Se epuizeaza titeiul si inca nu exista solutii alternative

Se epuizeaza titeiul si inca nu exista solutii alternative

Dupa doua secole de discutii contradictorii, cercetatorii n-au cazut nici astazi de acord daca petrolul provine dintr-o sursa inepuizabila, pe care o produce Terra, in strafundurile ei, sau din pungi limitate, care, odata epuizate, vor lasa civilizatia in bezna si calare pe bicicleta.

In sprijinul acestei impoteze, sunt exemplificate numeroase zone deja epuizate, Romania fiind un exemplu citat la nivel international. In anii ’30, tara noastra era printre marile producatoare de titei din lume, ajungand in prezent ca, din resursele sale, sa nu-si poata acoperi nici macar propriul necesar, scrie Ziare.com. Dar si in spriijinul celei dintai idei sunt destule exemple. Este semnificativ cazul de la Eugene Island 330, pe coastele Louisianiei, unde rezervele au fost epuizate in deceniile trecute. Sondaje mai recente au dovedit, insa, ca ele s-au refacut, iar astazi extractia se ridica la nivelul productiei initiale.

Daca tinem seama pe de o parte de interesele marilor corporatii, pentru care spectrul epuizarii zacamintelor este un motiv de majorare a preturilor, iar pe de alta parte de interesele exploratorior dornici sa se afirme pe piata prin redescoperirea zacamintelor “epuizate”, itele se incurca si mai rau. Discutiile pe aceasta tema au inceput in secolul XVII, cand rusul Lomonosov a desvoltat teoria formarii titeiului prin degradarea unor stravechi deseuri biologice. Daca ramasitele mamutilor se vor consuma in totalitate, ne vom lua adio de la pretiosul combustibil.

In secolul urmator, tot un rus, faimosul Mendelejev, isi formuleaza propria sa idee: petrolul n-are nici o legatura cu putrefactia. El s-a nascut ca material anorganic, din strafundurile planetei, este un produs primordial, care erupe si iese spre suprafata, ca magma vulcanilor. In consecinta, titeiul va exista atata timp cat va exista Terra si nu trebuie decat sa avem priceperea de a gasi unde, cand si la ce adancimi tasneste el pe neasteptate, ca sa-l captam.

Secolul XX a fost secolul confruntarii dure dintre aceste doua teorii, cu tendinte vadite in favoarea celei organice, respectiv apropierea zilei cand omenirea va ramane fara combustibil, pe care inca de pe acuma, trebuie sa-l plateasca bine. In ultimele decenii, opiniile exprimate de cercetatori dovedesc tot mai insistent cum acestia n-au incotro si se lasa subordonati intereselor comerciale ale marilor afaceri petroliere. In timp ce arabii si unele tari europene sustin teoria biologica, prezicatoarea epuizarii zacamintelor, cercetatorii rusi, iar in ultimul timp si cei amrricani, sustin contrariul.

Nu trebuie scapat din vedere ca, daca interesul american este legat de teoria anorganica a petrolului inepuizabil, rusii au dreptul sa priveasca confruntarile aproape indiferenti, rezervele lor fiind atat de mari, incat nici macar nu sunt cercetate inca in intregime. Directorul ICPG din Rusia, Dmitrievski, sugereaza sa ne imaginam zacamantul petrolifer ca pe o “balta” aflata in adancuri. Petrolul se afla in porii rocilor colectoare, ca apa in porii unui burete. Daca el este extras rapid si in cantitate mare, zacamantul va fi, aparent, epuizat. Dar porii vor continua, peste ani, sa secrete petrol, si zacamantul se va umple la loc.

El pretinde ca, in ultimii ani, au fost multe bazine petrolifere cosiderate epuizate, dar in care petrolul “musteste” din plin. Ofera, ca exemple, campurile de la granita dintre Georgia si Azerbaidjan, regiunea din arcul Carpatilor, mai multe regiuni din America de Sud. Independent de cercetarile rusesti, presa americana insista asupra exemplului de la Eugene Island 330, despre care am aratat mai sus si care produce spectaculos.

Concluzii

1. In prezent, niciuna din teoriile privind originea hidrocarburilor nu poate fi considerata definitiv demonstrata.

2. Este posibil ca petrolul sa se fi format independent si pe cale organica, si pe cale anorganica, ambele teorii fiind, in anumite conditii, valabile.

3. N-avem niciun drept sa apreciem soarta petrolului ca fiind pecetluita, cu atat mai mult cu cat nu putine sunt zonele inca neexplorate pe Terra (Arctica, Antarctica, marile oceane).

4. Marele pericol nu sta in enigma surselor, ci in conjucturile politice imprevizibile care pot face intangibile sursele existente.

5. Incurajarea surselor alternative de energie este mai presus de orice comentariu: ne scutesc de poluare, ne fac sa nu mai fim dependenti de hidrocarburi, sunt ieftine si aduc prosperitatea unor popoare sarace, care nu-si dau seama in ce bogatii energetice se scalda, desi inca mai umbla desculte.

Articole similare

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,534FaniÎmi place
97CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente