Un examen de revizuire a legislatiei straine privind implementarea turbinelor eoliene, arata o similitudine intre procedurile germana, engleza, daneza si elvetiana cu procedura franceza, si care e in opozitie cu procedura aplicata in Spania.
In fiecare dintre aceste tari, implementarea turbinelor eoliene cere o planificare prealabila, obtinerea unei autorizatii de constructii si, daca este cazul, un studiu de impact asupra mediului. In Danemarca, pentru a construi turbine eoliene de peste 80 m inaltime si pentru grupuri de cel putin 3 turbine de inaltime mai mica, studiul de impact asupra mediului este obligatoriu. Documentul de lucru precizeaza ca in Anglia, autoritatea care a eliberat autorizatia de constructie, decide si daca sa impuna sau nu un astfel de studiu.
In Spania, organul executiv al comunitatii autonome defineste zonele teritoriale cele mai favorabile pentru exploatarea energiei eoliene si lanseaza o licitatie. Companiile alese in urma licitatiei ofera un studiu de impact asupra mediului pentru a obtine autorizatie.
Acest lucru demonstreaza existenta unor dispozitii specifice care reglementeaza amplasarea de turbine eoliene in Danemarca si Spania, dar nu si in celelalte tari studiate. In Danemarca, de exemplu, o directiva impune o distanta minima intre turbinele eoliene si case, precum si intre turbine, in timp ce un regulament pune accent pe zgomotul produs de acestea.
In final, documentul metioneaza ca in Germania, in Danemarca, in Spania si in Elvetia, turbinele eoliene sunt concentrate doar in anumite zone ale teritoriului. In Spania, decretul din 13 decembrie 2007 prevede delimitarea prealabila a ariilor de dezvoltare eoliana. Elvetia stabileste principiul conform caruia turbinele eoliene trebuie sa fie concentrate. In Germania, Codul Federal de Urbanism cuprinde o prevedere ce impiedica dublicarea instalatiilor izolate. Spre deosebire de Anglia, prevederile Ministerului de Mediu cu privire la planificarea energiei regenerabile includ mai multe dispozitii de stimulare pentru comunitati, care sunt incurajate sa elaboreze documente de planificare relevante pentru promovarea tuturor energiilor regenerabile, inclusiv cea eoliana, indiferent de considerentele tehnice sau financiare.
Documentul de lucru al Senatului precizeaza ca potrivit Directiei Generale pentru energie si materii prime, perioada de obtinere a autorizatiei de constructie este de 13 luni de la notificarea cu privire la depunerea unei cereri, si poate varia intre 3 si 24 luni potrivit departamentelor. In paralel cu cererea pentru autorizatia de constructie, operatorul trebuie sa obtina conexiune cu reteaua, precum si autorizatia de a exploata.
Surse: Senat & Actu-Environnement
