Cotidianul francez Le Monde aborda in editia sa de joi (3 decembrie 2009) problema legata de incalzirea climatica. Ziarul face o prezentare succinta a termenilor-cheie utilizati la nivel mondial cu privire la acest fenomen.
Adaptare – Capacitatea unui sistem, spontana sau planificata, de a-si ajusta mecanismele, procesele si structura la modificari climatice, ipotetice sau reale. Agenda 21 – Planul de actiune pentru secolul XXI, adoptat de 173 de sefi de stat cu ocazia summitului Pamantului de la Rio de Janeiro, in 1992. Acest text neconstrangator urmareste sa integreze preocuparile in materie de mediu si dezvoltare in politic ile teritoriale ale tuturor statelor.
Antropic – Fenomene care rezulta din actiunea omului sau care sunt intretinute de el. Emisiile antrop ice favorizeaza incalzirea atmosferei. An de referinta – Anul ales pentru a stabili procentajul de reducere a emisiilor de gaz cu efect de sera pe care statele trebuie sa-l atinga. Pentru ONU, anul de referinta este 1990. Atenuare – Modificarea tehnicilor de productie pe care omul le utilizeaza cu scopul de a reduce resursele angajate si emisiile de carbon.
Modificare climatica – Schimbarile de clima durabile, atribuite unor procese intrinsece ale Pamantului, unor influente exterioare (variatii ale activitatii solare, de exemplu) sau unor activitati umane. Modificarea climatica antropica este evolutia climei, pusa pe seama emisiilor de gaze cu efect de sera care sunt provocate de activitatile umane si care altereaza compozitia atmosferei terestre.
Compensatie – Actiunea prin care o tara, o intreprindere sau un individ care emite CO2 remunereaza un administrator de resurse ca sa finanteze un proiect ce reduce in contrapartida emisiile de gaze cu efect de sera. Obiectivul este de a compensa emisiile generate. Conferinta partilor (COP) – Organ suprem al Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra modificarilor climatice.
Ea se reuneste o data pe an ca sa traga concluziile cu privire la aplicarea Conventiei si a altor instrumente juridice conexe si sa ia deciziile necesare pentru a favoriza aplicarea efectiva a Conventiei.
Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra modificarilor climatice – Acord international care urmareste sa “stabilizeze concentratiile de gaze cu efect de sera la un nivel care impiedica orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic”.
Adoptata la 9 mai 1992, la New York, si deschisa spre semnare in iunie 1992, la Rio de Janeiro, cu ocazia Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului si Dezvoltarii (CNUED), Conventia a intrat in vigoare la 21 martie 1994, dupa ce a fost ratificata de 165 de state. Conventia se sprijina, din punct de vedere al expertizei stiintifice, pe GIEC iar pe plan politic se bazeaza pe conferinta partilor.
Dezvoltare durabila – dezvoltarea care raspunde la nevoile prezentului fara sa compromita capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde la nevoile lor. Aceasta este definitia data de raportul Brundtland, intitulat “Viitorul nostru, al tuturor” si publicat in 1987 de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, care a servit drept baza la conferinta de la Rio de Janeiro, din 1992. Dezvoltarea durabila include preocupari ecologice, economice si in materie de mediu.
Amprenta ecologica – Indicator care urmareste sa traduca intr-un mod usor de inteles impactul activitatilor umane asupra ecosistemelor. Echiva lent CO2 – Emisia de echivalent CO2 se obtine inmultind emisia unui gaz cu efect de sera cu potentialul sau de incalzire globala pentru perioada de timp luata in calcul. Echivalentul carbon se refera doar la ponderea carbonului continut in CO2 emis. Un kilogram de CO2 reprezinta 0,2727 kg de echivalent carbon.
