Reprezentantii religiilor s-au reunit la Oradea din iubire si grija pentru natura

Reprezentantii religiilor s-au reunit la Oradea din iubire si grija pentru natura

Academia Civica Bihor a organizat impreuna cu Clubul Kiwanis Oradea si Zona Metropolitana Oradea un simpozion national despre ecologie si religie care s-a desfasurat in 11 si 12 martie la Hotelul Continental Forum si la Centrul Don Orione din Oradea. Simpozionul a reunit reprezentanti ai societatii civile si ai diferitelor religii si confesiuni din Romania, animati de grija fata de starea de suferinta a naturii, a Creatiei, in urma agresiunii la care este supusa de catre stilul de viata modern, orientat preponderent spre consum material, in contradictie cu preceptele fundamentale ale tuturor religiilor.

De asemenea, simpozionul a omagiat activitatea pro-natura a doamnei biolog Anna Marossy, membra a Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Romane si a Consiliului Economic si Social al ONU de la Geneva, care a implinit in data de 12 martie „de patru ori 20 de ani”, dupa cum s-a exprimat sarbatorita.

Conducatori si reprezentanti ai cultelor din Romania au prezentat modul in care este vazuta problema responsabilitatii fata de natura de catre religia, respectiv confesiunea lor.

PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, a vorbit despre conceptul de „ecologie umana”, promovat atat de Papa Ioan Paul al II-lea, cat si de Papa Benedict al XVI-lea, care defineste datoria omului de a respecta si proteja viata si ambientul natural. „Credinciosii trebuie sa regaseasca in natura rezultatul interventiei creatoare a Domnului pe care fiintele umane il pot folosi responsabil in satisfacerea nevoilor legitime respectand echilibrul creatiei. Pamantul este un dar al Creatorului care trebuie „pazit si cultivat” iar daca legatura dintre fiinta umana si mediul inconjurator va fi tot mai stransa atunci il vom putea lasa, pamantul, mostenire generatiilor viitoare pentru ca ele sa-l locuiasca cu demnitate.” PS Virgil a aratat ca distrugerea naturii este rezultatul starii materiale si morale precare a oamenilor, iar Biserica are datoria sa ii educe pe acestia, sa ii invete ca natura nu este doar un izvor de imbogatire si ca modul in care omul trateaza pamantul se reflecta asupra modului in care se trateaza pe sine insusi. „Religia, mai mult, toate religiile – da, am spus nu toate confesiunile crestine, ci toate religiile lumii – sunt foarte importante, deoarece constituie forta motrice spirituala pentru construirea unei mentalitati noi a omului in raport cu natura. Aceasta mentalitate noua poate ajuta omul sa treaca de la ideea de natura la cea de Creatie care-l implica in proiectul Creatorului, iar apoi omul, crestinul devine colaborator al lui Dumnezeu in protejarea si salvarea (mantuirea) intregii Creatii.”

PS Bocskei Laszlo, Episcop romano-catolic de Oradea, a continuat in acelasi spirit: „Reflectiile bisericii noastre pe tema protejarii Creatiei se regasesc in documente si in Catehism. Esentiala este formarea constiintei si responsabilitatii fiecarui om pentru a lua atitudine sa cultive Gradina Lumii. Dar stapanirea data omului nu e o libertate absoluta, sa dispuna dupa bunul plac de creatiile lui Dumnezeu. Papa Benedict al XVI-lea ne indeamna sa protejam echilibrul fragil al naturii si sa regasim relatiile armonioase cu toate vietuitoarele.”

Pastorul luteran Matyas Attila a aratat ca, asa cum se arata in Geneza, omul este responsabil fata de Creator si fata de Creatia care i-a fost incredintata. „Bunul crestin nu trebuie neaparat sa fie ecologist si nici sa faca propaganda partidelor verzi, dar pornind de la interpretarea corecta a Scripturii trebuie sa aiba grija ca ceea ce a fost creat si vazut ca fiind „bun” sa nu devina rau, locul care a fost creat a fi prielnic mentinerii vietii sa nu devina un loc de intoxicare sau chiar de destramare a vietii. Trebuie sa recunoastem ca in ultimele secole, prin mentalitatea si comportamentul fata de semenii sai sau mediul inconjurator, omul a dat dovada de iresponsabilitate repetata, distrugand nu numai unele specii, dar si exploatand resursele naturale fara noima sau otravind apele si solul chiar si in propria sa gradina. Aceasta „persistare in errare” poate avea ca rezultat distrugerea Creatiei si in final al omenirii.” Cauza distrugerii Creatiei de catre om este identificata de vorbitor in „dorinta inversunata de imbogatire rapida a oamenilor”. Domnul pastor a mai spus ca „Bisericile au rolul de a repeta cu glas tare ca nu omul este stapanul universului, noi suntem numai „slugi nevrednice” ale Creatorului, insarcinati sa cultivam si sa pastram ceea ce Dumnezeu ne-a incredintat. Omul trebuie sa-si reia locul si rolul pe care l-a primit de catre Creator… Cu totii suntem responsabili pentru ceea ce se intampla in lume si noi toti trebuie sa luptam cot la cot pentru eliberarea inimilor din sclavia, din idolatria consumismului si sa lasam pe Atotputernicul Dumnezeu sa ne dirijeze catre o viata care il iubeste pe Creator si ii respecta Creatia.”

Preotul ortodox Laurentiu Lazar a aratat ca omul poate sa piarda calea cea dreapta aratata de religie, ademenit de ispita imbogatirii sau a parvenirii sociale. Indepartat de spiritualitate, traind satisfactiilor materiale, pe care le confunda cu fericirea, omul poate ajunge sa distruga natura, Creatia, asemeni personajului unui roman al lui Dostoievski, care isi dorea sa salveze lumea, dar a sfarsit prin a deveni un criminal. In viziunea vorbitorului, oamenii bisericii au datoria sa ii educe pe credinciosi, prin predici si prin exemplul propriu, pentru a respecta natura, pentru ca modul in care omul se raporteaza la Creatie reflecta modul in care acesta se raporteaza si la Creator.

Pastorul Farkas Zsolt, reprezentantul Episcopiei Reformate Oradea, a facut apel la literatura romana si maghiara, atat cea populara, cat si cea culta, pentru a arata ce dar minunat este pentru om natura, a carei frumusete nu poate fi descrisa complet in nici o limba. Omul nu are dreptul sa se comporte cu natura ca si cu o marfa din care obtine profit, deoarece este Darul lui Dumnezeu. „Stim ca in fata lui Dumnezeu trebuie sa dam socoteala pentru lucrurile facute si pentru lucrurile primite, cum ar fi viata, familia, copiii si nu in ultimul rand natura. Este un mesaj foarte important: trebuie sa raspundem in fata Domnului. Ce vom zice ca am facut cu Pamantul? Sa fim intelepti si, impreuna, cu responsabilitate in fata Domnului, sa-I pastram porunca: sa-l ingrijesti si sa-l lucrezi, pentru ca este spatiul tau de viata, Darul lui Dumnezeu pentru tine.”

Calugarul franciscan Mihai Vatamanelu a vorbit despre „exemplul uimitor, dar real al Sfantului Francisc de Assisi, dragostea si respectul sau pentru creatie.” Proclamat in 1979 de Papa Ioan Paul al II-lea „patron al ecologistilor”, el a fost si inspiratorul si modelul lor. „Ne gasim in fata unei experiente si a unui model de admirat intru totul si, de ce nu, de imitat, tinand cont ca dragostea si respectul pentru creaturile au ca radacina si izvor paternitatea lui Dumnezeu si infratirea cu Isus.” Vorbitorul si-a sustinut afirmatiile cu intamplari din viata Sfantului Francisc care ilustreaza relatia sa de dragoste fata de toate vietuitoarele, dar si cu doua poeme scrise de acesta, „Doamne, fa din mine un instrument al pacii Tale” si „Cantecul Creatiei”, in care aduce multumire pentru natura daruita de Dumnezeu.

Pastorul baptist Daniel Tanc a spus ca „Biserica este promotorul unor valori in societate si este chemata in fiecare epoca sa isi implineasca menirea. Ea ar trebui sa se angajeze fara nici o rezerva in promovarea valorilor care sustin si protejeaza natura. Biserica trebuie sa devina un model de abordare ecologica pentru societate. Biblia incepe prin afirmatia ca Dumnezeu a plasmuit o lume minunata, precizand, in acelasi timp, ca omul este responsabil de modul in care trateaza natura; starea grava in care a ajuns Creatia cere ca omul sa se intoarca Creator, sa-si innoiasca gandirea si sa-si reconsidere atitudinea, astfel incat Creatorul sa fie slavit, iar fiinta umana sa fie intr-o relatia de armonie cu divinitatea si cu natura.”

Dr. Mohamed Osman si doamna Cabalas Veronica de la Asociatia Culturala Islamica au vorbit despre indrumarile pe care adeptii Islamului le gasesc in Coran si in Sunna (faptele, cuvintele si opiniile Profetului Mohamed) in ceea ce priveste atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de natura. Astfel, din cele 6000 de versete ale Coranului, 750 au ca subiect natura. Din tot cuprinsul cartilor sfinte ale Islamului reiese grija pentru natura. Primul calif, Abubaker, a dat instructiuni armatelor musulmane sa nu raneasca femei, copii sau infirmi, dar sa nici nu taie sau sa arda palmieri sau pomi roditori. „Nu sacrificati o oaie, camila sau vaca, decat pentru propria hrana. Nu taiati copaci si nu distrugeti asezari.” Se relateaza despre Profetul Mahomed ca l-ar fi certat pe unul din companionii sai pentru ca a distrus un musuroi de furnici: „Omul nu are dreptul sa deranjeze sau sa faca rau oricarei vietati, pentru ca ele sunt egali cu oamenii intru Creatie.” In religia islamica, omul este vazut nu ca un stapan, ci ca un administrator si beneficiar al roadelor pamantului. Profetul Mahomed i-a avertizat pe adeptii sai: „Pamantul este frumos si fertil si intr-adevar Allah v-a facut gradinarii sai si El va vedea cum va faceti datoria.”

Calugarul Mihai Fecheta din Congregatia Don Orione a vorbit cu patos despre rolul decisiv al educatiei inclusiv in ceea ce priveste protejarea naturii. Citandu-l pe Sfantul Don Orione, el a afirmat ca „tinerii sunt comoara cea mai de pret a familiei si a societatii. Dupa modelul in care sunt educati si mediul in care cresc, ei vor fi soarele sau furtuna zilei de maine”. Parintele Mihai este convins ca Romania si natura ei nu vor arata mai bine pana cand nu vom avea in jurul fiecarei biserici copii adunati de pastorii diferitelor confesiuni care sa ii educe pe cei mici in spiritul dragostei si respectului pentru Dumnezeu si Creatia sa. Ca si coordonator al Comunitatii Cercetasilor Orionini, el ii indeamna pe tineri sa il caute pe Dumnezeu nu numai in carti, ci si in natura, care este oglinda in care se vede maretia divina.

In acelasi spirit, monseniorul Florian Gui, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, a subliniat importanta descoperirii si sustinerii tinerilor cu dragoste pentru natura, care sa fie formati in profesii adecvate chemarii lor, chiar daca nu dispun de resurse materiale. Acesti tineri trebuie sprijiniti de Biserica si de scoala pentru a putea sa aiba grija de natura si sa educe si generatiile viitoare in acelasi spirit de respect fata de Creatie. De asemenea, parintele Florian a vorbit despre necesitatea implicarii fiecaruia dintre noi in educatia pentru natura, pe de o parte, si in actiuni concrete de protejare a naturii, pe de alta parte.

Un oaspete de seama al simpozionului a fost profesorul universitar dr. Vasile Cristea, director al Gradinii Botanice din Cluj si autor al cartii „Ecologie si religie”. Domnia sa a afirmat ca si natura are nevoie de iubire, ca poate doar iubirea o mai poate salva de actiunea distrugatoare a modului de viata modern: „va marturisim ca, dupa ce am incercat alte modalitati de prezentare si dupa ce am constatat ca forta banului si lacomia (Cupiditas, radix omnium malorum est!) sunt mult mai puternice decat credeam, am inceput sa speram ca doar iubirea mai poate salva minunatiile Creatiei.” Profesorul clujean a aratat ca natura este amenintata de supraexploatarea speciilor si habitatelor, fragmentarea si reducerea puternica a suprafetelor cu ecosisteme naturale si seminaturale, amplificarea poluarii apelor, solurilor si aerului, cresterea suprafetelor destinate diverselor tipuri de infrastructuri (a amprentei ecologice a omului) si explozia biotehnologiilor moderne, aplicate fara o verificare prealabila serioasa.

Facand trimitere la Papa Ioan Paul al II-lea, profesorul Vasile Cristea a aratat ca pacatul social – obtinerea unor beneficii prin actiuni in detrimentul naturii si oamenilor – poate fi cel care aduce potopul viitorului. Pentru a apara natura de astfel de agresiuni, sunt necesare, in opinia vorbitorului, o colaborare intre stiinta si religie, instaurarea unei noi atitudini fata de natura, pregatirea unei noi generatii, care sa se reconcilieze cu natura, o implicare plenara a societatii civile si dezvoltarea unei solide etici biologice globale, in concordanta cu preceptele moralei crestine, cu principiile ecologiei sistemice si cu interesele viitoarelor generatii.

Paul Iacobas, de la Centrul pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabila, a prezentat curentul filosofic Deep Ecology, care prezumeaza egalitatea tuturor fiintelor si arata ca salvarea naturii, respectiv conservarea mediului, este posibila doar printr-o schimbare radicala a modului de viata, ceea ce trebuie sa duca si la schimbari radicale in societate, politica si economie, la o reorientare a omului de la nevoile materiale inspre cele spirituale, spre nevoile profunde (deep), termen ce a dat si numele acestui curent.

Simpozionul a avut si o sectiune dedicata situatiei padurilor, in care au prezentat lucrari doamna conferentiar dr. Ecaterina Fodor („Ecosistemul forestier – diversitate si unicitate”) si domnul lector dr. Sorin Dorog („Padurile din Romania si gestionarea durabila”). Domnul Ferko Jeno, seful ocolului silvic „Regina Maria” a vorbit despre situatia fondului forestier al bisericilor romano-catolice si greco-catolice din Oradea, iar doamna Dorina Todoca de la Agentia pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a prezentat modul in care pot fi accesate fonduri pentru impaduriri.

Octavian Metea, guvernatorul ales al Federatiei Kiwanis Romania, a prezentat ceea ce fac membrii acestei organizatii in slujba copiilor lumii, inclusiv participarea lor la diverse proiecte de educatie ecologica.

Scriitorul Nicolae Daramus le-a atras atentia celor prezenti ca este necesara implicarea tuturor oamenilor care devin constienti de situatia grava in care se afla mediul, deoarece daca ne vedem doar de treaba noastra, de obligatiile de serviciu, in cateva zeci de ani nu le vom mai putea face nici pe acestea datorita gradului de poluare si de distrugere a naturii la care se va ajunge. El a dat-o ca exemplu pe Anna Marossy, care a fost toata viata un om liber, care nu s-a gandit cum sa ii fie ei comod, ci a luat intotdeauna atitudine si nu s-a sfiit sa bata cu pumnul in masa autoritatilor cand acestea faceau rau naturii.

Orlando Balas, moderatorul simpozionului, le-a cerut celor prezenti sa nu uite ca e posibil sa vina o vreme in care previziunile domnului Daramus se vor implini si atunci copiii de azi sau cei care se vor naste ne vor spune fiecaruia dintre noi „tata, mama, doamna educatoare, domnule profesor, parinte, domnule pastor, ai facut tot ce se putea face ca sa nu se ajunga aici, ca sa putem trai si noi intr-o lume sanatoasa?”

A doua zi a simpozionului a debutat cu sarbatorirea Annei Marossy la implinirea a „de patru ori 20 de ani”. Orlando Balas a prezentat pe scurt activitatea doamnei biolog si i-a inmanat o diploma din partea Academiei Civice prin care aceasta organizatie o felicita la aniversare si ii multumeste pentru „implicarea in proiectele comune si pentru tot ceea ce a facut pentru oameni si natura”. Profesorul Vasile Cristea, directorul gradinii botanice din Cluj, a prezentat un laudatio adus omului de stiinta Anna Marossy, care i-a fost unul din mentori si prieteni, de la care a invatat ca natura trebuie cunoscuta si iubita, si a aratat cum numele sarbatoritei se leaga de salvarea unor specii de plante sau a unor arii protejate, scopuri nobile pentru care doamna Marossy nu a ezitat sa se lupte cu mai marii zilei.

Simpozionul s-a incheiat la Centrul Don Orione, unde participantii au beneficiat de o primire impresionanta din partea grupurilor de cercetasi, care au prezentat pe scurt cum se desfasoara o intalnire a lor: cu cantece, cu jocuri si cu dezbaterea unor teme precum aceea a comportamentului corect in societate si natura. Corul Fiat Lux, condus de profesoara Antonia Nica de la Liceul Greco-Catolic din Oradea, a cantat in onoarea doamnei Anna Marossy trei cantece, unul cu tematica religioasa, altul in franceza, deoarece sarbatorita a activat in comisii ale ONU de la Geneva, si unul inspirat din muzica populara romaneasca, iar apoi un „La multi ani” la care s-au alaturat toti cei prezenti.

La final, gazdele de la Centrul Don Orione au oferit o masa tuturor participantilor, la care acestia au putut sa ciocneasca un pahar cu doamna Marossy si sa ii multumeasca pentru tot ceea ce a facut de-a lungul vietii pentru apararea naturii si pentru educarea multor copii si tineri in spiritul respectului fata de Creatie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *