Istoria nu a fost blanda cu vipera de faneata (Vipera ursinii rakosiensis), mai ales de cand existenta ii este puternic influentata de om. De teama ca ar fi periculoasa, a fost vanata, comercializata ca animal de companie si otravita cu substante chimice utilizate in agricultura. Insa, cea mai mare amenintare a acestei subspecii, odata larg raspandita, ramane distrugerea habitatelor sale, mai ales datorita modificarilor aduse terenurilor. Astfel, pajistile au fost transformate in terenuri agricole prin arat, iar pasunatul si incendierile au limitat considerabil arealul viperei.
Vipera de faneata este una dintre cele mai amenintate specii de serpi din Europa, in ciuda existentei unui plan de actiune european pentru conservarea speciei. In Romania, sunt cunoscute patru locatii unde subspecia mai traieste. Toate au fost identificate in fanatele judetelor Cluj si Alba. Trei dintre ele apartin ariilor protejate Natura 2000, iar al patrulea este intr-o arie propusa ca sit Natura 2000. Momentan, cel mai intins habitat al viperei este considerat a fi cel de pe Pajistile lui Suciu, din judetul Alba, cu o populatie de vipera de faneata estimata la 300-400 de indivizi pe o arie estimata de 200 ha. Cea mai mica arie ocupata de vipere este reprezentata de Pajistile de la Radesti, tot in Judetul Alba, cu o suprafata de aproximativ 35 ha, unde pana in prezent au fost gasite doar 2 vipere.
Cu toate ca majoritatea siturilor sunt incluse in reteaua Natura 2000, protectia lor este aproape inexistenta. La asta, contribuie mult istoria recenta a Romaniei. Transformarea pajistilor in terenuri arabile este inlesnita chiar si azi de un aspect birocratic din trecut. In 1970, Ceausescu si-a propus sa creasca productivitatea agricola, asa ca a declarat suprafete vaste de pajisti ca fiind, oficial, teren arabil. In scurt timp, aceste suprafete au fost arate si semanate, dar in unele cazuri doar pentru a fi abandonate cativa ani mai tarziu. Calitatea solului nu era foarte buna, iar lipsa echipamentului industrial era un alt impediment pentru a-l face productiv.
In decursul urmatoarelor decenii, aceste terenuri au revenit in mod natural la starea initiala de pajisti, deseori datorita pasunatului si au oferit iar habitate favorabile pentru vipera. Totusi, chiar si azi, aceste terenuri au ramas definite, official, terenuri arabile. In unele cazuri chiar si pajisti care nu au fost arate de la inceput, au fost trecute in acte ca fiind arabile de catre administratiile locale. Astfel s-a ajuns la situatia ca, sub protectia retelei Natura 2000, proprietarii de terenuri pot acum in mod legal sa schimbe folosinta terenului in arabil fiind ajutati si de si subventiile de tip agro-mediu. Si pot face acest lucru mai ales in lipsa administratiei reale a siturilor. Cum culturile sunt banoase, habitatele viperei sunt in continuare fragmentate si distruse.
Nici in zonele in care pajistile sunt pasunate excesiv, nu e mai bine pentru acasta specie. Acolo se observa un efect la fel de daunator, iar acest aspect este sustinut de sistemul de subventii existent. Subventiile oferite pentru a mentine pajistile cu valoare mare naturala, care sunt caracterizate de o biodiversitate bogata, existenta, sunt depasite cu mult de sumele care pot fi atinse prin crestere intensiva a unui numar mai mare de animale prin pasunat – sau de suma produselor finale rezultate din cultivarea terenurilor arabile. Si aceasta optiune de a alege un pasunat intensiv este posibila chiar si in siturile Natura 2000, rezultand din aspectul voluntar al pachetelor de agro-mediu oferite. Cum vipera de faneata este una dintre putinele specii de serpi din Europa care se hraneste intens cu insecte, ea necesita pajisti bogate in biodivesitate, si nu poate supravietui nici macar temporar in conditiile nefavorabile din locurile suprapasunate.
In concluzie, este o trista ironie faptul ca, acum, cand vipera de faneata are parte de cele mai inalte niveluri de monitorizare stiintifica si eforturi de conservare cel putin la nivel european, extinctia ei in Romania se apropie amenintator. Protectia oferita de Natura 2000 nu reprezinta nimic daca nu este aplicata corespunzator, mai ales daca ceea ce intelegem prin pajisti de mare valoare naturala sunt prin definitie atat de aproape de ceea ce doresc interesele pasunatului intensiv.
Aceasta tendinta poate fi schimbata. Am vazut aceasta petrecandu-se deja in Pajistile lui Suciu, unde habitatul cel mai important al viperei de faneata trebuia sa fie, in parte arat pentru productia de porumb, in parte utilizat pentru pasunatul vitelor (sustinut, in mod ironic, de un grant UE). Cu toate acestea, cu o puternica opozitie din partea Societatii Romane de Herpetologie, acest lucru a fost evitat si pajistile au fost pastrate (relativ) intacte, oferind viperei un adapost – cel putin pentru acel moment.
Pentru a opri declinul subspeciei, avem nevoie de un plan complex. Acesta trebuie sa includa administrarea activa a siturilor Natura 2000, alocarea de subventii majorate pentru proprietarii de terenuri implicati activ in protejarea terenurilor lor si schimbarea categoriei tipurilor de teren, asfel incat sa protejeze pajistile existente in conformitate cu legislatia.
Daca putem realiza aceste aspecte, atunci populatia viperei de faneata are sanse de a se reface si consolida. Daca nu, atunci viitorul ei pare in mod clar, grav amenintat.
Luke Dale-Harris is a freelance journalist, writing for the Guardian and Der Spiegel, and media editor of Milvus Group