Intr-o lume nebuna-nebuna, in care cu totii ne suspendam clipele intr-un etern „mai tarziu”, exista lucruri mici, dar atat de benefice pentru natura, sanatate si… suflet. Ar trebui sa ne imbatam mai des cu frumosul lor. Pe langa o plimbare in parc sau o excursie in munti sau scaldatul picioarelor in mare, decorarea gradinii pare a fi o modalitate excelenta de petrecere a timpului liber.
Daca ar fi sa ne gandim la locul ideal pentru o salcie in gradina – acesta ar fi – langa fantana pentru a pastra ceva din mediul ei natural, cunoscut fiind faptul ca salciile sunt mari iubitoare de soluri umede. Plasand-o langa fantana, de fiecare data cand am scoate apa, nu am uita sa o bucuram, stropind-o.
Punand o banca in apropierea salciei, n-am profita doar de umbra, ci ne-am lasa mangaiati de ramurile ce atarna pana aproape de pamant.
Salcia nu este numai un ornament perfect pentru gradini si parcuri, ci un arbore din a carui scoarta se extrag compusi salicilici, folositi in prepararea unor medicamente. Acidul acetilsalicilic – component al Aspirinei – a fost extras pentru prima data din scoarta de salcie, in anul 1838. (www.pcfarm.ro)
Si ca tot veni vorba de salcie, ar fi potrivit sa amintim o legenda populara romaneasca ce raspunde la urmatoarea intrebare: „De ce salcia in loc de flori are matisori?”
Se spune ca demult, pe cand iarna nu-si facuse aparitia, nici sania nu fusese inventata, s-a intamplat ca vremea sa se raceasca brusc, iar frunzele copacilor sa cada, sub incarcatura zapezii. Cand ninsoarea s-a oprit, Dumnezeu a chemat toti copacii in cer, spunandu-le ca vor sta acolo pana ce zapada se va topi. Mare le-a fost bucuria ingerilor, care se bucurau de o mare nesfarsita de copaci infloriti. Un singur copac nu a ascultat porunca Domnului si a deschis putin usa sa vada ce se mai intampla pe pamant. Vazand campiile inverzite si pe oameni ca sunt in cautarea copacilor, salcia a fugit din cer, fara sa-si ia ramas bun si s-a asezat la locul ei, pe malul paraului. Atunci oamenii s-au adunat in jurul ei, sa-i admire florile albe, iar ea le-a povestit ce a trait in cer. Dumnezeu, mahnit de ceea ce facuse salcia, le spuse celorlalti copaci: „Ceea ce a facut salcia nu este frumos. Ea nu merita darul cerului; de aceea am sa-i iau inapoi florile. Fiindca a sters-o ca o mata, am sa-i schimb floricelele albe in matisori pufosi. Asa va ramane in vecii vecilor…” Cand veni primavara, toti oamenii admirau florile celorlalti copaci, numai la salcie nu se uita nimeni. „Acolo, pe malul paraului, cu crengile lasate in jos, incarcate cu matisori, ea parca plangea…” (Legende populare romanesti; „De ce salcia in loc de flori are matisori” – culegator Ion Bordeianu, aparuta pentru prima data in „Albina”, Bucuresti, 1934, nr. 13, p. 6)
