Marile companii industriale au trimis o scrisoare deschisa autoritatilor romane prin care avertizeaza ca Romania se va confrunta cu dezindustrializare daca nu schimba politica energetica.
Semnatarii scrisorii sunt membrii Asociatiei Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC), a Confederatiei Patronale din Industrie, Agricultura, Constructii si Servicii din Romania (Conpirom), a altor federatii patronale, a Confederatiei Nationale Sindicale Cartel ALFA si a federatiilor membre din industria metalurgica, chimie si petrochimie, organizatii care reprezinta peste 500.000 de angajati si 3.500 de companii din Romania.
Redam mai jos continutul acestei scrisori:
„Va supunem atentiei aceasta scrisoare deschisa, ca ultima solutie in incercarea noastra de a insista ca autoritatile competente sa gaseasca, urgent, solutii corecte pentru marile companii industriale din Romania.
Daca Romania nu va implementa rapid masuri substantiale pentru rezolvarea situatiei din domeniile de energie electrica si de gaze naturale, riscul relocarii se transforma in realitate, in scurt timp. Povara costurilor uriase si artificiale care ameninta industriile producatoare are, de asemenea, consecinte potential ireparabile asupra economiei nationale.
In ciuda asa-zisei strategii publice de axare pe industria nationala, ca motor al cresterii economice, ne aflam, acum, intr-o situatie disperata. Distorsiunile provenite de la politicile privind electricitatea si gazul natural, care au continuat in ultimul an, au avut un impact negativ semnificativ asupra competitivitatii industriilor energo-intensive din Romania si, in cele din urma,
asupra sustenabilitatii si a viitorului acestor industrii.
Cresterea artificiala a pretului la gazul natural, ca rezultat al asa-zisei liberalizari a pietei duce la costuri de operare pentru companiile industriale din Romania la niveluri incomparabile cu ale oricaruia dintre competitorii nostri.
Va atragem, respectuos, atentia ca liberalizarea pietei gazelor naturale este exclusiv un proiect teoretic, deoarece ii lipseste prima cerinta pentru o asemenea piata: posibilitatea reala de a alege furnizorul.
In realitate, acest proiect nu face decat sa alinieze pretul gazului din productia interna la cel de import, fara sa ofere consumatorilor posibilitatea alegerii furnizorului. In schimb, conduce la o crestere de circa 160% a pretului gazului din productia interna, ceea ce inseamna o majorare a facturii de peste 70%, in mai putin de doi ani. Nicio companie nu poate suporta o asemenea scumpire.
In prezent, nu avem alta solutie decat sa cumparam gazul de la un singur furnizor principal pentru Europa de Est, dat fiind faptul ca nu a fost creata o infrastructura pentru a putea alege.
Consecinta este ca vom fi obligati sa achitam un pret mult mai mare la gaz decat cel platit de competitorii nostri din regiunea Marii Negre. In plus, pretul gazului de import este mai mare decat cel inregistrat pe principalele piete europene, transformand Romania dintr-o tara competitiva, intr-una care are cele mai mari costuri.
Avem nevoie de o perioada de tranzitie – in conformitate cu reglementarile Uniunii Europene – pana la momentul la care sunt intrunite conditiile pentru o piata libera si competitiva. O asemenea perioada va putea fi folosita pentru dezvoltarea atat a unor surse alternative de gaze naturale, care sa elimine dependenta energetica, cat si a unui cadru de reglementari
operational.
Piata gazelor naturale, asa cum este ea acum, nu numai ca nu favorizeaza competitia, dar ne pune intr-o situatie critica.
In plus, procesul subventionarii energiei regenerabile, care a crescut exploziv intr-o perioada scurta de timp, nu este implementat si administrat intr-o maniera eficienta din punct de vedere al costurilor, facand ca industria din Romania sa devina tot mai putin competitiva.
Presupunerea conform careia energia verde ar duce la o scadere a preturilor energiei s- a dovedit falsa, luand in considerare ca pretul mediu de piata pentru un MWh este mai mare comparativ cu anul trecut, fata de cel al competitorilor nostri, atat din Uniunea Europeana, cat si din regiunea Marii Negre.
Consumatorii industriali au platit, in 2013, cu 21% mai mult pentru fiecare MWh, comparativ cu 2010. In plus, companiile din Romania au un cost mediu al energiei electrice de 80 de dolari/ MWh, in vreme ce competitorii lor platesc aproximativ 50 de dolari/MWh in Germania, 60 de dolari/MWh in Franta sau mai putin de 40 de dolari/MWh in Statele Unite ale Americii.
In Romania, peste 30 de dolari/MWh din pretul energiei electrice reprezinta exclusiv subventii, precum eco-taxele pentru energia regenerabila si pentru cogenerare, tarife de transport si de infrastructura.
Consumatorii industriali nu ar trebui sa plateasca mai mult de o cota parte corecta din costurile pentru tehnologii regenerabile. Desi intelegem beneficiile potentiale pentru mediu ale unor surse ecologice de energie, solicitam autoritatilor sa reanalizeze dezechilibrele generate de subventii. Industrii care au investit peste 10 miliarde de euro, direct in economia
romaneasca si care angajeaza peste 500.000 de oameni sunt obligate sa sprijine sectoare care creeaza cel mult 4.000 de locuri de munca.
Vrem sa subliniem ca un asemenea model va duce, intr-o perioada foarte scurta de timp, la relocarea industriei catre economii mai prietenoase, lasand in urma sute de mii de someri romani si ducand la pierderea atractivitatii tarii pentru investitori.
Normele europene stipuleaza, deja, posibilitatea ca statele membre sa ofere exceptari de la plata eco-taxelor de 80-85%, ca parte a programului de reindustrializare a Europei.
Consumatorii industriali de energie nu trebuie pedepsiti pentru ca vor sa isi dezvolte afacerile in Romania si nu ar trebui sa plateasca mai mult decat este corect pentru energiile verzi sau pentru gaz.
Romania trebuie sa se alinieze la actualele tendinte din Uniunea Europeana si din intreaga lume si sa se concentreze pe viitorul economiei pe termen lung, oferind industriilor locale un tratament corect, care sa vina in sprijinul competitivitatii.
Alternativa este ca, in urmatoarele cateva luni, ne vom confrunta cu o inchidere masiva a unor sectoare de productie si cu reducerea generala a activitatii companiilor industriale. In final, adaugam faptul ca si pentru populatie cresterea facturilor la energie (pana in 2018) va fi mai mare decat cresterea veniturilor, astfel incat se va mari in mod apreciabil grupul
consumatorilor vulnerabili si, ca urmare, marimea fondurilor de protectie sociala necesare.
Bugetul de stat nu va putea asigura aceste fonduri suplimentare, la care se adauga cele rezultate si dintr-o crestere substantiala a numarului de someri. Avand in vedere cele expuse, va solicitam sa aplicati de urgenta solutii pentru salvarea
companiilor industriale din Romania si pentru o politica echilibrata si corecta in domeniul energiei, atat pentru sectorul industrial, cat si pentru populatie”.
