, am folosit un model simplu al pietei de energie a Marii Britanii. Atunci cand consumul creste, sa spunem, in dimineata unei zile lucratoare, centralele electrice isi cresc productia pentru a-l satisface. Centralele care prezinta cel mai mic cost marginal – altfel spus, cele care produc energie electrica suplimentara la pretul cel mai mic – sunt selectate primele de catre piata. In acest domeniu, energia eoliana invinge petrolul si carbunele, avand in vedere faptul ca niciun fel de combustibil nu este necesar pentru a genera electricitate.
Consecinta este ca, in teorie, adaugarea energiei eoliene in cosul energetic ar putea inlocui carbunele si petrolul si astfel s-ar reduce emisiile de carbon. Acest lucru este sustinut de date empirice despre reducerile emisiilor de carbon generate de energia eoliana in Statele Unite.
Exista si un alt mod de a privi acest fapt. In 2011, energia eoliana a contribuit cu aproximativ 15,5 terawati-ora de electricitate la energia Marii Britanii. Daca aceasta cantitate de energie ar fi fost obtinuta din combustibili fosili, emisiile de dioxid de carbon ar fi fost cu cel putin 5,5 milioane de tone mai mari, sau chiar cu 12 milioane de tone mai mari.
Cat pentru chestiunea importanta a fiabilitatii, teama evidenta este ca, datorita faptului ca vantul nu sufla intotdeauna, sistemul nu va fi capabil sa furnizeze electricitate atunci cand este nevoie.
Aceasta teama pare a fi una de bun-simt. Totusi, fiabilitatea energiei eoliene nu depinde de variabilitatea vantului. In schimb, ea depinde de cat de bine pot fi anticipate modificarile productiei de energie eoliana.
Previziunile modificarilor productiei de energie eoliana devin din ce in ce mai precise, iar scaderile de productie pot fi anticipate si compensate prin folosirea centralelor energetice conventionale. In orice caz, productia este surprinzator de stabila in cadrul intregii retele de parcuri eoliene al tarii: atunci cand vantul nu sufla intr-o anumita zona, el sufla in alta zona. Modificarile relativ minore care au loc sunt destul de bine fixate in capacitatile de balansare a consumului si a productiei din reteaua energetica ale sistemelor existente.
Chiar si atunci cand iarna vine cu temperaturi scazute si cu vant putin, sistemul poate inca functiona. Acest lucru a fost demonstrat de o perioada de doua saptamani in februarie 2010, in Irlanda, o tara care depinde mult mai mult de vant decat Marea Britanie. Sistemul a functionat perfect.
Daca guvernul Marii Britanii se prabuseste sub presiune si isi micsoreaza ambitiile in ceea ce priveste energia eoliana de pe uscat, acest lucru va face ca alte forme mai scumpe ale generatiei cu emisii reduse de carbon sa devina o necesitate, pentru a putea indeplini obiectivul ca 30 la suta din energia electrica sa fie produsa din surse regenerabile, pana in 2020. Rezultatul va fi facturi la electricitate inca si mai mari.
Renuntarea la energia eoliana ar putea constitui si o oportunitate pierduta. Resursa naturala la dispozitia noastra, combinata cu mostenirea inginereasca a Marii Britanii, ar putea crea o crestere economica semnificativa, precum si noi locuri de munca.
Preocuparile oamenilor care nu vor sa aiba de-a face cu energia eoliana in pragul casei lor trebuie sa fie luate in considerare. Noi trebuie sa fim, de asemenea, sensibili la nevoia de a conserva zonele de o mare frumusete naturala. Dar nu trebuie sa sacrificam oportunitati importante din cauza opiniilor unor grupuri minoritate vociferante si ale afirmatiilor lor nefondate.
Textul de mai sus reprezinta traducerea articolului wind-power-delivers-too-much-to-ignore, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabila pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd si New Scientist neasumandu-si nicio responsabilitate in aceasta privinta.
Traducere: Alexandru Hutupanu
